52 matches
-
Tristan Tzara. Pictorul Robert Dalaunay i-a făcut un portret la vârsta de 27 de ani, la Paris. Apollinaire îi scria că este fermecat de versurile lui Tzara.A scris la început în română apoi numai în franceză. Criticul Gaetan Picon aprecia forța poetului, tendința distructiv- socială, în poziția unui om de stânga. Picasso i-a ilustrat volumul de versuri „De memmoire d”homme”.Al. Philippide l-a pus alături pe Tzara cu Urmuz. Poetul s-a născut la 16 aprilie
SOCIETATEA TRISTAN TZARA DIN MOINEŞTI de BORIS MEHR în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Societatea_tristan_tzara_din_moinesti.html [Corola-blog/BlogPost/350836_a_352165]
-
ce dorește să se exprime ori să se supună, să emită o gândire conștientă, ceea ce-l caracterizează e valoarea operei sale, nu valoarea a ceea ce exprimă. Adevărata conștiință este o conștiință în act. Opera e o devenire, cum spune Gaetan Picon, „un act irepresibil, o realitate nouă ce se dezvăluie făcându-se...” Creația este mai superioară decât conștiința prin capacitatea sa imaginativă și de invenție, dar imaginația nu se desfășoară la întâmplare, fiindcă opera se supune sincerității creatorului ei. Ea își
OPERA ANGAJEAZĂ O CONŞTIINŢĂ, DAR NU SE CONFUNDĂ CU EA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Opera_angajeaza_o_constiinta_dar_nu_se_confunda_cu_ea.html [Corola-blog/BlogPost/356912_a_358241]
-
precum marmura ce se dezvăluie pentru a-și arăta splendoarea sculpturii din interiorul ei. Acest fenomen se numește reflexibilitatea limbajului. Despre limbaj, întotdeauna se vorbește înlăuntrul lui, nu numai despre tot ce ne înconjoară ori despre autor. Astfel, cum spunea Picon: „Asist la nașterea gândirii mele”, sau mai profund „nu gândesc, sunt gândit”, cum toți suntem gândiți de Dumnezeu. Conștiința autorului nu ține loc de conștiința operei, nu se confundă cu conștiința operei. Între ele există un dialog. Creația și receptarea
OPERA ANGAJEAZĂ O CONŞTIINŢĂ, DAR NU SE CONFUNDĂ CU EA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Opera_angajeaza_o_constiinta_dar_nu_se_confunda_cu_ea.html [Corola-blog/BlogPost/356912_a_358241]
-
poezia optzecistă de la noi, căci dacă estetica conținutului distruge opera revărsând-o în afara formei o aneantizează, reducând-o la scheletul ei, pulverizându-i însăși carnea-raportul cu semnificațiile. În această problematică nu istoria face judecata, ci judecata face istoria, cum spune Picon. Sentimentul valorii presupune întotdeauna raportarea la o conștiință vie, dar nu în afara istoriei. Opera nu este în istorie, ea este în lectura pe care i-o facem. Sentimentul istoriei nu numai că nu scutește de un contact viu cu opera
OPERA ANGAJEAZĂ O CONŞTIINŢĂ, DAR NU SE CONFUNDĂ CU EA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Opera_angajeaza_o_constiinta_dar_nu_se_confunda_cu_ea.html [Corola-blog/BlogPost/356912_a_358241]
-
buloane și mașinile de desfăcut buloane. 4) Polizoarele, alezoarele, mașinile de lustruit și mașinile de rectificat suprafață. 5) Mașinile de periat. 6) Ferăstraiele și mașinile de tăiat (circulare, cu lanț etc.). 7) Ciocanele de îndepărtat rugina, ciocanele-dalta, ciocanele de abataj (picoanele), ciocanele de spart beton și ciocanele de nituit. 8) Mașinile de nituit cu fălci. 9) Foarfecele și mașinile de tăiat table. 10) Mașinile de sablat, mașinile de curățat și vibratoarele pentru topire. 11) Ciocanele, compactoarele și compactoarele de mÂnă pentru
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166812_a_168141]
-
Busy Phillips - Emo Philips - Gina Philips - Ryan Phillippe - Bijou Phillips - Bobbie Phillips - Ethan Phillips - Julianne Phillips - Lou Diamond Phillips - Mackenzie Phillips - Michelle Phillips - River Phoenix - Summer Phoenix - Robert Picardo - Slim Pickens - Cindy Pickett - Jack Pickford - Mary Pickford - Christina Pickles - Molly Picon - David Hyde Pierce - Justin Pierce - Eric Pierpoint - Mitch Pileggi - Janet Pilgrim - Bronson Pinchot - Robert Pine - Ryan Pinkston - Danny Pino - Danny Pintauro - Joe Piscopo - Noam Pitlik - John Paul Pitoc - Brad Pitt - Michael Pitt - ZaSu Pitts - Jeremy Piven - Carla Pivonski - Mary Kay
