56 matches
-
de amenajări și valorificare a stufului Tulcea, precum și de directorul general și directorii de la aceste combinate. Articolul 8 Amendă se aplică prin proces-verbal de constatare a contravenției, de agentul constatator, afară de cazurile în care procesul - verbal se încheie de cantonieri, pichieri, șefi de coloane și șefi de districte, șefi de tren, instructori de personal și responsabili de siguranță circulației. În aceste cazuri amendă se aplică prin rezoluție pe procesul - verbal de constatare a contravenției, de către un director de la combinatul de exploatare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/135159_a_136488]
-
încât, de milă, Diana le-a prefăcut în bibilici, iar picățelele albe și rotunde de pe penele lor reprezintă lacrimile pe care le-au vărsat ele. Bibilica, denumită și "găină-cu-mărgăritare", "găină-de-mare", are și denumiri regionale alternative: (prin Moldova și Bucovina) "pichere", "pichie", "pichiriță", "píchire" și "píche", (în Moldova) și "pipilică", (în Bucovina) și "pícură", (prin Oltenia) "câță", (prin Transilvania) "bibiță", "pirchiță", (prin Banat) "pică", "pipică,"cocleanță" "(prin Arad)" tirchiță."
Bibilică () [Corola-website/Science/320064_a_321393]
-
succed cu regularitate cele două stări: haploidă și diploidă. În funcție de momentul în care are loc meioza și modalitatea de realizare a conjugării, se disting patru tipuri fundamentale de cicluri vitale. Primul tip este reprezentat de numeroase specii ale genurilor Schizosaccharomyces, Pichia, etc. la care haplofaza predomină în ciclul vital, diplofaza fiind reprezentată doar prin zigot, care, având funcția de ască, se divide reducțional și generează patru spori haploizi. La unele specii ale genurilor Hansenula și Saccharomyces situația se inversează, diplofaza dominând
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
petrecea în jurul său. Ghici că Pica, după ce privise pe fereastră, ieșise din camera ei cu picioarele goale, ca să nu fie auzită, și cobora jos în curte pe scara de serviciu. Ioanide G. Călinescu crezu chiar a determina momentul când părul Pichii trecu hoțește pe sub cerceveaua odăii lui. Cu toate că se împăcase în gând cu madam Ioanide, nu putu să n-o interpeleze, tot mental, în vederea unei posibile explicații: "Ascultă, Elviro, nu crezi că e necesar să supraveghezi pe Pica?" "S-o supraveghez
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Sultana nu era propriu-zis o bolnavă, ci un temperament erotic obsedat, care voia să treacă la fapte, să smulgă. Ioanide nu avea vreme pentru astfel de aventuri. Ce mai tată era el! Pe de o parte se scandaliza de purtările Pichii și voia s-o citeze spre a o moraliza, și el însuși aici, la câțiva pași de Elvira, ședea de vorbă cu Sultana. Aducîndu-și aminte de Tudorel, arhitectul ieși repede din odaie și trecu în birou, unde băiatul îl aștepta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
confidențială și, ridicîndu-se în picioare (nu putea sta locului), vorbi astfel lui Tudorel, rămas pe fotoliu: - Dragă, te-am chemat să mă consult cu tine. E o chestiunecare de fapt te privește în mod deosebit, ca unul ce ești fratele Pichii. Responsabilitatea familiei de aci încolo cade asupra ta. Am motivele mele să cred că între amicul dumitale Gavrilcea și Pica există legături sentimentale. Ce rost are să mă amestec în treburile voastre? Nici unul, firește, afară de acela al unui sfătuitor mai experimentat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide foarte echivoc, spuse: - Ce drept avem să ne amestecăm în viața altora? "Să știi, bănui arhitectul, că ipochimenul face aluzie la mine. M-a văzut." Cu toate acestea, socoti că nu există analogie veritabilă între purtările lui și ale Pichii. Pretenția de filozofie a lui Tudorel îl intrigă. Își dădu seama că nu e nimic de scos de la el și ridică ședința sfatului familial. Înainte de despărțire, Ioanide, luîndu-și fiul de braț, se plimbă cu el pe dinaintea rafturilor de cărți. - Îmi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cred că mă prezint foarte bine și nu te fac de rușine. Cu mâna dreaptă arhitectul voi să-și îndrepte pălăria, dar dădu de șapcă. Atunci și-aduse aminte că era în costum de lucrător și admise în parte spaima Pichii. - E adevărat, râse el, sunt în tricou și cu șapca de apaș.Cu toate astea, cred că spiritele fine vor remarca distincția mea nativă. G. Călinescu Ioanide luă masa cu toți ai familiei. Soția sa era surprinsă, Tudorel privea pieziș
