169 matches
-
tăie răsuflarea. - Drace - suspină plin de uimire -, ce-i mai trece Domnului prin cap! În seara aceea, Nelson Farina și-a îmbrăcat fata cu hainele cele mai bune și a trimis-o la senator. Doi gardieni înarmați cu puști, care picoteau de zăpușeală în casa de împrumut, îi porunciră să aștepte stînd pe singurul scaun din vestibul. Senatorul se afla în camera alăturată împreună cu notabilitățile din Rosal del Virrey, pe care le convocase spre a le spune în față adevărurile pe
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
de garoafa mea roșie/ garoafa de care niciodată nu mă despart/ și care poate ține loc/ și de scuze/ și zic:/ Bună seara, Doamnă Moarte/ îmi permit să vă prezint/ acest obiect de inventar/ - o corabie, o simplă corabie/ ce picotește/ cu ancora proptită în eternitate// Din părți egale adie indiferența” (Bună seară, Doamnă Moarte). În felul acesta tema provinciei se topește într-o perspectivă fără suport localist, precum o decolare în eter. Ion Beldeanu: Realitatea are chipul t\u, Ed.
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
Acum în verandă nu mai e atîta îngrămădeală, în fiecare zi vine acum lăptăreasa Klava cu lapte proaspăt într-o găleată, a mai rămas mult zgomot încă: foșnește, huruie blestemata cutie... Moțăi, Jim? E dreptul tău de cîine să moțăi. Picotesc și eu în fața televizorului, astfel demonstrăm că lumea viselor noastre e mult mai tandră decît acestă harababură, decît această forfotă. Nu am ajuns încă pînă la sfîrșitul secolului, mult dragul meu cîine, și totuși ce sentiment ne întoarce gîndul înapoi
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
abține, doamnelor și domnilor, și am păcătuit din nou, chiar în seara minunată a Sîmbetei mari. În vreme ce ucenicii plîngeau risipiți și înspăimîntați, în timp ce sfintele femei boceau îndurerate și-și sfîșiau amarnic veșmintele cernite, taman pe la ceasurile în care soldații romani picoteau lîngă lespedea grea de piatră și trupul Mîntuitorului, eliberat de giulgiu-i și ușurat de povara pămîntescă se pregătea să lase mormîntul pustiu, eu, îmboldit bag seama de vreun gînd potrivnic ori de cine știe ce pornire vrăjmașă, dacă nu cumva, Doamne ferește
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
uite cum apele se aprind în vaduri precum un foc august în câmpia lactee ehei ziceai azi greierii nu mai cântă în paradis austrul dezgolește vechile dileme ai trecut și tu cândva prin fâșia de raze apocaliptice doar crăițele firii picotesc lângă garduri tot aerul tău o pavăză este cernită ca și cum carbonarii ar dojeni o harfă-n delir pe malul lagunei substanța își tăia venele o fi cu putință e cineva o boare de slavă atinge floarea reginei crescută acolo pe
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
în Poemul lui Octomvrie, revoluționarilor înmormîntați lîngă zidul Kremlinului. ŤDormiți, tovarăși, liniștiți.../ Cine-ar îndrăzni/ odihna/ să v-o mintă?ť Decembrie 1952. După-amiază mohorîtă de iarnă. Curs de literatură sovietică, cu Emma Beniuc. Jumătate din studenții anului II română picotesc plictisiți în bănci, unii dintre ei poate chiar dorm de-a binelea. Profesoara, vorbind despre Maiakovski, citează la un moment dat vibranta invocare: ŤDormiți, tovarăși, liniștiți...ť. Jumătatea trează a amfiteatrului izbucnește spontan în rîs. Jumătatea trezită din somn află
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
-mi rămâi? Te-aș lua cu mine într-o carte Dar nu mai vii în scrisul meu, Sub carapacea de cuvinte Nu se târăște nici un vis. Dar dacă eu sunt cea absentă Și fac din Tine un pustiu? Desăvârșire Cum picotea de-o vreme în fotoliu, Abia simți ce-adânc vibra-nserarea Și când deschise ochii-n întuneric, Dădu pe neașteptate de un înger. Ce-nfricoșat te smulge bucuria Când Dumnezeu răsare din absență Și îți răspunde-n taină rugăciunii... Se
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
mai rămîne după curățenia mare de toamnă ce spaimă ce rușine ghemuită în mine stă gata să-mi sară la beregată Viața trece ca o ploaie de vară trece dragostea trece durerea - spun Ferecată într-o singurătate mănoasă cu gheare picotesc în mine ca o șopîrlă la soare Mi-e bine. Cresc din mine flori de cîmp crinul roșu al pustiei zboară fluturi și mierle înfloresc stacojiu ca inima mea despicată maci uriași cresc din mine spice de grîu tufe argintii
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
