56 matches
-
pe care mi-l dăduse și pe care-l țineam în mână. Doctorul spusese: timp de patruzeci și opt de ore interdicție de a intra în apă. Numărasem orele. În sfârșit, dimineața în care se putea ieși la bazin! Un picolo ne adusese micul dejun în cameră, când bunica a fost chemată la telefon. După un timp ce mi s-a părut foarte lung, s-a întors de-acolo nespus de tulburată. "Dragul meu, schimbare de program. Ditta nu se simte
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
m din firmă erau arse, așa că numele devenise Aux migrants Heureux și atrăgea o faună și mai pestriță în local. Pe patron îl cheamă Claude Fernandez și e uns cu toate alifiile. Are doi angajați: un chelner - Francis - și un picolo - Didier. Mesele sunt vechi, acoperite cu mușamale pătate impresionist și arse, cu mucuri de țigară, pointilist. Scaunele sunt de mai multe feluri, majoritatea cu patru picioare egale ca înălțime. Acolo unde există câte un picior mai scurt, neajunsul e rezolvat
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
bați joc de mine? se enervează Roman. Kiril, bulgarul care aducea pepperoni... — Ce să fac eu cu pepperoni într-un bistrou în care lumea comandă numai băutură? — Didier, vino-ncoa’! începe Roman să-și piardă răbdarea. Da, domnule, se prezintă picoloul la masă, dar nu singur, ci însoțit de o vodcă dublă pe care rusul o execută imediat. Nici tu n-ai auzit de Kiril, bulgarul care aducea - îi face cu ochiul - pepperoni red, mild sau light? — În viața mea n-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
oprește: — Gustave, poți să-i spui unui băiat să-mi aducă o Coca-Cola? Și un bol pentru Robespierre, că n-o să-l ținem pe uscat. În timp ce cățelușul dă din coadă fericit, Gustave înmărmurește. Când își revine, îi face semn unui picolo să se prezintă cu o cutie de Coca Cola. În restaurant se lasă o liniște mormântală, anticipând sacrilegiul pe cale să se comită. În ușa bucătăriei s-a strâns tot personalul, în frunte cu maestrul bucătar. Lionel desface cutia, împroșcând toată
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Fără să-l întrebe nimic, toarnă apa fierbinte direct în frapieră. Lionel cade iarăși într-o stare de beatitudine. Liliane se foiește tot mai tare pe scaun: trena rochiei o jenează teribil. Lionel comandă o foarfecă. De la bucătărie vine un picolo cu o tavă de argint, acoperită de un clopot. Robert anunță la lampă: — Foarfece Solingen, natur. Picolul ridică ceremonios clopotul. Lionel ia foarfeca și își scoate picioarele din frapieră. Nivelul șampaniei scade vertiginos, spre disperarea lui Robespierre, care nu mai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
S-a retras de tot, confirmă Lionel. — Mare păcat. Livra cele mai bune murături. Jean pleacă la bucătărie cu ananasul: e trist ca la despărțirea de un prieten de-o viață. Când s-a adrian lus t ig 164 angajat picolo la Duc d’Anjou - în urmă cu 40 de ani -, același ananas trona la intrare. Îl cumpărase străbunicul proprietarului restaurantului. Era considerat o amintire de familie. Și-acum, îl va mânca un român în amintirea unui bulgar. Lionel și Liliane
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
apartament. Se poate circula. Și chiar dansa, în caz că... Aude soneria. Se apropie de ușă, dar nu are curaj să se uite pe vizor. Cu un firicel de glas, întreabă: — Doamna Moarte? — Sunt Didier, domnule Lionel. Lionel răsuflă ușurat. Îi deschide. Picoloul intră. Îi spune sincer: — Nici nu știți cât mă bucur că vă găsesc în viață, domnule. — Și eu, răspunde la fel de sincer Lionel. Nu mi-aș fi iertat niciodată dacă ajungeam prea târziu. A fost o mică încurcătură la cofetărie. Pune
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pe Patrick, care tocmai îl împușcă pentru a treizeci și șasea oară pe Robespierre. Lionel, care pregătise un frumos bacșiș de zece euro pentru Didier, strigă după el: — Așteaptă! De ce te grăbești? Să nu ne confunde, apucă să-i răspundă picoloul înainte ca liftul să se prăvălească spre parter. Lionel îl salută pe Patrick - pe care nu știe de unde să-l ia - și închide ușa. Începe să aranjeze decorul pentru marea vizită. Trage masa în mijlocul camerei. De-o parte și de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