Listă de actori americani (M-Q) () [Corola-website/Science/337518_a_338847]
-
este David Gascoyne și grupul lui din jurul revistei "New Verse". Forme și nuanțări particulare a luat în SUA unde și-a prelungit ecourile, sporadic, și după al doilea război mondial. Pe lângă inevitabilele excese anarhiste, suprarealismul "a exaltat o literatură-poezie"(G. Picon), o fluiditate lirică, o libertate asociativă, o dinamizare a metaforei, un gest al aventurii spirituale, care au lărgit și au adâncit sensibilitatea poetică a contemporaneității. În România, suprarealismul a fost teoretizat și practicat de revistele Alge și urmuz. Suprarealismul urmărea
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
Doctrine symboliste (Documents), Paris, 1947; Albert Marie Schmidt, La Littérature symboliste, Paris, 1947; Message poétique du symbolisme, I-II, Paris, 1951-1955; Hugo Friedrich, Die Struktur der modernen Lyrik, Hamburg, 1956; ed. (Structura liricii moderne), tr. Dieter Fuhrmann, București, 1969; Gaëtan Picon, Le Symbolisme, în Histoire des littératures, II, Paris, 1956, 212-236; Carlo Salinari, Miti e coscienza del decadentismo italiano, Milano, 1960; ed. (Miturile și conștiința decadentismului italian - D’Annunzio, Pascoli, Fogazzaro, Pirandello), tr. Constantin Ioncică, București, 1971; Micu, Literatura, 196-306; Lidia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
absolut remarcabilă cum este aceea a lui Francis Ponge. Cu oarecare îndreptățire s-a vorbit, în legătură cu modelul poetic propus de el în Le parti pris des choses (De partea lucrurilor, cum inspirat s-a tradus), despre un veritabil „realism poetic” (Picon). Însă ceea ce devine mai semnificativ, până la urmă, este tocmai modul în care „literalitatea” se convertește treptat în opusul său: în „fabulă” și în „ficțiune”. Vom încerca să explicăm pe larg în cele ce urmează modul de funcționare al acestui mecanism
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
academică serioasă. Le depreciem, le culpabilizăm, ne rușinăm de ele, lăsându-le În practica altor grupuri sociale. Cealaltă atitudine, presupunând un risc complementar, este aceea de a ne identifica lor și de a le trăi la modul spontan, așa cum Gaëtan Picon spunea că midineta citește ingenuu aventurile de dragoste ale protagonistelor de roman și participă, plânge, se bucură alături de eroină ca și cum ar fi vorba de o prietenă din lumea reală. Putem evita oare această dihotomie? Interesant ar fi dacă am putea
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Sénéchal, Les Grands courants de la littérature française contemporaine, Paris, 1934; Philippide, Considerații, I, 182-185; Streinu, Pagini, 144-147; Călinescu, Principii, 17-52; Georges-Emmanuel Clancier, De Rimbaud au surréalisme, Paris, 1959, 325-423; Jean Rousselot, Poètes français d’aujourd’hui, Paris, 1959, 13-111; Gaëtan Picon, Panorama de la nouvelle littérature française, Paris, 1960, 41-46; Jean-Louis Bédouin, Vingt ans de surréalisme (1939-1959), Paris, 1961; Jean-Louis Bédouin, La Poésie surréaliste, Paris, 1964; Maurice Nadeau, Histoire du surréalisme, suivie de documents surréalistes, Paris, 1964; André Breton, Manifestes du surréalisme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
dezvoltări eseistice sau precizări ocazionate de interviuri. Scoase de sub povara opulențelor stilistice în care sunt învăluite, reperele teoretice ale criticului se arată a fi simple și clare. Ele vin dinspre Jean-Pierre Richard, Jean Starobinski, Benedetto Croce, Georges Poulet sau Gaëtan Picon și se pot rezuma în câteva enunțuri sumare. Critica este parte constitutivă a literaturii și „devine mai opulentă și ramificată rodind din sevele extrase din literatură.” Oficiul critic este deschis „impregnării poetice”, căci „expansiunea duhului intelectual este echilibrată de infuzia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