de experiențe politice, civice, morale la care nu a gîndit vreodată. Havel scria undeva și cred că exprimă foarte concret și plastic, totodată, ceea ce ni s-a întîmplat:"Căderea comunismului a smuls acest val unificator, iar lumea a fost surprinsă picotind în fața exploziei mulțimii de diferențe neașteptate, ascunse dincolo de el; fiecare dintre acestea - aflată vreme îndelungată în penumbra - a simțit nevoia firească de a atrage atenția, de a-și scoate în evidență unicitatea și deosebirea față de celelalte" (din Fantasmele salvării de
Andrei Serban si lumea magicã by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17451_a_18776]
-
Da drumul norilor din cală/ Ce-asupră-i se-abăteau apoi/ Mugind a palizi văduvoi" (De n-ar fi toate acestea). Sau: " În jilțul rupt îmbătrînită geme/ O muză vitregită multă vreme" (Jilțul). Sau: " În gări satirii dorm pe căni nemțești/ Spițerii picotesc între semințe" (Nocturnă). E un soi de antisimbolism, precum în poezia lui Arghezi, intitulată Evoluții, ce se complace în a străpunge zeitățile cu acul persiflării, a le fixa precum fluturi fastuoși într-un insectar: "Vițeii, vin vițeii să pască-n
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
unde autoarea a fost prezentă și a dat autografe. Eram curios de cum scrie prozatoarea pe care o cunoscusem în Elveția, acea doamna energică, volubila și prietenoasă. Scrie atrăgător, atașant, în notă unei sugestive simplități care cucerește de la primele rânduri așternute: "Picotesc, indiferență la peisajul elvețian care defilează prin fața compartimentului în care mă aflu. Visez, plec, fug spre insulele însorite unde îmi voi petrece vacanța împreună cu prietena mea Chloé. E lângă mine și vorbește. Aud, fără să ascult cu adevarat, vocea ei
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
le-a folosit și evocarea lor îi prilejuiește poetului întîlnirea cu lumina palidă a unui paradis definitiv pierdut: cel al speranțelor și miracolelor din copilărie: "aici e coasa și grebla, sunt toate uneltele/ pentru răstignitul porcilor, iarna,/ într-un colț picotește roata de tors a bunicii - / este o lume care moare într-un anotimp/ și reînvie în alt anotim/ ca pînă la urmă să nu mai reînvie niciodată.// Aici, sub prag/ este îngropată inima mea de copil." (p. 23) Ambițiile lui
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
altceva, n-am stare decât de nestare (subl. n. indică o sintagmă filosofico-poetică, tipic nichitiană). „Pacea rurală este sfârtecată de strigăte sălbatice de luptă... (...). E din nou liniște, câinii sau potolit și, ca doi războinici bravi, își savurează acum succesul, picotind pe iarbă... Aș putea spune că aud zgomotele liniștii (ce oximoron apetent! - M.B.), dar nu spun, pentru că liniștea este întreruptă brusc de țipetele unui copil din vecini. Sunt țipete înalte și subțiri, care se sparg ca niște pahare de cristal
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
trecut, cine știe ce dor de ducă răscolind plictiseala dintr-o familie ca toate celelalte, ci pe constatarea mereu liniștitoare că viața își urmează cursul. Scriind pentru clasa medie care - el o spune, într-o prefață - dorește să-și recapete starea zen, picotind la lectura de seară - Vonnegut nu e nici psiholog, nici teoretician, chirurg al dramelor de conștiință sau creator de suspans mai mult decât e cazul. E, pur și simplu, scriitor de ficțiune, autor de tipuri, de situații, de materie cursivă
Fiecare la locul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2703_a_4028]
-
Cândva, acesta era solul meridianului Greenwich din Târgul lui Bucur, pentru că oamenii își potriveau ceasul după ceasul Gării. Cu ochii pe ceas stăteau și călătorii care ajungeau în gară mai devreme. Și pentru că așteptarea este grea, aceștia își omorau timpul picotind în sala de așteptare, frunzărind presa ori lângă o halbă de bere sau un pahar de sirop, băute în pripă la restaurantul gării. Nici birt, dar nici tavernă, restaurantul, cu mesele și scaunele sale din fier forjat, era odinioară, singura
ANONIMI ÎN GARA DE NORD de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381732_a_383061]
-
mori și nu mai vrei să faci orbii vampiri vomită peste gânduri podoabele de beznă se alintă chiar demonul s-a plictisit să mintă ceasul din urmă a căzut pe scânduri pe cruce Crist tresare printre clisme cerșește răni și picotește sânge istoria vicleană nu se frânge rugini martire iscă reumatisme ...ne-nconjur' capul negrele coroane iar bufnița adaugă cinci piroane TOAMNĂ SPRE IARNĂ tâlharii-au jefuit în catedrală mânjit altarul - urmele-s de sânge ca de-obicei - Hristosul nu se
TOAMNA APOCALIPTICĂ (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377303_a_378632]
-
