9 matches
-
afirmă lapidar că „scrie cu pensula”, adică dorește, așa cum remarcam la vernisajul ultimei sale expoziții, pe 25 februarie, la Librăria Cărturești (Verona), să-și pună „ideile” în discurs și că acesta este dublu: unul de natură literar-filosofică, altul de natură pictorică, refuzând ca pictura să fie considerată o ilustrare a textelor de reflecții, sau ca textele să fie luate drept o explicitare a picturii. O situație, așadar, de interlog artistic, de „completare”, nu tocmai confortabilă, să recunoaștem, dar care nu este
CONSTANTIN POPA – UN PICTOR ÎNTRE MADRID ŞI BUCUREŞTI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 by http://confluente.ro/Dan_caragea_constantin_popa_dan_caragea_1363951232.html [Corola-blog/BlogPost/345352_a_346681]
-
ora actuală funcționează ca artist la World Art Gallery din S.U.A. CESAR MAGRINI (Marea Carte a Artei Argentiniene), Ediția Noiembrie 2004, Buenos Aires, Argentina. Cu tablouri care îl leagă de cele mai bune tradiții ale școlii figurative, precum și de unele ramificații pictorice ce vorbesc de o anumită adeziune a sa la impresionism, acest artist cordobez, autor al unei relevante activități culturale în provincia sa natală, manifestă prin opera să atât o desăvârșită maturitate cât și o extraordinară sensibilitate, întrucat abordează peisajul cu
Julio Ducuron () [Corola-website/Science/308065_a_309394]
-
cărei destin inevitabil este de a pieri. Frecventă este folosirea obiectelor vii, ca în Kounellis, care fixă un papagal adevărat pe o pictură pe pânză, ca demonstrație a faptului că natura are la dispoziție mai multe culori decât orice compoziție pictorică. O altă critică susținută de artiștii mișcării a fost aceea împotriva conceptului de operă de artă unică și irepetibilă: "Mimesis", de Paolini, consistă în două copii identice de ghips reprezentând o sculptură de epocă clasică, poziționate una în fața celeilalte cu
Arte Povera () [Corola-website/Science/307849_a_309178]
-
a lui Leonardo este reprezentată de Andrea Solario, Boltraffio și Luini, școala bresciană este reprezentată de Romanino, Moretto și Savoldo. Elegantă Manierismului se întâlnește în Correggio, Andrea de Sarto și Parmigianino. Capodoperelor lui Tiziano li se alătură un intreg ciclu pictoric al lui Veronese, armonizându-se mai neliniștiților Loretto și Dosso. Caravaggio, Luca Giordano și Solimena oferă splendide exemple de dramă și lumina; Caneletto și Guardi cu Ricci și cei doi Tiepolo (Giandomenico Tiepolo și Giovanni Battista Tiepolo) conserva splendoarea sfârșitului
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
nipluri moi", "vilbrochene născând cornuri cu lapte"; se înșiră: "igluuri", "cime" (fr. vârf), "bilboquet" (fr. un fel de sfârlează), "martingale" (fr. joc de noroc). Nici un alt contemporan (poet) nu egalează colosala bogăție de imagini a acestui barochist fastuos, de vocație pictorică, în vreme ce la Giambattista Marino prevala muzica. Identică la Marino și Dimov este exhibarea verbală până la saturație. Despre marinism în genere, despre Marino în special, Attlio Momigliano scria tranșant: " Sentimentul e sufocat de virtuozitate, poezia de elocvență" (Letteratura italiana, 1936). La
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ispitit să răzbată dincolo de o matcă limitativ, ingrat raționalistă, opusă pendulărilor ce ne racordează astral universului. Mi-a plăcut să recunosc astfel de intuiții și în demersul lui Ilie Boca, îmi apăreau, cu lumina lor, neprevăzut tivind zarea unei înțelegeri pictorice deloc banale. Cum într-un vers al lui Hölderlin, ruguri ne poposesc pe creștet, enigmatic, auzi aici foșnind șerpește, în unele tablouri, ardențe cromatice, straniu, mîngîietor răcorite. Pictorul le menește, s-ar spune, unui Infern care nu doare, aproape facețios
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
e atât de cunoscută, Încât ne vom mulțumi Deo volente cu cel mai sec și descărnat rezumat. Abatele Brémond a intituit posibilitățile poeziei În exclusivitate poetice. Abstracte și concrete (ambele cuvinte sunt, fapt absolut evident, sinonime), ele luptă pentru pictura pictorică, ce nu se coboară nici până la anecdotă, nici până la servila fotografie a lumii exterioare. Pierre Moulonguet pledează În același chip, cu argumente substanțiale, În favoarea a ceea ce numește fără ocol bucătăria culinară. E vorba, așa cum arată cuvântul, de o bucătărie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
roșie. În violența coloristică suprapusă glacialității de fond se simte, parcă, ceva din arta icoanei pe sticlă, stilizarea, rigoarea formală fiind o formă de a filtra emoția. În anii din urmă, lirica lui B. se devitalizează; supraviețuiesc numai virtuozitatea, reveria pictorică. SCRIERI: Febre cerești, București, 1941; Febre cerești, pref. Aurel Dragoș Munteanu, București, 1970. Repere bibliografice: Pompiliu Constantinescu, Ion Bălan, „Febre cerești”, VRA, 1941, 607; Octav Șuluțiu, Ion Bălan, „Febre cerești”, G, 1941, 9; Perpessicius, Opere, IX, 364-367; Aurel Dragoș Munteanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
aude ca un vuiet subteran, Și multiplele ciocane căror stânca le răspunde Cad p-al sării stei de piatră și recad c-un murmur van! În Excelsior și Flori sacre, romantismul de tip Byron-Musset se amestecă cu un parnasianism foarte pictoric, dar și cu ecouri de simbolism. Cântecul ploaiei amintește școala flamandă: Plouă, plouă, - Plouă cât poate să plouă, Cu ploaia ce cade, m-apasă Durerea cea veche, - cea nouă... Afară e trist ca și-n casă, - Plouă, - plouă. De acum
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]