85 matches
-
Spania de azi?) Administrație - nu l-a respectat. În 1940 ajunsesem să cîștig, pentru opt ore de muncă pe săptămînă, o mie două sute de pesete pe lună; în 1980, cînd m-am pensionat, cîștigam nouăzeci și trei de mii de pesete pentru cincisprezece ore pe săptămînă. Să facă economiștii socotelile și să vadă cine nu și-a respectat contractul. Dacă ar fi fost vorba despre o calamitate generală, aș fi suportat fără să crîcnesc, dar adevărul e că există mulți funcționari
Gonzalo Torrente Ballester by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4975_a_6300]
-
zahăr ars, făcut din ouă, lapte, zahăr și făină, aromat cu vanilie și coajă de lămâie, amestecate în baigne marine și copt într-un vas tapetat cu zahăr ars. 8 Unitate de măsură, echivalentă cu 5 sau 10 centime ale pesetei. 9 În limba spaniolă, un joc de cuvinte: matrimonio și patrimonio. 10 Unamuno a manifestat respect pentru numele persoanei, reunindu-le într-o culegere, "Onomastica" din care își alegea numele fiilor săi și la care se referă în "Însemnări pentru
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
era mai nurlie ca Venus din Milo și cu sînii mai tari. Iar eu mă Încred În evaluarea lui Întrucît, Înainte de război, era profesor de estetică, Însă, cum era văr Îndepărtat cu Primo Caballero, firește, acum linge timbre de-o pesetă... — Chiar ieri m-am Întîlnit cu femeia asta, acasă la ea, am șoptit eu. Fermín se uită la mine, uluit. — La Nuria Monfort? Încep să cred că m-am Înșelat În privința dumitale, Daniel. Ai devenit un berbant autentic. — Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
plăcea să fiu scriitor. Romancier. — Precum Conrad, nu? Ești foarte tînăr, firește. Și ia spune-mi, banca nu te ispitește? Nu știu, domnule. Adevărul e că nu mi-a trecut prin cap. N-am văzut niciodată mai mult de trei pesete la un loc. Marile finanțe sînt pentru mine un mister. Aldaya rîse. — Nu există nici un mister, Julián. Trucul e să nu pui laolaltă pesetele cîte trei, ci cîte trei milioane. Și atunci nu mai există nici o enigmă valabilă. Nici preasfînta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
e că nu mi-a trecut prin cap. N-am văzut niciodată mai mult de trei pesete la un loc. Marile finanțe sînt pentru mine un mister. Aldaya rîse. — Nu există nici un mister, Julián. Trucul e să nu pui laolaltă pesetele cîte trei, ci cîte trei milioane. Și atunci nu mai există nici o enigmă valabilă. Nici preasfînta Treime. În acea după-amiază, pe cînd urca pe bulevardul Tibidabo, Julián crezu că trece de porțile raiului. Case care i se păreau niște catedrale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sfanț ca să-l poată cumpăra, Însă Îl vizita În fiecare zi. M-am Îmbrăcat pe furiș și am coborît la prăvălie. Stiloul costa o avere pe care n-o aveam, Însă negustorul mi-a zis că acceptă un cec În pesete, la orice bancă spaniolă care avea o filială la Paris. Înainte să moară, mama Îmi spusese că economisise ani de zile bani ca să-mi cumpere o rochie de mireasă. Stiloul lui Victor Hugo avu cîștig de cauză În fața voalului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a problemei. Monsieur Benarens a hotărît s-o Întîmpine cu brațele, dar și cu gonadele deschise și cu toate pînzele sus. Madame Bonarens, nu fără a se Înduioșa de ea și de nenorocul ei, i-a dat o sută de pesete și a scos-o În stradă. — Tu ai viața Înainte, Însă eu nu-l am decît pe soțul ăsta mizerabil și destrăbălat. O școală de muzică de pe strada Diputación s-a Învoit să-i dea un post de profesoară particulară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
teamă să i-o spună, aproape la fel de mult pe cît Îi era teamă să nu-l piardă. Încă o dată, Aldaya a fost acela care a văzut În ea ceea ce Sophie era incapabilă să mărturisească. I-a dat cinci sute de pesete, o adresă de pe strada Platería și ordinul să se descotorosească de copil. CÎnd Sophie a refuzat, don Ricardo Aldaya a pălmuit-o pînă ce i-a dat sîngele pe urechi și a amenințat-o că va pune să fie omorîtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Ricardo (acum un bărbat În puterea vîrstei, aflat În fruntea imperiului său familial, tată a doi copii) și nici că Aldaya avea să se Întoarcă pentru a-și cunoaște fiul pe care voise să-l elimine plătind cinci sute de pesete. — O