a Grădinii publice, alăturară unui salut reciproc zâmbete de tandrețe și, cu pas măsurat, încercară să schimbe impresii despre seara care era calmă și care prevestea o atmosferă de bun augur. Când ajunseră în preajma terasei, le răsări în cale un picolo; acesta îi întrebă unde preferă să se așeze. Ochiul experimentat al lucrătorului de restaurant intui pe dată că tânăra pereche ar prefera mai multă intimitate, deci o masă mai retrasă, depărtată de bar, de orchestră și de ochii unor neavizați
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
limpede că nu-i plăcea treaba asta. — Nu doresc să-l aștept, vreau doar să-i las cărțile. — Domnul Travers a dat dispoziție să-l așteptați. — Puțin Îmi pasă de ordinele domnului Travers. Recepționerul se adresă, cu glas poruncitor, unui picolo: — Condu-l pe domnul În camera 6. La domnul Travers. Domnul Travers a dat ordin ca dumnealui să fie lăsat să intre. Recepționerul folosea un număr foarte restrîns de expresii stereotipe. Cu un asemenea vocabular - se Întreba Rowe - te puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să fie lăsat să intre. Recepționerul folosea un număr foarte restrîns de expresii stereotipe. Cu un asemenea vocabular - se Întreba Rowe - te puteai oare descurca În viață, puteai, de pildă, să te căsătorești și să faci copii...? Îl urmă pe picolo prin niște coridoare nesfîrșite, luminate de lămpi Îngropate În perete; Rowe se simțea ca pe coridorul unui transatlantic uriaș, dar În loc de stewarzi și stewardese văzu o femeie În capot și papuci roz, care traversează coridorul, țipînd, iar apoi un omuleț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
roz, care traversează coridorul, țipînd, iar apoi un omuleț bondoc, cu o pălărie de melon, care, zărindu-i, se grăbi să se afunde În hățișurile imensului imobil. — Ai un ghem de sfoară pe care-l desfășori? Îl Întrebă Rowe pe picolo, gîfÎind sub povara valizei, pe care acesta nu se oferise să i-o poarte, dar simțindu-se neobișnuit de lucid, cum se spune că ar fi muribunzi. Nu primi, Însă, nici un răspuns, iar pantalonii albaștri, ce lăsau să se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aventurii. Scurtînd drumul, trecură prin fața unor camere numerotate de la 60 În sus, apoi, deodată, se pomeniră În dreptul celor numerotate de la 30 În jos. Printr-o ușă Întredeschisă răzbăteau pe coridor sunete ciudate - parc-ar fi fluierat și suspinat cineva, alternativ. Picoloul, Însă, Își urmă imperturbabil drumul. Nimic nu i se părea ciudat acestui copil al hotelului. Tot felul de oameni poposeau pentru o noapte, cu sau fără bagaje, la Regal Court; unii dintre ei mureau aici, iar cadavrele lor erau scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu recomandări... de sezon - „Aspirina și piramidonul”. Seara va fi completată cu un moment excepțional de gimnastică aerobică realizat de Marcela Fumea și elevii săi, un scheci interpretat de Ion Haiduc, precum și o parodie marca Radu Micu - „Sunt doar un picolo”. În plus, Mircea Radu propune o competiție inedită: cea mai... proastă piesă a anilor ‘70 și ’80.
Care au fost mai buni: anii 70 sau anii 80? Sabina şi Maria fac spectacol la ÎnTrecerea anilor () [Corola-journal/Journalistic/68408_a_69733]
-
apă care cade pi, a dat naștere la o Întreagă serie de cuvinte cu sensul de mic, neînsemnat: picătură, pitic, pici, pigment, a piti, etc În română, dar și În alte limbi: franceză: pic, petit, picoter, italiană: pica, pianto, piano, picolo, Pinochio, latină: pica, pila, pilum, etc. Exemplele pot continua, dar vă las plăcerea de a căuta singuri, căci spațiul nu Îmi permite să aprofundez. Nici o altă limbă europeană nu are așa de multe onomatopee și nu este așa de neregulată
Limba română – limba europeană primordială. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
nu pui iar ciorbă pe cămașă!” se fâstâcește vizibil, se uită îngrijorat spre burtica lui pufoasă și zâmbește. Rușinat dacă a pus (iar!) ciorbă, triumfător dacă n-a pus ciorbă, ci zacuscă sau tocăniță. Un alt prieten s-a angajat picolo pe vapor și-a trecut și-o bucată bună de ocean înot ca să ajungă la iubita lui, plecată la bursă în America. Că, odată ajuns la destinație, fata l-a lăsat pentru unu’ care nu trecuse pentru ea nici măcar o
O floare și-o armată de grădinărese by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18623_a_19948]
-
care nu răspunde la salut toate îmi amintesc de tine-străzile "precum un argument plictisitor" batalionul curtezanelor din care-a rămas doar parfumul. Batiscaful meu de iluzii n-a cunoscut neliniștea mării. Soarele râde batjocoritor în februarie, mințind mugurii scoicii. Un picolo beatifică trei marinari. Coama din lumină astrală tunsă bec într-un far zburătăcește note pe portativul deltei Acum-ac lung ce se-nfige în piele- dezlănțuie săptămâna de călătorire pe loc mic dejun brekfast breakfast mic dejun și microbuzele sunt libere
