16 matches
-
Dimitrie Anghel a evocat acest cartier în volumul de proză "", chiar așa cum era el pe vremea pictorului Octav Băncilă. Aici și-a găsit Băncilă modelele pe care le-a pictat în perioada 1899 - 1900 și mai târziu, cum au fost peticarii, cârpacii, bătrânii care se rugau sau se sfătuiau și vânzătorii de haine vechi. Octav Băncilă a realizat o serie de picturi cu evrei, care au devenit notabile prin realismul lor. Prin această tematică a evreilor, pictorul a atras atenția că
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
în întreaga carieră o mulțime imagini cu evrei care aveau adeseori aceleași subiecte, cele mai bune și mai strălucite tablouri cu această tematică le-a pictat în perioada anilor 1907 - 1916. A creat în epoca sa de maturitate "Consiliul" (1907), "Peticarul" (1908), "La sfat" (1908), "Haine vechi" (1908), "Cizmarul" (1911), "Zarafi" (1912, 1913 și 1914), "Moș Ițic Cămătarul" (1912 - 1914 și 1927), "Telalul" (1913), "Tip de ceauș" (1913), "Croitorul bătrân" (1913), "În rugăciune" (1913), "Rugăciune" (1913), "Kol-Nidre" (1914) și altele. Se
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
a direcționat spre evreii săraci, care trebuiau să supraviețuiască din îndeletniciri mărunte sau servicii. Așa erau negustorii de haine vechi, aparii, misiții sau diverși meșteșugari oropsiți. Cele mai reușite imagini cu evrei pe care pictorul le-a realizat sunt "Croitorul", "Peticarul" și "Cizmarul". "Peticarul" este un bătrân care de abia vede să mai bage ața pe un ac și care, este silit să muncească din greu pentru un venit care nu ajunge pentru un trai decent. Pentru argumentarea afirmației, este suficient
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
evreii săraci, care trebuiau să supraviețuiască din îndeletniciri mărunte sau servicii. Așa erau negustorii de haine vechi, aparii, misiții sau diverși meșteșugari oropsiți. Cele mai reușite imagini cu evrei pe care pictorul le-a realizat sunt "Croitorul", "Peticarul" și "Cizmarul". "Peticarul" este un bătrân care de abia vede să mai bage ața pe un ac și care, este silit să muncească din greu pentru un venit care nu ajunge pentru un trai decent. Pentru argumentarea afirmației, este suficient a privi mâinile
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
a lăsat furat de pitorescul pe care înfățișarea modelelor sale îl arătau: neputința bătrâneții, portul lor și meseriile mizere pe care le aveau. În compoziția intitulată "Croitor bătrân", personajul portretizat are o atitudine dinamică prin comparație cu cel din pictura "Peticarul", unde cămașa pare a fi țesută cu tușe în pete și rotocoale cu petale trandafirii compuse dintr-o cromatică bazată pe nuanțe de alburi care cad unele peste altele. "Cizmarul" se caracterizează prin tușe prelungi, fără rotocoale sau pete de
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
de chipurile cu evrei făcute de Nicolae Grigorescu. Zaraful este reprezentat cu un ban într-o mână și cu privire lacomă. Cromatica dominantă este cafenie. Toți zarafii sunt îmbrăcați boierește și nu au nimic în comun cu "Aparul" și cu "Peticarii", cu cei cu caftane, cu misiții și telalii ca Zeiling Șor (misit, prototipul omului de afaceri) din opera dramatică "Manasse" de Ronetti Roman sau ca vânzătorii de mărunțișuri din iarmaroace ca Cilibi Moise. În toată opera creată cu tematică evreiască
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
el presupune o maximă responsabilitate: aceea de a da consistență clipei prezente ca posibil loc de survenire a lui Mesia. Modul în care Benjamin îl descrie - metaforic - pe istoricul materialist poate să lămurească sensurile acestei surveniri. 2.3. Istoricul ca peticar (Lumpensammler/chiffonnier) Metoda istoricului materialist decurge din teologia politică schițată anterior. Gestul unui astfel de personaj nu este unul exclusiv teoretic: salvarea trecutului ca actualizare a potențialităților sale este de fapt realizată, „pusă în act“, prin chiar sarcina istoricului. Astfel
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
acesta este invocat: profet „care privește în urmă“, filolog sau figură a chiffonnier-ului la Baudelaire. Acesta din urmă este de multe ori, în Passagen-Werk, un personaj central. El este „die provokatorischste Figur menschlichen Elends.“ Marginal al epocii industriale, chiffonnier-ul sau peticarul (Lumpensammler) este un colecționar aparte: atenția sa se îndreaptă asupra acelor obiecte refuzate din circuitul economic al mărfurilor, asupra resturilor și rebuturilor lumii diurne a marilor orașe. Benjamin citează descrierea pe care o face Baudelaire acestui personaj, în Du vin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