fi din cauză că Îmbătrînesc, a fost singura lui explicație, dar vreau să-l cunosc pe băiatul ăsta și să-i ofer oportunitățile pe care le merită un fiu din sîngele meu. Nu mi s-a Întîmplat să mă gîndesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Însărcinarea regelui Alfonso al X-lea Cel Înțelept, se păstrează În manuscrise datate 1251. Camba, Julio. Scriitor și jurnalist spaniol (1882-1962), corespondent de presă În Europa și America. În cărțile sale (Germania - 1916, Londra - 1916, Orașul automat - 1932, Aventurile unei pesete - 1942) Îmbină Însemnările de călătorie, cronica jurnalistică și narațiunea umoristică. Campo, Estanislao del. Poet argentinian (1834-1880) care a cultivat poezia gauchesca. Cea mai bună scriere a sa este Fausto: impresiones del gaucho Anastasio el Pollo en la representación de esta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
s-o pot examina cum trebuie, iar eu Îți povestesc ce știu despre Julián Carax. Quid pro quo. — Quid pro ce? — Latina, puștiule. Nu există limbi moarte, ci numai creiere În letargie. Parafrazînd, Înseamnă că nu există duros de patru pesete, dar că mi-ai plăcut și am să-ți fac o favoare. Bărbatul acela distila o oratorie În măsură să anihileze muștele În zbor, Însă am bănuit că, dacă voiam să aflu ceva despre Julián Carax, mai convenabil ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și pe care o păstrez Încă și astăzi, a fost cea a bărbatului slab, Îmbrăcat Într-un costum vechi care Îi era mare și cu o pălărie la mîna a doua pe care o cumpărase pe strada Condal pe șapte pesete, un om ce nu-și putea permite să-i dăruiască fiului său un stilou norocos care nu servea la nimic, dar care părea să Însemne totul. În seara aceea, la Întoarcerea mea de la Ateneu, l-am găsit așteptîndu-mă În sufragerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am impresia, iar el trăise la Paris de cînd avea nouășpe sau douăzeci de ani. Cabestany spunea că primeau manuscrisele lui Carax În spaniolă. Dacă erau traduceri sau originalul, Îi era totuna. Idiomul favorit al lui Cabestany era acela al pesetei, de restul Îl durea În cot. Cabestany se gîndise că, poate, printr-o lovitură a norocului, va izbuti să introducă vreo cîteva mii de exemplare din Carax pe piața spaniolă. — Și a izbutit? Isaac se Încruntă, turnîndu-mi Încă puțin din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mustață. Era greu de stabilit dacă dormea sau era treaz, fiindcă respira ca și cînd ar fi sforăit. Avea părul gras și turtit pe frunte, privirea porcină și șmecheră. Purta un costum pe care n-ar fi primit nici zece pesete În piața Los Encantes, Însă Îl compensa printr-o stridentă cravată cu un colorit tropical. Judecînd după aspectul biroului, acolo abia dacă se administrau goange și catacombe ale unei Barcelone dinainte de Restaurație. — SÎntem În renovare, zise Molins În chip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
l-a făcut să vadă moartea cu ochii și l-a dus la căsătorie, dar la următoarea... crapă. Fapt e că bietul om trecea dintr-o pensiune de familie-n alta și de peste tot trebuia să plece, deoarece cu patru pesete nu poți pretinde luna de pe cer, nici limbi de fazan în mujdei de vânt turbat, iar el era foarte pretențios. Și nu prea curat. Și așa, făcându-și rondul din pensiune-n pensiune, a nimerit într-una ținută de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de pe o schelă în plină stradă și pe care-l evocă deseori ca pe Rogelio al ei, iar a doua oară după un sergent de jandarmi, care, când a murit, i-a lăsat un mic capital ce-i aduce o pesetă pe zi. Și iată că, aflându-se în casa acestei doamne văduve, don Eloíno al meu cade la pat, foarte bolnav, atât de bolnav, încât părea să nu mai aibă leac, era pe moarte. Au fost chemați să-l consulte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cele din urmă ea l-a alungat din casă. „Adio, don Eloíno, să-ți meargă bine!“ „Dumnezeu să te aibă-n pază, doña Sinfo.“ Și până la urmă a murit și al treilea soț al acestei doamne, lăsându-i 2,15 pesete pe zi, plus 500 pentru doliu. Sigur că nu le-a folosit pentru pomeniri. I-a făcut cel mult vreo două slujbe de pomenire, din remușcare și în semn de recunoștință pentru cei treisprezece duros ai pensiei de văduvie. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vă fi văzut pe dumneavoastră în locul meu - replică cerșetorul, adăugând -: Și ce vreți să facem noi, săracii, dacă nu mai facem copii... în locul bogaților?“ „Ai dreptate - replică Augusto -, și, ca filozof ce ești, fie, ține-aici!“, și-i dădu o pesetă, pe care omul acela de ispravă se duse mintenaș să o cheltuiască în cea mai apropiată cârciumă. XXIII Bietul Augusto era consternat. Nu doar se afla, ca măgarul lui Buridan, între Eugenia și Rosario, ci dragostea pentru aproape toate femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vestitul militar și istoric atenian. Amor y pedagogía, 1902. Operă a mai sus citatului personaj. Personaj fictiv. Creații lexicale al lui Unamuno: topofobie „ură față de locul unde te afli“; filotopie „plăcerea de a vizita locuri noi“. Duro: monedă valorând cinci pesete. În capitolul IV, Unamuno, printr-un lapsus calami (sau în virtutea unei relativizări rimanești?), va spune că trecuseră doi ani de la moartea mamei lui Augusto. Iov, 7, 1: „Slujbă ostășească e viața omului pe pământ. “ „Zarurile au fost aruncate“, cuvintele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
complet diferită: don Juan caută să se anuleze ca individ muritor, distinct și separat, în trupul victimelor seducției sale, într-un extaz de a se reproduce, carnal sau spiritual, peste o voluptate a morții. 1 duro fiind egal cu 5 pesete, suma era de 65 de pesete. Se referă la mult discutatele nuvele intercalate de Cervantes în Don Quijote I, deloc sau în grade diferite implicate în acțiunea principală a romanului: „Povestea Marcelei și a lui Grisóstomo“ (I, 13-14), „Curiosul imprudent“ (I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
se anuleze ca individ muritor, distinct și separat, în trupul victimelor seducției sale, într-un extaz de a se reproduce, carnal sau spiritual, peste o voluptate a morții. 1 duro fiind egal cu 5 pesete, suma era de 65 de pesete. Se referă la mult discutatele nuvele intercalate de Cervantes în Don Quijote I, deloc sau în grade diferite implicate în acțiunea principală a romanului: „Povestea Marcelei și a lui Grisóstomo“ (I, 13-14), „Curiosul imprudent“ (I, 33-35), „Istoria Robului“ (I, 39-41) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Spania, în apropiere de Madrid, un copăcel de abia doi metri înălțime încerca din greu să supraviețuiască, strivit de zidurile înalte ale edificiilor publice. Pe unul dintre acele ziduri, cineva scrisese cu litere mari, negre: „Amendă de o mie de pesete pentru cine se atinge de acest copac.“ N-a știut niciodată cât însemnau, la schimb, o mie de pesete, dar acum, aici, în Santa Marta, i-ar plăcea să poată instala un anunț mare care să spună: „Amendă de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
zidurile înalte ale edificiilor publice. Pe unul dintre acele ziduri, cineva scrisese cu litere mari, negre: „Amendă de o mie de pesete pentru cine se atinge de acest copac.“ N-a știut niciodată cât însemnau, la schimb, o mie de pesete, dar acum, aici, în Santa Marta, i-ar plăcea să poată instala un anunț mare care să spună: „Amendă de o mie de pesete pentru cine se atinge de aceste selve.“ Era singurul mod de a o lua înaintea vremurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se atinge de acest copac.“ N-a știut niciodată cât însemnau, la schimb, o mie de pesete, dar acum, aici, în Santa Marta, i-ar plăcea să poată instala un anunț mare care să spună: „Amendă de o mie de pesete pentru cine se atinge de aceste selve.“ Era singurul mod de a o lua înaintea vremurilor, de a împiedica, precum în Spania, ca marile păduri care s-au întins de la Pirinei la Gibraltar, să fie reduse la acel trist supraviețuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și camerele nu costau prea mult. Toreadorul trebuie să lase impresia dacă nu de prosperitate, măcar de respectabilitate, asta pentru că În setul de valori spaniol aparențele și demnitatea sunt mai importante decât curajul, așa că toreadorii rămâneu la Luarca până la ultima pesetă. Nu se auzise vreodată ca vreun toreador să fi plecat din Luarca Într-un loc mai bun sau mai scump - un toreador de mâna a doua rămâne mereu de mâna a doua; și dacă progresul nu e posibil, prăbușirea, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]