11 matches
-
clipei lunecoase prin fluviul de cuvinte mușcat de o singurătate turbată fermecat de cântecul de sirenă al deșertăciunii și de potecile basmului în care m-am rătăcit mângâiat de neant și ispitit de zâmbetul colorat al iluziei găunoase tânjind cu petulanță după o străfulgerare de absolut și o așchie de liniște ... Citește mai mult TAINĂ ȘI TĂCERE... am intrat în lumea aceastape calea robilor înotând prin apa tulburea îndoielii și a suspinelorîn spate ducând o raniță plină cu temericu blesteme și
MIHAI MERTICARU by http://confluente.ro/articole/mihai_merticaru/canal [Corola-blog/BlogPost/376074_a_377403]
-
fulgurantede sub cupola himereivrăjit de zigzagul clipei lunecoase prin fluviul de cuvintemușcat de o singurătate turbatăfermecat de cântecul de sirenă al deșertăciunii și de potecile basmului în care m-am rătăcitmângâiat de neant șiispitit de zâmbetul colorat al iluzieigăunoasetânjind cu petulanță după o străfulgerare de absolut și o așchie de liniște...
MIHAI MERTICARU by http://confluente.ro/articole/mihai_merticaru/canal [Corola-blog/BlogPost/376074_a_377403]
-
16 cărți,publicate, Menuț Maximinian vine în întâmpinarea cititorilor săi cu o surprinzătoare carte de poezii, intitulată sugestiv ” Trenul vieții “, apărută la Amanda Edit, în traducerea albaneză de către Baki Ymeri, cu o prefață de Danile Marian, Discret biograficește și fără petulanță, părând a cultiva absența ca un budist, poetul Menuț Maximinian este, totuși, o prezență vie în efervescența culturală a Ardealului, și în special în zona Bistriței, scriind cu hărnicie datorită funcției de redactor șef la cotidianul”Răsunetul “, dar rezervându-și
MENUȚ MAXIMINIAM SAU TRENUL CU METAFORE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1481122209.html [Corola-blog/BlogPost/382840_a_384169]
-
clipei lunecoase prin fluviul de cuvinte mușcat de o singurătate turbată fermecat de cântecul de sirenă al deșertăciunii și de potecile basmului în care m-am rătăcit mângâiat de neant și ispitit de zâmbetul colorat al iluziei găunoase tânjind cu petulanță după o străfulgerare de absolut și o așchie de liniște pentru a-mi găsi sălașul într-un limb al disperării din miezul nimicului cel mare prizonier în năvodul unei aprehensiuni taina și tăcerea înnobilându-mă... Referință Bibliografică: MIHAI MERTICARU - TAINĂ
TAINĂ ȘI TĂCERE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihai_merticaru_1477387426.html [Corola-blog/BlogPost/369998_a_371327]
-
mirosurile încărcate ale anecdotei de-a dreptul nerușinate, de „sală de gardă”, în parfumuri mai subtile, unde delectarea e de a nu spune nimic pe șleau și a lăsa ca totul să se subînțeleagă. Finețea stă în sugestie. Din această petulanță bine temperată, ținută în frîu, rezultă o capodoperă adevărată, istoria lui Moș Nichifor Coțcariul, harabagiu prin profesie și viclean prin natură. Personajul trebuie so conducă pe o tînără evreică proaspăt căsătorită de la socri la soțul ei, care o așteaptă cu
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
Budai-Deleanu. În pofida diversității tematice, dat fiind că energia stilului primează asupra fondului, iar stilul și strategiile scripturale, atuuri forte, sunt menținute statornic pe aceleași coordonate, indiferent de subiectul abordat, textele sunt foarte asemănătoare între ele, marcate de o monotonie a petulanței giumbușlucare. Mai mult ori mai puțin autoficțiuni, au statut de pagini de jurnal condensat ori de memorialistică referitoare la perioade recente, dacă nu la stricta actualitate, de schițe de publicistică de moravuri, pe teme moral-civice etc., dând seama de lecturi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
piatră rotundă”. Caracteristice sunt și escapadele neoavangardiste ale lui P., care nu fac figură de acte de răsfăț livresc, fiind depistabile mai cu seamă în Alergarea copacului roșu (1985), care cuprinde și texte în proză, unele dintre ele de mare petulanță imagistică, aparent absurdă, de fapt criptat-expresivă, uneori cvasiurmuziene (în fond enigmatic-alegorice). Esențială este deschiderea religioasă, mai pronunțată în timp, însă fără prefaceri spectaculoase de strategii expresive. Numeroase versuri se referă la transcendență și redempțiune, iar unele titluri sunt în sine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]
-
oficiosul, revizuirea în sine nu e un motiv de îngrijire pentru nimeni... (ci numai în împrejurările actuale) ea poate și trebuie să se facă în alte împrejurări. Daca confrații s-ar convinge că pentru asemenea sofisme, remarcabile prin platitudinea și petulanța lor, nu mai găsesc în țară cititori destul de naivi, ce bine - ar fi. Va să zică o criză organică încetează de-a fi o criză când nu mai plouă afară. Ideea firească că criza unei schimbări a Constituției e în genere plină
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
douăzeci de franci împrumut. Nu trebuie să știe nimeni. Nu vreau să umilesc pe Olimpia și să mă cobor până la părinții ei denaturați. Când n-am să mai pot face față, îmi zbor creierii. Stănică spusese aceste cuvinte cu o petulanță în care nu se ghicea nici un soi de depresiune, privind nerăbdător înspre poartă. - Să văd dacă am, zise Otilia, așteaptă-mă aici.Otilia se urcă sus în vârful picioarelor și se întoarse repede. - Uite, zise, îți mai dau încă o dată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zicea să-l iau în birje... Jud.: Pe cine să iei în birje? Leanca: Clondirul... că zicea... Jud.: Cine zicea? Leanca: Dom' Toma... se sparge... Jud.: Cine se sparge? Leanca: Clondirul, dom' judecător!" Leanca este femeia de cartier, comică prin petulanță și intemperanță plebee, pariziana "comm-+-re", "țața" română. Caragiale găsește eufonii pline de delicii (diversificate uneori prin dialectalism) în împiedicarea la limbă a bețivilor: "- Eș' du'ce 'ne Iancule! - Sîn' tu'tă, Co'tică! - Tu'tă du'ce, 'ne Iancule
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cultivat istoric literar este Ovidiu Papadima. IMPRESII DE CĂLĂTORIE, ESEUL Cărțile de călătorie și de impresii intelectuale sunt puține, vinovate de compilație, de o spaimă superstițioasă de judecățile emise. Impresiile lui Petru Comarnescu despre America (Homo americanus) sunt atrăgătoare prin petulanță. Relații asupra călătoriilor sale, în stil oral, a scris Ion Petrovici. Remarcabile sunt puținele Note din Grecia ale filologului Al. Rosetti, primul mare editor român totdeodată în sensul cult al cuvântului. Ele sunt niște telegrame sugrumate de emoție, niște strigăte
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]