7 matches
-
singurul liberal adevărat din țară, îi șfichiua pe unde îi prindea pe toți cei care aveau pretenția că sunt și ei liberali. În câteva rânduri, am constatat că nu era lipsit de umor, în felul în care francezii vorbesc de pince sans rire. Cu mulți ani în urmă, la „Zilele Călinescu” de la Onești, unde îl invitasem oarecum à contre coeur, de teamă să nu fie un fel de trouble-fête, a încântat pe toată lumea cu luări de cuvânt pline de haz (și
Morții noștri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4262_a_5587]
-
modul În care putea fi stăpânită Întreaga lume“. În privința prințului Jevahov, mă Întreb dacă nu l‑am Întâlnit În iarna geroasă a anului 1965, la Novi Sad, Într‑un lacto‑bar din preajma catedralei catolice. Era un tip Înalt, uscățiv, cu pince‑nez, puțin adus de spate, Într‑un sacou uzat și cu o lavalieră neagră, soioasă. Întocmai cum va fi descris de contemporanii săi. Vorbea cu un puternic accent rus, iar la rever purta ordinul Nikolai. Stătea la o masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Sadoveanu. Nu e, totuși, o carte castă, aceasta. Nu lipsesc din ea primele experiențe erotice, concrete ori numai latente. Doar că și unele, și celelalte au parte de un subtil filtru cultural. Acesta conduce și la efectele, nu puține, de pince sans rire. Cutare imagine din Divina Comedie e înțeleasă pe deplin la o conferință nu datorită elocvenței vorbitorului, ci pentru că în sală își face apariția o nouă Beatrice, de care, desigur, auditorul se îndrăgostește iremediabil. După aceeași rețetă se petrece
Portretul lui T. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6208_a_7533]
-
al revistei ACADEMIA DE POEZIE (foarte bună de altminteri, cu semnături grele, de la Mihai Șora la Ion Pop, de la Al. Cistelecan la Lidia Vianu, de la Alex Ștefănescu la Ioan Groșan), criticul oferă o mostră cât se poate de elocventă de pince sans rire. La finele comentariului ultimei cărți a Ancăi Mizumschi, pe care-o consideră cea mai bună carte de poezie din 2009, Cernat ne face părtași la intimitatea sa creatoare, prezentându-se drept „autor a nenumărate prefețe și studii critice
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6445_a_7770]
-
p. 106). Sunt și destule momente în care logica tandră a lui Marian Papahagi mimează cinismul. De pildă, atunci când, ca în cărțile lui Pantagruel, recomandă, ca leac de depresie, însurătoarea (p. 188) ori când, în dispoziție prozastică, relatează cu talent pince sans rire două serate culturale desfășurate la Accademia di Romania. La una dintre ele, de tot ridicolă, se referă și Ion Vartic în amintita prefață. Cealaltă îl are în centru pe Șerban Cioculescu, care a ținut, acolo o conferință într-
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
ficțiunea verosimilă care să destindă narațiunea până acolo unde destinele eroilor să ajungă a exista independent de scopurile vizibile ale autorului. Iulian Ciocan are un bun ochi pentru detaliul semnificativ, pentru anecdota sugestivă; de asemenea, trebuie notate onomastica ingenioasă, ironia pince sans rire, subminarea tragicului prin grotesc și invers. Însă lipsesc scenele care să dea un conținut personajelor, altul decât acela al rolurilor de comedie pe care trebuie să le joace pe scena brejnievismului agonic. Cele mai reușite capitole, primul și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
altfel, si scurtele intervenții solo au demonstrat din plin calitatea fiecărui instrumentist în parte, iar Preludiul în mi bemol major de S.L. Weiss pentru lăuta, ca și acompaniamentul ariei de Monteverdi, au pus în lumina talentul și știința interpretului Luca Pianca de a crea o atmosferă aparte, transpunându-ne în lumea de altădată. O seară de mare muzică, prelungită mult după miezul nopții, încărcată de frumusețe, de poezie și adevărată artă, oferită cu profesionalism și cu o vizibilă pasiune de către ansamblul
Farmecul barocului by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83557_a_84882]