cămăruța aia și pe urmă aici; îi era tată de-acum și oricum n-avea să-și afle altul vreodată, și i-a mai rămas viu în memorie mirosul de istovire al acelor seri, când tăticu și mama aproape că picoteau cu nasurile în farfurii, în timp ce vorbele lor se estompau în pâlpâiala de vis a lămpii cu gaz, ce au făcut și ce-ar mai fi de făcut, saci de ciment și suluri de carton și cărămidă de cumpărat, rate la
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
hohotit după o glumă bună. Conductorul înlemnise cu cleștișorul său într-o mână și biletul unui târgoveț mirat în cealaltă. Unii erau întinși pe banchete, de parcă ar fi dormit pe furiș între două stații, alții se sprijineau ca și cum ar fi picotit în timpul mersului." (pag. 141) O narațiune cu limba înghițită, în care nimic nu se întâmplă, parcă, dar în care atâtea și-atâtea s-au petrecut deja ! Sunt zeci de mostre similare, pe care le putem conota - dacă ținem neapărat - la
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
țării, era un șuvoi mai mult sau mai puțin consistent, aici, la intrarea în Capitală, devine o veritabilă Cale Regală a Gunoaielor. Un dezmăț demn de Groapa lui Ouatu. Pe acest traseu nu călătoresc doar navetiștii obosiți din jurul Bucureștiului, ce picotesc în vagoanele de pe vremea lui Pazvante, dar infinit mai slinoase decât acum douăzeci de ani. Pe aici intră și trenurile din Occident, oferind privirii un peisaj coșmaresc. Cartea de vizită a României e dată nu doar de aurolaci, copiii bolnavi
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
mai vechi decît lumea care, despărțite de puterile lor, servesc de mirodenii literare, aducînd în simțuri aroma unei morale îndepărtate, nărăvite la porțile Orientului. Cu înțepătoare, reconfortantă lejeritate. Gata oricînd să te ia peste picior și să-ți răsfețe inteligența picotind pe rime cu o înțepătură de cojocar, gluma lui Magheru nu cruță nimic: Cînd voi fi mort să puneți un briliant/ Și-o perlă verde ca sideful mării/ În locul unde fundul roș al țestei/ Se înjuga cu șira albă a
Rîsul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6960_a_8285]
-
albă, suflecată, descheiată la primii doi nasturi, și 8 purtând încă cravata vișinie, desfăcută pe jumătate, pe care refuzase să o scoată. Părea să fie conștient că nu îi stătea deloc rău. Radia mulțumire și sănătate. Pe fiecare genunchi îi picoteau nepoții, Alina și Mihai, fiecare în mână cu câte o pungă de bomboane și un pachet de gumă, pe care refuzaseră să le desfacă, așteptând să o facă a doua zi, în prezența prietenilor de joacă. Copiii erau fericiți, nu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
bărbați și o femeie roșcată.Sunt doar 2 paturi pentru 6 persoane.Ceilalti dorm pe jos . Intr-un godin arde focul.Vântul a căptușit geamurile cu zăpadă.Stăm pe spațiile mici de lângă foc,rămase libere.Ne uscăm hainele și apoi,picotim lângă o masa până în zori. Dumnezeu ne-a ajutat din nou să nu înghețăm. Ii mulțumesc. In sfârșit,s-a făcut ziuă.Focul este în agonie.La bucătărie bem lapte cald și mâncăm pâine albă.Nu mai ninge,dar e
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
vină aici. Sunt fructele, e pădurea... De Paști vom fi cu toții împreună! Am stabilit! Vin Camelia, fetele, vine și "amiralul". Cum până la Paști mai era puțin, începu febra pregătirilor. Pe verandă, cu parfumul pomilor înfloriți invadându-i simțurile, cu Toni picotind la picioarele sale, începu metodic să-și treacă, în caietul de note, "acțiunile", meniurile pe zile, cumpărăturile... În lipsa lui sosiseră saltelele, pe care le puse fiecare la locul ei, aranjă cearșafurile, pernele, plăpumile și păturile. În bucătărie orândui "inventarul" și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
să-ntindem masă mare, să-i văd și eu pe toți ai mei mâncând pe săturate. (intră țiganul cu vioara. Vorbește cu accent puternic țigănesc) Ai venit, Pâșpâlică? PÂȘPÂLICĂ (se oprește din cântat): Am, ține-te-ar Dumnezeu, Dănilă, că picoteam și eu, ca omul, sub un copac, și numa' ce-aud pe sus un vâjâit și, când deșchid ochii, văd o dihanie zburând într-a-ncoace. Și lăsa în urmă o putoarea de n-am mai putut adormi. Apoi, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
trebuia să reduci viteza. Cea mai mare adâncime era de vreo 260 de metri. Ditimai hăul. Ăștia mici, poate era cam devreme pentru ei, dar au rămas cu niște treburi întipărite. La ei intervenea ușor oboseala și mai ațipeau, mai picoteau. Și în special când eram pe autostradă și era ceva mai monoton, păi, trăgeau niște soamne de n-aveai treabă cu ei. Hai să vedem unde mai mergem. La Innsbruck. Eeeee, și-acum încep aventurile cu parcările! Oprim într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]