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe Pica să meargă în odaia ei fără a-i spune nimic. A doua zi o chemă în birou. - Pica, intră Ioanide de-a dreptul în chestiune, de ce pândesc agenții secreți în fața casei? O paloare subită înfrumuseță fața brună a Pichii. - Care agenți? Îngăimă ea. - Dragă Pica, eu îți vorbesc ca un prieten, nu cred că tu șistimabilul tău frate Tudorel, zis Doru, nu știți că de atâta vreme doi indivizi dau târcoale pe stradă. Am emis toate ipotezele posibile și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
proces interior, Pica izbucni într-un plâns convulsiv și căzu în genunchi, cu capul rezemat de genunchii lui Ioanide. Acesta o ridică pe canapea alături de sine și continuă a-și emite presupunerile calm și savant, în vreme ce cu mâna mângâia părul Pichii, desfășurat pe umărul său, pe care se culcase acum capul fetei. - Nu, tu n-ai făcut nici o faptă rea și sunt încredințat,nici haimanaua de Tudorel. Dacă vă filează pe voi, nu vă pândesc să vă aresteze, ci ca să vă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
deplin lucid, nu dărâmă legăturile dintre noi, le pune numai pe o cale mai cerebrală. Spiritul meu are nevoie de temperamentul dumitale, rămâi mai departe prietena, confidenta mea, de mult vreau să mă consult cu dumneata, o fată de vârsta Pichii vede altfel, poate să mă lumineze... În acest moment, Indolenta intră pe ușă. Ioanide vorbea așa de rezonabil, iar Sultana îl asculta de pe scaun cu aer așa de serios, încît nimic suspect nu plutea în aer. Arhitectul luă o ținută
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Tată, imploră Pica cu fața în palme, te rog să nu spui la nimeni! Dă-mi cuvântul tău! - N-avea nici o grijă. - O indiscreție poate să pricinuiască rău cuiva. Nu am nici o idee de importanța acestor lucruri. Ioanide mângâie părul Pichii. - Nu te teme de nimic. - Nici nu știu mare lucru. Din ce-am auzit reiese că Dorun-a păzit cu destulă atenție hârtii care au fost citite de alții, aflând astfel o adresă pe o stradelă și un loc unde se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prin odaie, este un mare dobitoc. Nu totul este libido. Ioana, Sultana făcând același gest n-au nici o analogie cu Pica. O fiică sărutând pe tată-său îl răpește de pe solul fiziologiei, aducîn-du-l la sentimentul de gravitate paternă." Analizând revelațiile Pichii, Ioanide ajunse la concluzia că adresa cu număr intruvabil a lui Tudorel nu era o simplă impostură juvenilă de dragul misteriosului. Tudorel lucra după G. Călinescu indicații bine cugetate, altfel n-ar fi fost pedepsit că divulgase adresa. Din moment ce casa cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fine făceam marșuri. Cu greu mi-am procurat o pereche de cizme și pantaloni adecvați, și greutatea cea mai mare a fost la început de a le găsi un ascunziș. Din fericire, tata nici nu se uita la mine, iar Pichii i-am spus că iau lecții de călărie. Pentru marșuri ieșeam afară din oraș și mărșăluiam așa câte patru în rând, cu instructorul alături, spre mirarea rarilor drumeți, care nu pricepeau ce fel de armată eram, cu cămăși cafenii și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aproape întuneric, Tudorel reveni împreună cu un bărbat tânăr, îmbrăcat în haină de piele îmblănită și cu cizme în picioare, puțin "pătat" pe față (după expresia Erminiei). Cum Erminia era jos, după o scurtă codeală, Tudorel prezentă pe străin drept logodnicul Pichii. - Domnul Gavrilcea? se informă Erminia, care auzise de el. - Da! consimți acela nu prea cu voie bună. Erminia, suflet ingenuu, se simți intimidată de Gavrilcea, care i se părea, preocupat cum era, un bărbat de o excepțională forță sufletească, motiv
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a pierde orice control al voinței. De aceea, când Gavrilcea își permise a se retrage cu Pica și Tudorel în odaia de la mansardă, nu fu în stare să facă nici o obiecție, deși avea instrucțiuni precise de la Ioanide să nu permită Pichii a vedea pe cineva. Sus, cei trei avură o convorbire agitată și Pica fu auzită zicînd: - Merg și eu! Nu mult după aceea, Gavrilcea, Pica și Tudorel se dădură jos, iar Pica zise Erminiei: - Mergem puțin până într-un loc
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
precum era și adevărul, și întrebă unde era Pica, dacă se-ntorsese acasă. Sumbru, Tudorel tăgădui din cap. (Ioanide, auzind acestea, bănui că Tudorel căuta caietul cu memoriul. Acesta se afla încă la el. N-avusese vreme să-l înapoieze Pichii, o clipă avusese gândul să arunce acele inepții în sobă.) A treia zi, deci, Hergot alergă personal la arhitect. Ioanide trecu drumul la Conțescu, pe care-l găsi luîndu-și temperatura cu termometrul și notîndu-și-o grijuliu pe o foaie, în scopul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
