7 matches
-
instantaneu să urăsc iar limba engleză și fără să vreau m-am întors scârbit într-o parte, în timp ce Sabina s-a întors cu fundulețul spre mine, dându-și jos chiloțeii, de fapt niște șnurulețe roșii care se țineau de un peticuț de catifea... Mă apropii de Sabina, uitând și de logodnică, și de durerea de cap, și de larva de tăun... Frumoasa se întoarce spre mine în timp ce abia acum am început să analizez această minunăție a naturii, din cap până în picioare
AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ (3) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilian_oniciuc_1493563571.html [Corola-blog/BlogPost/368523_a_369852]
-
instantaneu să urăsc iar limba engleză și fără să vreau m-am întors scârbit într-o parte, în timp ce Sabina s-a întors cu fundulețul spre mine, dându-și jos chiloțeii, de fapt niște șnurulețe roșii care se țineau de un peticuț de catifea...Mă apropii de Sabina, uitând și de logodnică, și de durerea de cap, și de larva de tăun... Frumoasa se întoarce spre mine în timp ce abia acum am început să analizez această minunăție a naturii, din cap până în picioare
AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ (3) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilian_oniciuc_1493563571.html [Corola-blog/BlogPost/368523_a_369852]
-
însoțește actul acesta mare și adânc și care n-ar trebui să fie decât cuget și suflet. Când colo, în loc de lărgirea vieții interioare, de care ar trebui să se ocupe comunitatea și cea în cauză, grija principală este tot a peticuțelor cu care trebuie să se împodobească și a mesei mari la care să poftească tot pe cele sătule, ignorând pe cei „orbi, șchiopi, flămânzi, bolnavi și care n-au cu ce răspunde, dându-ți înapoi masa ta”. Așa încât am amânat
Însemnări despre prozatoarea Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3465_a_4790]
-
cu boierii vechi, dîndu-i o egalitate de drepturi pe care n-o merita, au făcut ca fiecare din acești noi aristocrați cari fugeau de muncă și aspirau la slujbușoare să aibă câte un asociat jidan sub forma de orîndariu pe peticuțele lor de moșii; tot acel regulament au desființat de jure breslele, aceste clase puternice și bine constituite de meseriași. În urmă alte reforme, și mai liberale, au deschis ușa funcțiilor statului, înmnlțite în infinit, tuturor feciorilor de popă și de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Înghițise În sec și - după ce auzise Îndemnul rostit În franceză al maestrului ce se odihnea pe o bancă („Mai ales nu-i vorbi urât, te conjur, tânărul meu domn!”) - Îi spusese că ar fi vrut să cumpere de la ea indispensabilele peticuțe de hârtie cu lipici. „Nu mai avem!” lătrase scurt scorpia. Altcineva!” Se așezase și el lângă Foiște, care Încerca să-l mângâie și să-l Îmbărbăteze, de parcă furia tânărului și neputința n-ar fi fost stârnite de nenorocitul lui dosar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
probabil se va vindeca greu. Ce ne-am face noi oare, tov. președinte, dacă nu ar mai fi nici amărâții noștri de țărani, care vin la piețele agroalimentare cu produsele lor frumoase și proaspete cu miros de grădină, cultivate în peticuțul lor de lot de lângă casă? Cred că chiar am muri de foame. De la ei avem și primele trufandale, și nu de la CAP-uri sau IAS-uri, care, făcând parte din protipendada agriculturii, nu și bat ei capul cu astfel de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de investiția făcută. Copilăria Oricât mi-aș frământa gândurile, din primii ani de viață am amintiri puține. Se pare că eram alintatul tuturor și nimic nu Întrezărea greutățile care mă așteptau. Când, la trei anișori, am Îmbrăcat primul pantalonaș cu peticuț, am ieșit În uliță și sărind În sus de bucurie arătam tuturor trecătorilor peticelul pantalonilor mei. La puțin timp după nașterea mea, unchiul Milian s-a căsătorit și noi ne-am luat În primire gospodăria de pe marginea Visei. Spațiul de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]