146 matches
-
obișnuite, personajele construindu-și propriile versiuni de realitate, conform cu modelele lor afective și mintale. Ceea se întâmplă în roman îmi pare a rămâne undeva în umbra a ceea ce se petrece în mintea personajelor, în jocul colorat al identităților răvășite și peticite cu bucăți pestrițe de textile. Deși trebuie să recunosc că și intriga cărții este un element al atractivității, inclusiv de tip comercial, de la misterul crimei sau lumea afaceriștilor la reflecția asupra tehnologizării vieții sau la farsele de pe Internet. Ne putem
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
să-i fiarbă, Și aburii lovesc în fluturi mari Și-i amețesc și-i prind în moi spirale Prelinse-n jos spre frunzele de-arțar Lin putrezind în clipele domoale De toamnă părăsită prin păduri, Unde balaurii cei vechi se peticesc Cu solzi de-argint și zînele fac tumbe Fiindcă nu știu cu tălpile să umble Ca oamenii pe globul pămîntesc; Iar Dumnezeu le iartă și le lasă Să își arate șoldurile mătăsoase...
E-ndrăgostită roua de-un ciuperc rotund... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7518_a_8843]
-
a zis: -Auzi, bade, tu n-auzi cum se rupe o cracă de sub picioarele domnului Iliescu ? Ba da: și mie mi s-a părut atunci... Zgomotului de cracă ruptă i-a urmat încercarea amuzant-ironică a domnului Adrian Năstase de a petici un sac aflat deja sub formă de năvod pescăresc; încercare tardivă, ea neavând decât rostul unui reușit moment de divertisment, deși a fost, în același, timp, și un mesaj discret spre o camaraderie mai mult sau mai puțin contemporană... Marele
Sfintele Paști și cântec de lebedă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11779_a_13104]
-
vezi, le atingi, le Împarți cu ei, pe când ei râd neîncrezători, te arată la rândul lor cu degetul și Își șterg tălpile mânjite de haos pe bucățica de speranță din viața ta. Și din nou fugi și Încerci să-ți peticești speranța zdrențuită de incertitudinea lor, Încerci să nu te lași neîncrederea și viclenia lor să câștige. Nu le mai arăți răsăritul și nici cum se șlefuiesc diamantele În liniștea dimineții; ascunzi bisturiul adevărului și le spui doar ce vor ei
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
și dădea semnele unei matusalemice pofte de viață. Medicii cu care am discutat despre boala lui erau însă de părere că zilele politologului erau numărate. Arterele lui Brucan, mi s-a explicat, erau ca niște camere de cauciuc expirate. Le peticești într-un loc și răsuflă în altul. Bătrînul Brucan ajunsese, fiziologic, la capătul puterilor sale. Ceea ce nu m-a împiedicat să regret că a murit. Cu sentimente contradictorii, e adevărat, dar cu o părere finală de rău care n-are
Fețele lui Brucan by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10264_a_11589]
-
trăiască decent doar din prestația lor literară.) Într-o noapte călduroasă din vara lui 1985, m-am întrebat ce rost are să continui, atâta vreme cât, zi de zi, sunt agresat de atâtea provocări absolut neinteresante, daca nu chiar periculoase. Abia reușim să peticim o gaură, ca traiul nostru se sfâșie într-alta parte. Cu această ocazie s-a nascut proiectul unui ciclu nebunesc, o povestire din tata în fiu a o sută de generații, de la căderea Babilonului și până astăzi, o goana disperată
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
aventură spațială demnă de cititorii împătimiți ai unui Frank Herbert: "O muzică nouă, nemaicunoscută, zgrunțuroasă, nărăvașă, a zecimilor de secundă, subatomică, disipativă simți că-i înveselește diafragma, îi învălui, îi zgudui timpanele celofanate cu obișnuitele ritmuri domoale /.../; o fantă difuză peticind aburul de mătase plutitor peste pădurea de conifere, cum prefera el, așezându-se în fotoliul de la geam, să-și imagineze în timpul audiției, o astfel de gâlceavă a umbrelor necontrolate îi șfichiui timpanele, aidoma unui fir de laser, neprietenos, concis, imperceptibil
Noaptea orgoliilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17372_a_18697]
-
sol însetat și fără capacitate de absorbție. Mai mult, conservă în substanța ei destul de mult din gândirea veche comunistă. Emanciparea, așa cum obscur e ea înțeleasă în aceste zile, mai poate fi asemuită și cu o haină luată de la second hand, peticită cu resturi din ceea ce înseamnă în ochii noștri mentalitate apuseană - care mentalitate însă (detaliul ne scapă sistematic) n-a fost lăsată astfel de la Dumnezeu, ci, direct sau indirect, reprezintă mai ales consecința istorică a unor frământări care au culminat în
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