voie, adăugă madam Ioanide, decât nouă.Crezi că e necesar să vii? Ioanide tăgădui din cap și adause liniștit o arhitravă peste coloane. - E mai bine așa, aprobă doamna Ioanide, tu nu suporți. Pe masă se afla o fotografie a Pichii, într-o ramă de argint. Ioanide culcă repede la pământ fotografia, dar după plecarea soției sale o ridică din nou și o privi foarte calm, punînd-o în poziții cât mai avantajoase. - Ce frumoasă fată am! repetă arhitectul o exclamațieveche. Apoi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o privi foarte calm, punînd-o în poziții cât mai avantajoase. - Ce frumoasă fată am! repetă arhitectul o exclamațieveche. Apoi puse portretul la locul lui, așa cum fusese înainte, și începu să se plimbe prin odaie. În minte avea imaginea vie a Pichii, așa cum o văzuse atunci când o lăsase în casa Erminiei. Pica a plecat departe, va sta o lună, un an, doi ani, ca studentă în străinătate. De ce să strice cu tabloul sinistru al morții a. o despărțire amabilă? Sinucigașii de spirit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
distracție completă. Într-un G. Călinescu târziu, servitoarea îi puse alături o ceașcă de ceai, care rămase acolo până se răci. După aceea, descoperind-o, Ioanide bău ceaiul rece. La trei noaptea arhitectul încă mai ședea în fața biroului, privind fotografia Pichii, cu capul rezemat în palmă. Apoi se duse în odaia lui și se culcă îmbrăcat. A doua zi sosiră telegrame de condoleanțe de la Gaittany și Pomponescu. Câteva zile atmosfera casei lui Ioanide fu apăsătoare, apoi atât Ioanide, cât și madam
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
O cunoștea pe madam Valsamaky-Farfara și știa că în familiile mari se petrec tot soiul de intrigi. Cu alt obiect ar fi fost mai circumspect, un cavou i se părea a nu avea nimic dubios. Deci acceptă. Cu ocazia morții Pichii, primi vizita unui agent din partea Siguranței, care-l descusu asupra cumpărării criptei. Saferian mărturisi o parte din adevăr, afară de amănuntul că fusese vânzare fictivă. Ar fi făcut o impresie de complicitate. Îl luase pentru sine, zise, și nu putuse refuza
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
împreună cu Pica în cavoul așa-zis al său și că acolo fusese împușcată fata, în ce anume condiții nu aflase. Ioanide se duse la cimitir și merse drept la blestematul cavou, cu frica de a nu da undeva de mormântul Pichii, a cărui vedere n-o putea încă suporta. De departe cavoul era neschimbat și în zăpadă avea o diafanitate remarcabilă. Îngerul, de mână cu madam Hagienuș, arăta drumul paradisului. Sabia era numai puțin crestată într-un colț de un glonte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
observă și în metalul ei câteva găuri de gloanțe. Înăuntru nu se vedea nimic deosebit, ba da, fire de paie, căzute probabil de la o ladă, și pete foarte absorbite pe dalajul interior. Era sânge închegat, intrat în porii pietrei. Sângele Pichii. Curentul nemotivat făcu pe Ioanide să privească în sus. În partea din fund a rotondei, arhitectul așezase o fereastră de metal în grile, cu ochiuri de sticlă portocalie, în așa chip încît lumina soarelui pătrundea cu tonuri de amurg violet
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o demineralizare de substanțe tonice devenise un monstru de nerecunoscut, în care câteva linii grotești caricaturizau și denaturau propria sa formulă biologică. Cu toată această incompatibilitate, arhitectul păstrase o slăbiciune pentru Tudorel, o gingășie medicală pentru un infirm. La moartea Pichii acest interes dispăru și, fără a face loc antipatiei, fu înlocuit cu absența totală a imaginii lui Tudorel. Ioanide nu considerase niciodată G. Călinescu de fapt pe Tudorel singur, ci numai alături de Pica. Tudorel și Pica înfățișau laolaltă progenitura lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
neliniștească, în figura lui recunoștea mereu ceva din Pica. Acum, că Pica murise, luase cu ea tot ce fusese inteligibil în fratele ei, substanța comună a celor doi gemeni înrudită cu formula sufletească a lui Ioanide fusese absorbită de umbra Pichii. Tudorel rămăsese fără sânge familial, un străin purtând juridic numele Ioanide. De unde completa insensibilitate a arhitectului. Epica probabilă a evenimentului o află Ioanide de la Hangerliu. Acesta exprimă prin Gaittany dorința de a face o vizită arhitectului, în scopul de a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]