Ploile din Foster City by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/13659_a_14984]
-
Maria acasă. O masă mai ușoară cu mâncăruri foarte bune, dar mai ales fără pălinca lui Pop. Șeful de sală se ocupase exclusiv de ei, stătea la zece pași de masa lor și dirija cu gesturi scurte pe cei doi picolo care aduceau farfuriile și umpleau paharele. Cristi avea o bănuială că individul o recunoscuse pe fiica lui Pop și acesta era motivul pentru care se bucurau de acest tratament preferențial. Nici localul nu era prea plin, abia de erau ocupate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
numai două containere minuscule de sticlă. Apoi, cu un efort, s-a smuls din pat și s-a dus, cu pași mărunți și nesiguri, la baie. Când a ieșit, frecându-se alene cu prosopul, l-a găsit În cameră pe picoloul de la bar, cu băuturile comandate, și a simțit o dorință bruscă de a-l trage pe sfoară. Reflectând Însă, a ajuns la concluzia că ar fi un lucru nedemn de el, așa că l-a concediat cu o mișcare a mâinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Se lâuda că-i va face nunta fiului său la Casa Armatei, în buricul Bucureștiului. S-a ținut de cuvânt și, recunosc; parcă nu-mi venea a crede că ne cânta Orchestra Armatei, că în spatele mesei noastre stăteau câte un picolo și un ospătar în uniformă cu șireturi și pampon negru, care-i trimitea pe tineri să „execute” solicitările mesenilor. Mă uitam la mama, singura „țărancă”, la propriu și la figurat, care a refuzat costumul doamnesc, pe care mirii voiau să
UN MĂRŢIŞOR PENTRU MAMELE NOASTRE IN MEMORIAM de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354953_a_356282]
-
bine de jumătate. - Imediat, vă rog! În trei minute vă servim, a încheiat Mariana discuția și a ieșit la fel de ușoară și neauzită precum intrase. Adevărat, după doar trei ori patru minute, s-a înapoiat însoțită de nea Vasile și un picolo tinerel. Fiecare purta pe brațe, într-un echilibru uluitor, platouri și farfurii cu o sumedenie de bunătăți. Petrecerea a început cât se poate de vesel. Priviri furișe se strecurau de la unul la altul. Parcă fiecare aștepta ca cel de lângă el
ISPITA (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354213_a_355542]
-
ascunzi în ceața dimineții Tu, prea frumoasa mea cu chip de lut. Rămân să meditez la tot ce-a fost Sau ce am de făcut de-acum încolo. Regretele acum sunt fără rost M-am săturat să-ți fiu un ”picolo”. Din tot ce-am construit ca edificiu Au mai rămas doar ziduri în ruine. Dar n-am uitat să facem un supliciu Fără regrete și fără rușine. Regret doar timpul nostru ce-a trecut Și visul meu ce-acuma-l
INVERSIE PROBABILĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375386_a_376715]
-
un transport de vite spre frontul din Balcani, străbate Serbia, timp de trei luni, cu peripeții pe care le va povesti în romanul Jocul cu moartea (1962). La București, după înapoierea în țară, este vânzător de ziare și de țigări, picolo la restaurantul gării Obor, lucrător într-o fabrică de săpun. Citește cu aviditate tot ce își poate procura. Începe să scrie literatură: versuri și un roman, Fiii Albionului, pierdut însă. Doi ani (1918-1920) se angajează ajutor de arhivar la Judecătoria
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
și o fostă cameristă din aceeași pensiune, care se dovedise cinstită și muncitoare, dând astfel o reputație bună satului și produselor sale. Și apoi surorile i-au plătit drumul până la Madrid și i-au făcut rost de postul ăsta de picolo. Venea dintr-un sat din Extramadura, unde condițiile de viață erau teribil de primitive, unde abia găseai ceva de mâncare și unde confortul era un concept străin, și muncise din greu de când se știa pe lume. Era un băiat bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pătrate puse una în prelungirea celeilalte, anume pentru noi) de către unul din cei doi băieți care efectuau diverse servicii pentru clientela veselă a serii, ei erau îmbrăcați în costum negru, cămăși albe și papion, mândri când erau solicitați cu apelativul „picolo”, amintind de lumea Europei de Apus de vremurile de altădată, de care ne despărțea ca-ntr-o capcană imensa cortină de fier despre care nu aveai voie să vorbești. Era în felul acesta o comunicare secretă, - și câte alte asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]