din vis. Se nasc izvoarele Eram goi în soare, culcați pe cojocul întins pe zăpadă în creierii munților. Nici dracu, nici dumnezeu, nimeni nu se aventura la înălțimea aceea, printre crestele prăpăs tioase în luna mai. Soarele dogorea, zăpada se peticise pe ici, pe colo și din pământul înierbat de ăst an, îmbibat de apă, ieșeau aburi. Priveam albastrul cerului printrun filtru de raze și deodată, prin liniștea ireală prin care se auzea doar dansul luminii, străbătu un zumzet ca de
MANUSCRISUL DIN TREN, JURNALUL VIEŢII MELE, MEMORII 1930-1989. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]
-
ani, o fostă bogătașă (acțiunea se petrece în anii comunismului, o femeie slăbuță, amărâtă, veșnic în căutare de bani, hăituită de nevoi). Zăpăcită din pricina asta, nu mai știe ce să facă, să se descurce. Umblă mereu îmbrăcată într-o scurtă peticită de iepure, cum umblau mai toate femeile de condiție, în anii aceia. O agitată. Și o disperată. Detectiva îi fusese recomandată femeii geloase de o a treia femeie, "binefăcătoare de bine" (se duce des la biserică), și ea îi spune
Mireasa urmărită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8579_a_9904]
-
cele mai convenabile prețuri din oraș. Doritorii pot apela cu încredere la serviciile atelierului pentru a-și pingeli pantofii, pentru a înlocui tălpile sau flecurile ori pentru a schimba cataramele și fermoarele cizmelor sau bocancilor. Tot aici se pot înlocui, petici, finisa sau vopsi fețele de piele ale pantofilor de damă sau schimba branțurile uzate ale sandalelor. De remarcat este faptul că atelierul oferă membrilor Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor o reducere de 20% pentru orice serviciu prestat. Cei care
Agenda2006-02-06-comert servicii () [Corola-journal/Journalistic/284608_a_285937]
-
Dumitru era înalt și purta plete blonde, iar pe cap avea o căciulă fără fund și roasă pe margini. Era îmbrăcat cu o flanelă tot din cânepă făcută în pripă pe care a ars-o din loc în loc și a peticit-o apoi, iar pe deasupra era îmbrăcat cu un suman vechi de pe timpu’ lui Pasvanti Chioru. Sumanul rupt și peticit de-i curgeau flendurile, pantalonii rupți ca vai de ei, iar în picioare era încălțat cu opinci de porc nerase, cu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
în aceste locuri s-a acumulat energie negativă.Există un magnetism al morții.Poliția încearcă să avertizeze vitezomanii cu indicatoare privind numărul accidentelor și numărul victimelor. De dimineață dl.Sisif a pornit la drum cu mașina sa.Șoseaua a fost peticită neuniform. Circulația este redusă.Doar camioane grele. De sărbători a petrecut minunat.Afacerile merg bine.Insă trebuie să-l schimbe pe prefect cu fiul unui om de afaceri.Țopa,actualul prefect e mai șnapan decât Ceapă,vechiul prefect.A fost
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
departe de răspunsul la ce e amorul? Între însoțire de la sine și tovarășă mereu împuținată care te șicanează cu răbojul anilor tăi, nu știi ce-i generația. Cineva, dintre ai voștri sau din alții, o va aduna, va tăia, va petici și va da lumii curioase celebrul medalion cu rînduri de portrete. Printre ele intră, ramuri din pomul vieții, liniile școlilor, curentelor, grupărilor. Despărțirile. Criteriu aproape unic de stratificare literară după război, în interbelic generațiile funcționează mai puțin. Deși născuți la
Reporter de leat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8199_a_9524]
-
de duzină. Ce n-am înțeles e de ce m-a trimis autorul la Vesoul, la mama, cu care nu mai vorbisem de șapte ani. Numai ca să-l las singur pe Robespierre să-l poată lătra în voie pe polițistul ăla peticit cu plasturi? Fără mine, Capitolul 7 a ieșit cel mai scurt. Și nici nu mi-a făcut o ieșire din scenă care să se țină minte. Îl iert. Pentru seara de vineri. A fost grozav de discret. Cât să înflăcăreze
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fi nevoiți să cerșim. Deși, dacă stau bine și mă gândesc, mă sperie schimbările. Dacă tot mi-am ratat viața, măcar să fiu consecvent până la capăt. Să nu mai schimb nimic. Ducă-se! -Antoniu, nu mai poți schimba nimic, oricât ar petici Uniunea Europeană, trupul și sufletul tău. Ce i se mai poate Întâmpla, lui Ben, de exemplu? Trebuie lăsat să-și ducă existența până Închide ochii. Ce să mai schimbi la el? S-ar putea să moară dacă-l clintești din spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu figuri distruse de alcool, beau pe rând votcă dintr-o sticlă din plastic, plată și-și Încălzesc mâinile suflându-le din când În când abur cald Îmbibat cu băutură. Stau exact În fața