de evoluția mijloacelor media. În epoca "reclamei", sloganul era difuzat mai ales la radio; pentru că trebuia să concentreze esențialul mesajului publicitar, el avea o structură foarte rigidă, rime, jocuri de cuvinte: "Dubo, Dubon, Dubonnet" (aperitiv), "Este bun, Banania"45, "De ce Picon? Pentru că e bun"46. Astăzi sloganul este adesea citit într-o revistă sau auzit la televiziune și nu poate fi separat de imagini, de povestiri, fiind prins într-un flux de alte semne. El se eliberează de structurile rigide destinate
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
rigide destinate să fie memorizate: "Cura, slăbitul pe măsură"47 (Week-end) sau "Arta de a fi unic"48 (Cartier) nu au o structură puternică. Detaliu semnificativ: cînd radioul era mass-media dominantă, numele de marcă era integrat în slogan (Dubonnet sau Picon figurează în enunț), în timp ce sloganuri publicității moderne sînt foarte adesea separate de numele mărcii: "Sosește in better shape. CATHAY PACIFIC", "MONDIAL ASSISTANCE. Imposibilul pentru a vă ajuta", "EDF. Vă datorăm mai mult decît lumina". Se încearcă mai puțin identificarea sloganului
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
retraite peut compter sur nous" (n.t.). 43 În original: "Avec Carrefour je positive" (n.t.). 44 În original: "SFP, le premier facteur de confiance" (n.t.). 45 În original: "Y'a bon Banania" (n.t.). 46 În original: "Pourquoi Picon? Parce que c'est bon" (n.t.). 47 În original: "La cure, minceur sur mesure" (n.t.). 48 În original: "L'art d'etre unique" (n.t.). 49 "Allô moins-moins bobo" (n.t.). 50 "Allô maman bobo", cîntec francez foarte
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Ștefan Bănulescu sau Ipotezele scrisului, București, 2002. Traduceri: Pierre Gamarra, Aventura „Șarpelui cu pene”, București, 1965; J. Otcenásek, Cetățeanul Brych, București, 1966; Michel Butor, Renunțarea, București, 1967; Michel Zévaco, Pardaillan și Fausta, București, 1967; Albert Camus, Străinul, București, 1968; Gaëtan Picon, Funcția lecturii, București, 1981; M. Blecher, La Tanière éclairée, Paris, 1989 (în colaborare cu Hélène Fleury), Aventures dans l’irréalité immédiate, pref. trad., Paris, 1989 (în colaborare cu Mariana Șora); G. Ibrăileanu, Adèle, Nîmes, 1991; Ștefan Bănulescu, Quand les sangliers
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
azi, m. denumește curente apărute la interferența secolelor al XIX-lea și al XX-lea, în câteva literaturi naționale, precum și în domeniul artelor. Conținuturile și tendințele acestora diferă. În capitolul Le Style de la nouvelle poésie din Histoire des littératures, Gaëtan Picon numește m. reacția antisimbolistă produsă prin naturism, unanimism, futurism, „poezia spațiului”, adică prin Gide, Claudel, Péguy, Cendrars, Apollinaire,Verhaeren, Whitman, Carl Sandburg, Robert Frost, ca și prin Marinetti, Maiakovski, Esenin, urmați, în perioada interbelică, de García Lorca, Rafael Alberti, Aragon
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
Martin, București, 1970; Christian Sénéchal, Les Grands courants de la littérature française contemporaine, Paris, 1934; Camil Petrescu, Teze și antiteze, București, 1971, 233-240; Dinu Stegărescu, Introducere în modernism, București, 1947; Hugo Friedrich, Structura liricii moderne, tr. Dieter Fuhrmann, București, 1969; Gaëtan Picon, Le Style de la nouvelle poésie, în Histoire des littératures, II, Paris, 1956, 212-235; Adrian Marino, Modern, modernism, modernitate, București, 1969; Matei Călinescu, Conceptul modern de poezie, București, 1972, 226-286; Philippide, Scrieri, III, 369-371, IV, 245-251; Dumitru Micu, Modernismul românesc, I-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
