63 matches
-
pe călător: spațiul urban, ritualul întâlnirii, teatrul Nô, haikù-ul, caligrafia unei limbi mai mult decât străine: stranii. Atracția lui Barthes pentru pictură, care l-a împins mai apoi s-o practice ca amator, este magnific prezentată în seria de experiențe pictografice căroa li s-a dedicat de la un moment dat. Ea mai este vizibilă și în reconstituirea cabinetului său de lucru unde, alături de bibliotecă, din care putem recunoaște cărțile cele mai frecventate, figurează portrete ale lui Barthes de Pierre Klossovski sau
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
pasăre» (Andilanti ?), despre cavalerii danubieni, despre dubla Treime - «zeiță+doi cavaleri danubieni», dar și despre treimea limbă-lege-moșie, cultul soarelui existent la mai toate popoarele tracice (glia-mamă, soarele-tată). A urmărit simbolurile tracice: spirala, rombul, coloana, unghiul, cercul. A urmărit transformarea scrierii pictografice în scriere cuneiformă, a descoperit alfabetul pelasg și a descifrat tăblițele de la Sinaia și de pe alte obiecte (inele, vase, etc). Lucrarea Domniei Sale, Columna lui Traian. Monument unic al etnogenezei românilor, Edituea Eurobit, 2013 este un veritabil manual modern de istorie
DOUĂ STUDII DE MARIANA STRUNGĂ ŞI PROF.DOINA DRĂGAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364092_a_365421]
-
că tăblițele aparțin mileniului VI — V î.e.n. Două tăblițe sunt acoperite cu reprezentări stilizate de animale, copaci și diferite obiecte. Cea de-a treia, de formă discoidală, cuprinde patru grupuri de semne, despărțite prin linii. Folosește o modalitate de scris pictografică. Este considerată ca fiind cea mai apropiată de o scriere adevărată. O bună parte din semnele conținute pe ea se regăsesc în literele din inscripțiile arhaice grecești (dar și la scrierile feniciană, etruscă, veche italică, iberică). Observând similitudini între tăblițele
EVENIMENT EXCEPŢIONAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365814_a_367143]
-
scriere din Europa (atestată arheologic în 1961) a fost în satul Tărtăria din comuna Săliștea, pe râul Someș, în acest județ binecuvântat. Profesorul Nicolae Vlassa de la Universitatea din Cluj a descoperit trei tăblițe din lut ars inscripționate cu o scriere pictografică asemănătoare cu cea sumeriană, dar mult mai veche, de peste 7000 de ani, deci cu peste un mileniu mai vechi decât cele sumeriene, trăgându-se concluzia că „sumerienii au ajuns în Mesopotamia, migrând de pe teritoriul vechii Dacii, și ducând cu ei
CÂMPENI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364981_a_366310]
-
vechi, de o seamă cu Geea și că Pan, zeul protector al turmelor și al păstorilor, care a inventat naiul din dragostea sa pentru nimfa Syndis, era din neamul daco-tracilor. În context, în spațiul cultural-etnic de la noi, mărturiile de natură pictografică din antichitate, depistate în centrele populate de geto-daci reprezintă scene muzical-coregrafice cu prezența divinităților mitologice, toate datând cu mult înaintea de era noastră. Și în scrierile poetului antic Ovidiu, exilat din Roma la Tomis (azi Constanța) se vorbește despre prezența
LA ANIVERSARE: VASILE IOVU, ARTISTUL CARE DOINEŞTE LA NAI CU LACRIMA NEAMULUI ROMÂNESC de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369759_a_371088]
-
moștenit de aller (în sec. al VIII-lea alare, apoi aler în sec. al XI-lea, NDE, idem). Dar oare lat. ambulare sau amblo „a umbla“ să n-aibă legătură cu alb. këmbë (în ghegă kâmbë) „picior“ căci în scrierea pictografică verbul „a merge, a umbla“ este reprezentat printr-un picior? Cum va fi dispărut k- în aceste verbe latinești putem presupune fără a fi siguri că așa s-a întâmplat. Ne putem gândi la o pronunție aspirată din care a
CĂLĂTOR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/354033_a_355362]
-
a fost acompaniată de îndrăznețe operațiuni mediologice, a căror crudă sagacitate ne-a fost înfățișată de dl. Grunsinski. Este imposibil să evanghelizezi fară să extirpi instrumentele memoriei indiene. De aici și interdicția queipus în Peru (sforicelele cu mesaje), controlul codexurilor pictografice în Mexic și deseori distrugerea lor. Fiindcă istoria mîntuirii creștine nu este compatibilă cu un spațiu fără sus și jos, fără început și sfîrșit al simbolizării aztece, spațiu iconic, polisemic, în acord cu o concepție ciclică asupra timpului. Ea cere
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și în care pentru acțiune, mișcare, gândire, reflecție, conștiință, inconștient, experiență și afectivitate nu se mai folosește conceptul de limbaj, ci acela de scriitură. Prin scriitură nu sunt denumite numai toate lucrurile acestea, ci și gesturile fizice ale în-scrierii literale, pictografice sau ideografice, și ceea ce poate să dea loc unei în-scrieri în general, literală sau nu, străină sau nu de ordinea vocii, adică scriitura cinematografică, coregrafică, picturală, muzicală, sculpturală, atletică, militară sau politică . O discuție despre așa-zisul teritoriu pictural al
