85 matches
-
Decebal și Ștefan erau niște campioni ai diplomației moderne, care obișnuiau să “asimileze constructiv” criticile ambasadorilor români/otomani, la adresa corupției “administrațiilor” de la Sarmizegetusa ori Suceava!! Tare, taica, cum dracu reușești să le potrivești, bata-te Bono să te bată, de pezevenghi! I loved this one, D :). Keep it up. sunt marxiștii tăi bucurenciule,ce-i mai critici? @runbaby >:D< Pun pariu că Bucurenci habar n-are ce e ăla un Marxist. E doar o teorie utilă pentru el în această perioadă
Coloana vertebrală gonflabilă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82919_a_84244]
-
Țintă: Durăul. Unde n-am mai fost de-un veac. Păstrînd, de-atunci, icoana unei așezări picior-de-plai. Încă de bun-simț în frumusețea ei. Cu nemaipomenita frescă a echipei lui Tonitza, studenții săi întru meșteșug. Și cu istorisirea unuia din echipă, pezevenghiul Baba, punînd la cale o întîlnire de taină între colegul său, taciturnul Alupi, cu o dalbă măicuță (iertat fie-le păcatul!). Și cu masivul răcoros al Ceahlăului, atît de bătut cîndva de aceeași lume (bună) venită la Agapia și la
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
românilor. Toate acestea, contracost! Nu înțeleg ce convenție poate exista între entitățile antiromânești din spațiile menționate mai sus și ,,aleșii poporului” din România. Fondurile bănești, în loc să ajungă la românul de rând, sub forma unui produs cultural, de pildă, umplu buzunarele pezevenghilor, poate a celor din diplomație. Nimeni nu se îngrijorează de nimic, nimeni nu știe nimic, nimeni nu vede nimic. Pentru toți aceștia este suficient ca propaganda să-i țină în centrul opiniei publice și să le confirme existența. Promovarea proiectelor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94348_a_95640]
-
de virtute amorala supremă vigilenta, adică polițismul: denunțul și teroarea. Fiindcă în chip firesc regimul comunist generează reacție, revoltă, polițismul e fatal și esențial societății comuniste". Spre deosebire de oamenii adevărați, diminuați și triști, "vitali sînt în comunism numai estropiații, trîntorii și pezevenghii, ei sînt vătafii și vechilii regimului". Pentru exemplificări, Vasile Băncilă își fișase citate din "Scînteia" și "Timpuri noi". * La fel de libere și curajoase, paginile de jurnal din 1954-'60 și din '72-'73 conțin și o mulțime de însemnări despre scriitori
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18031_a_19356]
-
frumuseții și binelui.” Henry-Beryman este în „Cântece vis” un pseudo-credincios, un speculant al îngăduinței și toleranței divine: „Îngăduie-mi, Tu Cel Fără Somn,/ o experiență personală cu trupul doamnei Boogry/ înainte să mă îndepărtez de poftele cărnii” (Cântecul 69), un pezevenghi căruia e posibil ca Dumnezeu să-i facă hatârul, tocmai pentru o discuție ulterioară, lămuritoare, cu cel care geme sub povara transcendentului. În fond, „cea mai rea carieră” e a lui Dumnezeu, adică a cuiva care a fost comparat cândva
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
mistuit de dorința de a stăpîni scena, de a se integra (și a străluci) printre protagoniștii spectacolului puterii: Nimeni nu vrea să-mi dea sprijin să trăiesc, toți mă îndeamnă să fac... literatură că altceva nu e de mine. Incomparabili pezevenghi..."; "pezevenghi" sînt, în fond, adversarii, cei care, simulînd admirația pentru un "bun" pe care nu-l au (talentul, știința de a face literatură), încearcă să stopeze căile de acces ale transferului de reputație de pe un palier social pe altul; dar
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
de dorința de a stăpîni scena, de a se integra (și a străluci) printre protagoniștii spectacolului puterii: Nimeni nu vrea să-mi dea sprijin să trăiesc, toți mă îndeamnă să fac... literatură că altceva nu e de mine. Incomparabili pezevenghi..."; "pezevenghi" sînt, în fond, adversarii, cei care, simulînd admirația pentru un "bun" pe care nu-l au (talentul, știința de a face literatură), încearcă să stopeze căile de acces ale transferului de reputație de pe un palier social pe altul; dar - cum
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