răscrucile posibilităților sale. Caracterul mimetic bazat pe recunoașterea și colportajul similitudinilor, deconstrucția reprezentărilor reificatoare și, deopotrivă, rolul recuperator al memoriei fac din jocul copilului o modalitate privilegiată a experienței urbane. Ea poate fi regăsită mai târziu, în cazul flaneurului, al peticarului (Lumpensammler ul) sau al colecționarului, într-o formulă complexă, aflată sub un acut simț al istoriei și al conflictului social. De fapt, experiența urbană la aceste din urmă personaje este rezultatul unui joc privat de inocența copilului, iar rememorarea copilăriei
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
dialectice ale Berlinului începutului de secol XX permit această triplă lectură, iar experiența urbană își găsește astfel, în Copilărie berlineză..., o ilustrare privilegiată. Figura copilului, aflat în descoperirea lumii orașului, întreține o relație specială cu celelalte figuri urbane, precum flaneurul, peticarul (Lumpensammler-ul) sau colecționarul: dacă, în cazul celui dintâi, arhaica funcție mimetică devine o modalitate de recunoaștere și lectură a similitudinilor, a „colportării“ urmelor materiale ale lucrurilor, străzilor, oamenilor, în cazul celorlalți colportajul cunoaște la rândul său o transformare, fiind asimilat
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
o elucidare simultană, sistematică a celor trei discursuri și fac din conceptul de „expe riență urbană“ o metaforă complexă a modernității. Următoarele două etape ale acestei lecturi vizează experiența universului urban prin câteva dintre personajele paradigmatice care îl compun: flaneurul, peticarul (Lumpensammler-ul) sau, cu o anume particularitate, copilul familiei burgheze a începutului de secol XX. La o primă vedere, s-ar putea spune că acest segment al cărții reprezintă o particularizare a primului. Pentru Benjamin însă, orașul nu reprezintă doar un
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sului mimetic. Măștile copilăriei, purtate pe scena orașului locuit de spirite, își găsesc corespondentul în „empatia“ fla neu rului preocupat de schițarea fizionomiilor urbane. Onto logiei slabe a „Berlinului demonic“ îi corespunde, la fel, onto logia rămășițelor, resturilor pe care peticarii le adună și de la care pleacă, pentru a recompune marea poveste a memoriei. Imaginea pe care copilul o are despre Berlin ajunge să fie fantasma pe care, în ajunul despărțirii definitive de oraș, Benjamin o aruncă asupra ruinelor pândite de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Crailor... Aceste concepte sunt ele însele asemenea unor personaje, lucru poate mai puțin evident în demersul analitic pe care l-am încercat aici. Dar faptul că experiența urbană este, mai mereu pentru Benjamin, întruchipată în figuri precum flaneurul, colec ționarul, peticarul sau povestitorul o scoate dintr-un registru pur teoretic, abstract. Similaritățile textelor pot fi mai ușor sesizate, odată ce ele nu mai sunt gândite după distincția, demult denunțată ca artificială, dintre filozofie și literatură. La început, înrudirile textelor survin cu precădere
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
1861), „tablou național”, Fanarioții, Dreptatea lui Mircea Vodă, pusă în scenă în 1865 de trupa Tardini-Vlădicescu. A tradus și localizat un mare număr de piese și vodeviluri, ca Pălăria de paie de Italia (Eugène Labiche și Marc-Michel), Moștenitorii (Adolphe Belot), Peticarul din Paris (Félix Pyat), Curierul din Lyon (Adolphe Philippe D’Ennery), Bertan matelotul, Benvenuto Cellini, Lady Melville, Mama vinovată, Cum vine mintea la copii, Fata regimentului, Amorurile dracului și multe altele. SCRIERI: Treisprezece septembrie 1848, București, 1861; Ce este frumusețea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289863_a_291192]
-
și cum femeia-și cheamă Și-aleargă-n port, pe plajă, și flutură-o năframă, Neobservând că intră în mare pas cu pas143. În volumul Florile Răului (Les Fleurs du mal, 1857) Charles Baudelaire elogiază "Vinul" mai ales în poemul intitulat Vinul peticarilor (Le vin des chiffonniers): În mahalaua veche, un labirint de glod, Unde-ncolțesc grăunții răscoalei în norod, Sub roșia lumină a unui felinar Smucit de vânt, răsare, ades, un peticar Mișcând din cap, cu mersul șovăitor și-ncet, Izbindu-se
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Charles Baudelaire elogiază "Vinul" mai ales în poemul intitulat Vinul peticarilor (Le vin des chiffonniers): În mahalaua veche, un labirint de glod, Unde-ncolțesc grăunții răscoalei în norod, Sub roșia lumină a unui felinar Smucit de vânt, răsare, ades, un peticar Mișcând din cap, cu mersul șovăitor și-ncet, Izbindu-se de ziduri mereu, ca un poet, Și fără să-i mai pese de vreun vardist, în gând Își varsă focul, planuri mărețe depănând. Legi noi înscăunează, cu jurământ, pe cei
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]