V. e „cea mai înaltă, cea mai amplă, cea mai generoasă voce” a poeziei franceze din perioada interbelică, dar în istorii, panorame și dicționare ale literaturii franceze din secolul al XX-lea, precum cele semnate de Pierre de Boisdeffre, Gaëtan Picon, André Bournin și (din nou) Jean Rousselot, numele lui V. nu figurează. După invadarea Franței de Germania nazistă, V., îmbrățișând crezul comunist, a luptat în mișcarea de rezistență. În ianuarie 1946 a vizitat pentru ultima dată România, fiind primit cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
Una din ele este Luis Buñuel, ucis de o ciroză hepatică în această metropolă imensă în 1983. Caut în zadar atmosfera de la restaurantul Ambasadorii, unde nedespărțiții Buñuel și Jean-François Revel au răpus nenumărate sticle de „Mandarin, Claquesin și alte Amer Picon”, aperitive franceze la modă prin anii ’50. Există o pauză de 14 ani în creația celebrului regizor spaniol - între 1933 și Grand Casino (1947) -, tăcere întreruptă, spune o notă, doar de compilații făcute pentru Muzeul de Artă Modernă din New York
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
operă ar fi - după opinia sa - „interesantă (doar) ca succesiune de fragmente”, apoi și față de teză, care-i exagerează importanța. I-a sugerat „candidatului” să reflecteze la unele apropieri posibile cu Albert Thibaudet, Charles Du Bos, Remy de Gourmont, Gaëtan Picon. Al treilea membru al comisiei, Pompiliu Marcea, a comentat lucrarea cam „în două ape”, însă aplicat, făcînd dovada că a citit-o cu atenție. Magnanim, în cea mai scurtă intervenție, profesorul Al. Piru a declarat-o „excelentă”. În fine, eu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în care poate fi exprimată. Critica și teoria literară au fost printre primele discipline umaniste, care au avut de "suferit" de pe urma noilor situații literare, în veacul trecut, Sainte-Beuve ori Taine erau adevărate spirite directoare. In veacul nostru Thibaudet ori Gaétan Picon nu-i egalează ca autoritate, iar T. S. Eliot, eseistul, chiar sprijinit de poet, nu atinge audiența unui Ruskin. Un alt rezultat constă insă în mărirea decalajului între comprehensiunea și sistemul teoretic al criticului și rapida modificare a valorilor literare
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
metodice, atât pentru că genurile literare, cu întreaga lor sistematică, constituie o ficțiune - și o iluzie - cât și pentru că opera este o unitate indecompozabilă, accesibilă doar intuiției. Pe urmele lui Croce și ale impresioniștilor, mai mulți teoreticieni, printre care recent Gaétan Picon (L'écrivain et son ombre, Paris, 1953) restrâng rolul criticii la sugestia inefabilului, văzând în operă ün mister care trebuie repetat, ba chiar potențat, în conștiința cititorului. O a doua direcție critică ar fi cea care, abandonând și ea formulele
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
a unui alt Mr. Jourdain, într-o dispută veche de cînd lumea: cea dintre critica formală și critica impresionistă. Cu bucuria omului care descoperă roata, eseistul reproduce - fără a avea aerul că o știe - aproape ad litteram, argumentația lui Gaëtan Picon în favoarea criticii impresioniste. "Însă a privilegia Ťfondulť sau Ťformať nu este decît un efect, crima se află în însăși efectuarea distincției. E o procedură ce ține mai degrabă de autopsie decît de analiza binevoitoare, căci înseamnă să tratezi opera ca
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
sau Ťformať nu este decît un efect, crima se află în însăși efectuarea distincției. E o procedură ce ține mai degrabă de autopsie decît de analiza binevoitoare, căci înseamnă să tratezi opera ca pe un cadavru ("al iubitei", ar spune Picon - n.m.). Or, opera este o entitate vie, iar Ťconținutulť și Ťformať pot fi distinse cel mult didactic, și didactic procedînd, am și ucis fără milă opera" (pp. 166-167). Ce ne facem însă cu acele opere literare în care accentul cade
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]