vitrinei unde cerșea Plăcințica. Dintr-o coșniță peticită pe care au rezemat-o de peretele vitrinei, iese capul pleoștit al unui câine, tovarășul lor de foame și vagabondaj. -Pe ce parte este Europa, nu vă supărați? se trezește Antoniu că-l Întreabă pe un tip cu mustață, prezentabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-o. Mirosea a șobolan. Țeava intra În perete, după care o cotea și pornea drept În sus. Deși era o țeavă foarte groasă, nu umplea perfect gaura care fusese făcută pentru ea, iar zidăria din jurul ei era tencuită grosolan și peticită de mîntuială. Pe vremea aceea eram extrem de curios, iar mirosul era liniștitor, chiar dacă nu era era chiar ca mirosurile de șobolan cu care eram eu obișnuit. Era mai trist decît ele. Rezemîndu-mă cu spatele de țeavă, mi-am pus tălpile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să nu cadă lumea să-și rupă, Doamne ferește, noada. *** Pășesc peste arătarea costelivă întinsă de-a curmezișul, bănuiesc că e un câine, deși după scheunat nu prea poți să-ți dai seama, și bâjbâi de-a lungul culoarului, pe lângă ușile peticite cu bucăți de placaj. „Tuuu româncăă, euu țigaaan, tuuu cuminteee, eu golaaan... părinții teiii nuuu măăă vooor, da’ io teee iubeeesc de mooor... aoleuuu”, mă întâmpină jeluirea șlagărului zonei. Te doboară mirosul de scrumbie și de ceapă prăjită. Sunt tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din căpșorul blond. Scuturându-și buclele. Înțelegea. Înțelegea. Apoi a spus: — Cheia? Și domnul Whittier i-a spus: — Nu. Avea pe genunchi o pungă argintie de plastic Mylar plină cu pui Marsala, și peste tot în jurul lui covorul albastru era peticit cu bucăți lipicioase de mucegai. Fiecare pată umedă ca o umbră cu brațele și picioarele întinse. Ca o nălucă mucezită. Luând o lingură plină cu bucăți de pui Marsala, domnul Whittier spune: — Până când nu vei reuși să ignori circumstanțele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vin acasă. Hai, vino, nu durează mult! S-a aplecat și i a mângâiat ușor obrazul cu frunza, chicotind În același timp. știu eu o scurtătură spre casa ta. Când s-a făcut vremea să plece de la școală, cerul se peticise cu nori de un albastru argintiu, iar căldura nu mai era chiar atât de Înăbușitoare. Briza se Întețise și amenința cu unele dintre acele bruște averse pentru care Perdo e bine-cunoscută. Abia ajunseseră la capătul potecii care duce la drumul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
căzură cu trosnet sec pe podea. Mioara îi întinse pânza din cer foșnitor. Pregăti trusa de ace, mare cât un sac cu crose de golf. Și pentru că bătrâna aștepta, Mioara îi vârî ață în acul de aur cu care fuseseră peticite atâtea găuri din Univers și înțepeni cu privirea la firimitura umană. Prima împunsătură fu deosebit de curbată, o curbă lungă care nu se observa decât dacă mergeai spre ea, ca în Bărăgan, când apare orizontul și în sfârșit poți să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru cine va străbate Rusia, pentru nemernicul singuratic, dar cel mai vesel porc viril din câte avusese neamul acela solar, românii. Și după 300 de rotații de manivelă, motorul Molotov-ului începu să fornăie, apoi să toarcă înfundat, zgâlțâind tabla capotei, peticită cu chit, ca o hartă a globului, cu continentele și țările epocii fiecăreia, unde era tușa mai groasă, semnifica drumul greoi al evoluției, întinsul neregulat, căutarea tulbure a identității, iar undeva, un loc mânjit, un pește înfoiat și-n care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-mi, de ce plânge, Dumnezeule, băbuța asta îmbrăcată ca o Sfântă Vineri în postul Paștelui și ce ascunde noaptea în sân? Chipul ei blând, din care tomnatica poveste s-a desprins și bătrânul cu buzunarele întoarse pe dos, moșul ce-și peticește rănile de gloanțe cu frunze de brusture, de ce mă cheamă la ei? Miroase a tranșee mâlită de cer, supraviețuirea de unul singur mă înspăimântă. Dumnezeule, de ce atâta neglijență sub cerul tău? Cine este îngerul ce doarme într-un registru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a șoptit ea mie. Ea e mândră de sine și când cere ajutor o face fără să se umilească, și e gata să îl primească doar în condițiile sale. Există un deal din vârful căruia se vede întinderea de pământ peticită în culori, peste care se suprapun umbrele norilor. Adevăratele forme misterioase, grandioase fără să o știe, care pur și simplu trec pe-acolo sunt pătrunse de un respect față de divinitate specific românilor. Împăcate cu sine ele își continuă drumul, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]