bine decât pe mine. Myatt Întoarse capul să comande prânzul și când deveni iarăși atent la ei, Janet Pardoe spunea cu Îngăduitoare și dulce maliție: — Oh, i-a fost iubită, dacă Înțelegi. Domnul Stein râse cu poftă: — Uită-te la pezevenghiul de el! Roșește. — Și să știi că l-a părăsit, spuse Janet Pardoe. — L-a părăsit? Dar de ce? A bătut-o? — Ei, dacă-l Întrebi, va Încerca să-ți spună că s-a Întâmplat o chestie misterioasă. Când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și se zbătea să rupă lanțul pentru a-i arăta nerușinatului, care nu l-a salutat nici acum și nici la prima sa venire, cine-i șeful care are grijă de toată gospodăria lui Ghiorghi a dascălu’ și implicit de pezevenghiul care În iernile geroase ar putea fi poftit de către unul din lupii ce mai Încercau cotețele și saivanele celor din marginea satului. Va l-a privit cu frică și a rostit o Întrebare cu răspuns inclus: Vizanti, nu vrei să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
potaia încerca să fugă și șarja într-o anumită direcție, aș zice cu ochii închiși. Dracii de copii nu erau proști și dirijau ciomegile cu destulă precizie și forță astfel încît Blegul încasa destul atunci cînd spărgea blocada. Afurisiții de pezevenghi țipau de bucurie cînd nimereau cîinele în plin. Blegul își crease un renume din faptul că era cel mai iscusit hoț din sat și, din acest motiv, era detestat de toată lumea. Într-o zi de iarnă m-am voinicit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cămeșî. ― Încă n-am devenit târgoveț, tată Toadere. Până atunci mai este oleacă de cale... Au pornit. Când au ieșit În piața gării, Gruia a privit spre locul unde Îl lăsase pe birjar să-i aștepte. Țipenie! „Să știi că pezevenghiul a luat banii și m-a lăsat cu buza umflată”. ― Aici suntem, boierule! - l-a atenționat birjarul, care se găsea chiar lângă trotuarul unde s au oprit ei. ― Atunci, să urcăm - a hotărât Gruia, cu inima venită la loc... Când
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu Manda sau?... „ Petrică s-a oprit din nou, dar numai pentru câteva clipe, care i-au trebuit pentru a se așeza mai bine pe scaun. Apoi a continuat: „Îi aceeași Mărie, dar nu cu altă pălărie” - mi-a răspuns pezevenghiul de Undiță. „După ce ți-ai dat tu seama că e aceeași patrulă?” „După felul cum Își purta boneta unul din rusnaci și după vârstă”. „Hopaaa”!!! - Îmi zic eu. „Aista Îi isteț, nu șagă!” Dar Îl Întreb: „Ia spune-mi, cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
deget și tu Îmi apuci mâna toată. Da’ unde mai pui că mă cam iei și la vale”. „Lasă-mă să-ți descrețesc fruntea puțin, fiindcă de o bucată de vreme s-a cam brăzdat. Și la vârsta ta...” „Mare pezevenghi mai ești. Acesta-i norocul tău”. „Norocul e cum și-l face omul. Și eu am avut grijă să mă aciuez pe lângă un om de treabă... Acum, să nu ți se ridice sfârla de să n-o mai ajungi nici
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
La școală i-am mărturisit doamnei despre ploaia de premii care se abătuse asupra cartierului nostru, după spectacolul de pomină pe care-l prezentasem, sugerându-i să mă includă în programul serbării festive, la sfârșitul anului școlar, unde, ca un pezevenghi ce eram, speram să primesc măcar un premiu pentru merite artistice de excepție, căci, altfel, pentru mine era clar că alte orizonturi de felicitare nu se întrezăreau. Ca argument, am prezentat doamnei și colegilor, în variantă muzicală vocală, refrenul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
conveni? TRAHANACHE : Ah, nu! Oricine în afară de mișelul de Ca— (Pauză. Se răzgândește.) Știi ceva? Cațavencu n-ar fi o idee rea. N-ar fi o idee rea de loc. Dar trebuie manoperă, nu mofturi. Să nu simtă lucrarea. E mare pezevenghi. Să vorbim în liniște. (Arată spre ușa din dreapta.) Să mergem dincolo. Aici e gălăgie. ZOE: Unde - dincolo?! Acolo e iatacul meu! TRAHANACHE: Păi, și?... (Arată spre stânga.) Atunci, dincoace.... ZOE: În iatacul tău? Cu atâta lume în jur?! TRAHANACHE: Mă
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
bine mersi și că digestia voastră e memorabilă și că nu știți nu cunoașteți n-aveți nici în clin nici în mânecă cu răposatul și jucați cărți și barbut și beți și petreceți Degeaba vă prefaceți că n-aveți habar pezevenghilor și umblați cu vată în nări și în gură Până nu recunoașteți că mortul există și e al vostru el pute. Valea Oituzului Vulturi de bronz cu marmora în gheare plutesc ca o flacără fixă desupra eroilor. O dulce chilim
Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/10115_a_11440]
-
T. și să intre în parcul omonim al urbei. N-ajunseseră la colonadele ce anunțau cu pompă edilistică accesul în grădină, căci atenția le fu viclean atrasă de o mulțime eterogenă. Reprezentanți ai ambelor sexe din diferite categorii sociale, mulți pezevenghi, chiar și aurolaci, toți cu fețe hlizite, se-nghionteau spre ceva care le stârnea curiozitatea. Buluceala crescută abundent acționa în afara instinctului de apărare și-și spațializase depășitul volum dincolo de trotuarul devenit strâmt, invadând prima bandă a carosabilului. Un infernal țiuit