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
a imaginii și o anume iconologie a textului care se întâlnesc, pe un teritoriu comun, despre care Derrida crede că este al scriiturii. Se consideră că plasarea cercetării în acest teritoriu, în care sunt denumite gesturile fizice ale în-scrierii literale, pictografice sau ideografice, în care este denumit ceea ce poate face loc unei în-scrieri în general, care acceptă și urmele șterse ale pergamentelor, și urmele de bronz 73 sau piatră ale sculpturii, și mărcile de sunet al muzicii, și torsiunile atletului sau
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
și în care pentru acțiune, mișcare, gândire, reflecție, conștiință, inconștient, experiență și afectivitate nu se mai folosește conceptul de limbaj, ci acela de scriitură. Prin scriitură nu sunt denumite numai toate lucrurile acestea, ci și gesturile fizice ale în-scrierii literale, pictografice sau ideografice, și ceea ce poate să dea loc unei în-scrieri în general, literală sau nu, străină sau nu de ordinea vocii, adică scriitura cinematografică, coregrafică, picturală, muzicală, sculpturală, atletică, militară sau politică . O discuție despre așa-zisul teritoriu pictural al
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
a imaginii și o anume iconologie a textului care se întâlnesc, pe un teritoriu comun, despre care Derrida crede că este al scriiturii. Se consideră că plasarea cercetării în acest teritoriu, în care sunt denumite gesturile fizice ale în-scrierii literale, pictografice sau ideografice, în care este denumit ceea ce poate face loc unei în-scrieri în general, care acceptă și urmele șterse ale pergamentelor, și urmele de bronz 73 sau piatră ale sculpturii, și mărcile de sunet al muzicii, și torsiunile atletului sau
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
și în care pentru acțiune, mișcare, gândire, reflecție, conștiință, inconștient, experiență și afectivitate nu se mai folosește conceptul de limbaj, ci acela de scriitură. Prin scriitură nu sunt denumite numai toate lucrurile acestea, ci și gesturile fizice ale în-scrierii literale, pictografice sau ideografice, și ceea ce poate să dea loc unei în-scrieri în general, literală sau nu, străină sau nu de ordinea vocii, adică scriitura cinematografică, coregrafică, picturală, muzicală, sculpturală, atletică, militară sau politică . O discuție despre așa-zisul teritoriu pictural al
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
a imaginii și o anume iconologie a textului care se întâlnesc, pe un teritoriu comun, despre care Derrida crede că este al scriiturii. Se consideră că plasarea cercetării în acest teritoriu, în care sunt denumite gesturile fizice ale în-scrierii literale, pictografice sau ideografice, în care este denumit ceea ce poate face loc unei în-scrieri în general, care acceptă și urmele șterse ale pergamentelor, și urmele de bronz 73 sau piatră ale sculpturii, și mărcile de sunet al muzicii, și torsiunile atletului sau
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
s-au dezvoltat din cel grecesc, care, la rândul său, își are originea în cel canaanean. În lumea biblică se întrebuințau diferite sisteme de scriere. Cel mai vechi sistem de scriere, inventat în Mesopotamia după anul 3400 î.Hr., este sistemul pictografic; astfel, un desen care reprezenta un disc solar putea însemna atât „soare”, cât și „zi” sau „lumină”. Acest sistem logografic a fost perfecționat până s-a transformat într-un veritabil sistem fonetic. Sumeriana, o limbă aglutinativă, era alcătuită din elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
simplificată a alfabetului cuneiform care folosea inițial doar 27 de semne. Forma clasică a scrierii egiptene s-a numit hieroglifică și, deși s-a dezvoltat după principii asemănătoare celor folosite de scrierea cuneiformă din Mesopotamia, păstrează mult mai clar element pictografic 1. Un mare număr de cercetători, în frunte cu egiptologul Adolf Erman, au afirmat că limba egipteană este și ea o limbă semitică, în sensul că egipteana s-a diferențiat într-o epocă foarte îndepărtată și protosemitică, în acest fel
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cu imaginile sale ferme, care ne trimit pe rând la simboliști, ca univers și muzică, la expresioniști, când evocă războiul și dezastrele lui, la o poezie de notație, când vorbește de lucrurile de dimineață, la suprarealiști sau la o poezie pictografică, ca în poemul "Zăpada care nu ninge niciodată": "negru cum e trecerea eschimosului pe obrajii de m o r s ă ai Antarcticei" Cu cât ne apropiem de lirica anilor 70-74, poetul își pierde din emoție și din muzică, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prin cărțile de joc, având ele marele merit de a salva arta narațiunii. Sunt povești cel mai adesea dramatice, trăite de personaje care, când și când, își asumă fizionomia cărților înseși. Prilej pentru Calvino de a excela în decodarea imaginii pictografice, în calitate de cititor în cărți și semiolog al portretelor aferente narațiunilor. Ca de pildă, în "Povestea nerecunoscătorului pedepsit", tânărul frumos alias Cavalerul de cupă, profită de fecioara (Temperanța) ce-l ajutase să scape din mâinile banditului (Puterea) din pădure (Nouă de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