MIRAZA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385146_a_386475]
-
asupra prințesei, o spurcau pe biata fată cu vorbe murdare: - Uite, bă, că bucățica-i bună! - Mișto fătuca! Ce i-aș face, cum stă ea aplecată! Chiar dacă plânge. - Ia suflă-i, bă, pe sub rochiță, să vedem un bulănaș! Uite-așa, pezevenghii nespălați, înlănțuiți în cercurile de foc, țintuiți în zidurile de granit, râdeau în hohote și o batjocoreau. O, în ce mocirlă înjositoare fusese aruncată! Necugetat părinte care, în ambiția ta prostească, ai săvârșit o faptă blestemată! Biata prințesă plângea cu
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
sticlă de-un sfert cu vodcă la purtător: -Fraților, după cât am băut la viața mea... și făcu o pauză ca să pupe sticla...cred c-aș vrea să fiu... îmbuteliat! Și, săltând sticluța în dreptul ochilor, sorbi zdravăn din ea. Râseră toți. Pezevenghiul de Gabi!! Îi returnase spre veselie. Dar, ca să fie încredințat că totul este OK atunci când el intervine, făcu o comandă specială. Seara merita încheiată apoteotic! Se bău câte un whisky, deci. Le mărturisi că va fi în bani! Câștigase un
LA O BĂUTĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382622_a_383951]
-
întâlnirea cu etnicii români ca să le afle pasurile, să le promită marea cu sarea, pardon, cetățenie română, să le mai explice (sic!) cât efect au avut niște proiecte pentru care contribuabilul român și-a vândut cămașă de pe el ca niște pezevenghi să le asigure finanțare. În fruntea delegației - un anume Cozma despre care se spune că el centrează, el dă cu capul, adică, asigură asistență tehnică la scrierea unor proiecte (deci este și scriitor!), pe care tot el le propune și
,,Dalmaţienii” consulului român din Timoc [Corola-blog/BlogPost/93367_a_94659]
-
bărbierise de cel puțin două zile. Avea cute adânci pe fața foarte bronzată și o pereche de ochi mici și albaștri, înspăimântător de nestatornici. Se mișcau mereu, îmi urmăreau până și cele mai mici gesturi și-i dădeau înfățișarea unui pezevenghi înrăit. Dar în momentul acela era entuziast și prietenos. Era îmbrăcat într-un costum kaki destul de soios și nici mâinilor lui nu le-ar fi stricat să mai fie spălate din când în când. — L-am cunoscut bine pe Strickland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fi ascuns, eram sigur ca dna Nichols, inexorabilă ca soarta și ferită de remușcări la fel ca și conștiința, avea să fie din nou alături de el. Nu putea scăpa de ea cum nu poate scăpa o cauză de efectul ei. Pezevenghiul - ca și artistul și poate chiar și gentlemanul - nu aparține nici unei clase. El nu e stânjenit de nerușinarea vagabondului și nici tulburat de eticheta prințul. Dar dna Nichols aparținea unei clase bine definite, din ce în ce mai gălăgioasă în ultima vreme pătura inferioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și a lumii interlope dintr-un port ar fi putut alcătui o carte încântătoare, și în diferitele personaje pe care le-au întâlnit, un cărturar ar fi putut ușor să găsească materie primă pentru un dicționar complet al ștrengarilor și pezevenghilor descriși în romanele picarești. Dar eu trebuie să mă mulțumesc doar cu câteva paragrafe. Am avut impresia unei vieți intense și brutale, sălbatică, multicoloră și vivace. Marsilia pe care o cunoșteam, insolită și plină de oameni care gesticulează, cu hotelurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
reziști, mă, mai respiri? -Aaa! Să trăiasă tov director! Cu bunăvoința dumneavoastră, mai respirăm și noi. Cu ce ocazie deranjul? -Scuză-mă că te supăr dragă, dar am trecut pe la magazinul tău...Alimentara 105... Unde este gestionar Georgică...băiatul nostru... -Ahaa, pezevenghiul!.. -De ce îl persecuți, mă, că e băiat bun? Îi dai marfă puțină, nu-i ridici ambalajele, îl sancționezi... -Uite-al dracului porc, ajunse cu râtul pân-la tine! Îl știam eu tupeist, dar nici așa. Spune-mi sincer, l-ai rugat
UN KIL DE MĂSLINE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367867_a_369196]
-
noi îi vom deveni colegi de cancelarie sau de profesie (care pe unde) și-i vom reproșa colegial tendințele de „zbir” de odinioară ne va răspunde invariabil cu aceeași fermitate : „Fără acele opreliști, ce-ați fi fost voi astăzi, măi pezevenghilor?!” Și tot el, ne sugera un răspuns: „Cine știe ce târâie brâie !” ... Referință Bibliografică: Ion Urdea, profesorul și directorul nostru!... / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 195, Anul I, 14 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae
ION URDEA, PROFESORUL ŞI DIRECTORUL NOSTRU!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366705_a_368034]