echivalare a cuvântului: prin scris, scriere, scriitură, rămânându-ne a alege varianta corectă în funcție de context. Ne referim la scris în expresii ca "scris caligrafic", "scris frumos", "scris neîngrijit" și la scriere 241 în sintagme de genul "scriere cuneiformă", "scriere alfabetică", "pictografică" etc. Conceptul de scriitură rămâne unul mai special, întâlnit în critica literară sau în filosofie, și primește o suită de interpretări în funcție de autor, perioadă sau curent cultural-istoric. Uneori a fost identificat cu stilul unui scriitor, cu ceea ce are propriu și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de a infirma un număr de idei filosofice. Dacă "spuneam "limbaj" pentru acțiune, mișcare, gândire, reflecție, conștiință, inconștient, experiență sau afectivitate, acum spunem "scriitură" (écriture) pentru toate acestea, ca și pentru a desemna nu doar gesturile fizice ale inscripției literare, pictografice sau ideografice, ci, de asemenea, totalitatea a ceea ce o face posibilă; și, de asemenea, pentru latura semnificantă, latura semnificată însăși"242. În acest sens, Derrida susține existența nu doar a unei scriituri literare, ci și a uneia cinematografice, coregrafice, muzicale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
O critică dură care a vizat în special conceptul de scriitură a fost realizată de Sylvain Auroux, care aduce informația conform căreia numele de gramatologie a mai fost utilizat înaintea lui Derrida de către Gelb, autor care intenționa să demonstreze caracterul pictografic al scrierii. Structura logică a argumentării care vrea să susțină existența gramatologiei în înțelesul lui Derrida îi atrage atenția și criticile. Utilizarea termenului de écriture în două sensuri, cel curent și cel de archi-écriture conduce la transferarea caracteristicilor uneia asupra
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
q. 88, a. 1, co.); (S. c. G., I, 53, n. 444), (S. c. G., ÎI, 77, n. 1581); (Quod. Quaest., VIII, q. 2, a. 1, co.)], similitudo este un termen tehnic care nu trebuie înțeles că o „ima gine pictografica“ sau că o „imagine mentală“. Pentru Toma, x este o similitudine (asemănare) a lui y, dacă și numai dacă x și y împart aceeași formă. Înainte de a-i da dreptate lui Dominik Perler, voi lua în calcul câteva pasaje din
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
din Aquino în acest pasaj, ne putem întoarce la ceea ce spunea Dominik Perler în fragmentul (ÎI.2.1.) și îi putem da dreptate, cel puțin în ceea ce privește speciile sensibile, despre care spunea că nu pot fi înțelese asemenea unor „ima gini pictografice“. Cât privește însă celelalte entități intermediare, imaginile (phantasmata) , speciile inteligibile și conceptele, problema rămâne încă deschisă și o voi aborda în subcapitolele aferente cunoașterii la nivelul simțurilor interne și la nivelul intelectiv. Odată stabilit sensul termenului similitudo că împărtășire sau
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
și informațiile de factură olfactiva, tactila și gustativa, precum gustul, aroma și temperatura, toate încadrate într-un anume moment și într-un anume loc din spațiu. Așadar, ar fi reducționist și incorect că imaginea să fie înțeleasă doar ca imagine pictografica, așa cum am fi tentați dacă ne-am raporta la termenul „imagine“ din limba română, termen care are mai mult conotații vizuale. Dacă lucrurile ar sta totuși în acest fel, dacă imaginea ar avea doar conotații vizuale în procesul perceptiv, ar
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
aromele diferitelor supe sau fructe de mare pentru că acestea ar fi transformate în simple imagini, iar ei ar fi dependenți de plăcerile vizuale. Drept urmare, trebuie sa conchid că imaginile care populează simțurile interne nu pot fi de felul unor imagini pictografice. Dar dacă nu pot fi înțelese astfel, cum anume pot fi înțelese? (ÎI.4 .1.) Ad secundum dicendum quod etiam ipsum phantasma est similitudo rei particularis (S. th., I, q. 84, a. 7, ad 2). La a doua [obiecție] trebuie
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
puterea cogitativa, care are capacitatea de a alcătui, împreună cu imaginația, entitățile intermediare care populează acest nivel secund al cunoașterii, si anume imaginile care sunt mai apoi stocate în memoria senzorială. Aceste imagini trebuie înțelese, așa cum spuneam, nu asemenea unor imagini pictografice, ci într-un sens mai larg, asemenea unor imagini care cuprind și informații auditive, tactile, gustative etc. Între puterile cognitive și imagini se instaurează o relație cauzala, iar când spun asta am în vedere relația de asema nare dintre formele
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]