182 matches
-
un izvor. Duceți-vă să beți până termin eu șanțul. Au plecat în direcția indicată și în spatele stâncilor au găsit izvorul. Izvorul cădea de sus și se înfigea în pământ, drept, curat și sclipitor ca o spadă. Au băut, iar picurii de apă le-au stropit fața și părul; râdeau veseli, răcoriți, uitând de oboseală, de drumul rătăcit, de călătorie. Femeia s-a așezat pe o piatră acoperită de mușchi, bărbatul a luat loc lângă ea și au stat acolo ținându
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
am învățat să trăiesc fără ea. Am ieșit din cameră gâfâind. Am trecut pe lângă femeia de la recepție fără măcar s-o privesc. Am pășit în ploaia torențială și, pentru a doua oară în ziua accea, m-am lăsat udat de picurii grei. Am alergat atunci. Am alergat pentru a-mi putea salva măcar o mică parte din sufletul pe care deja mi-l vândusem, alergam pentru mine, pentru speranța că poate nu asta este tot ce reprezintă dragostea. Alerg și acum
ALECART, nr. 11 by Raluca Rîmbu () [Corola-journal/Science/91729_a_92906]
-
lăsîndu-i mai bine pe alții să spună lucrurile lor importante. Noi sîntem deja în secolul XXI, moartea venită din cer la New York are o vechime de un an, iar locul dezastrului încă fumegă. Aud pe geamul de sus al mansardei picurii grei și nu pot să nu mă gîndesc la niște cîntecele și poezii despre ploaie și melancolii cu supărări și tristeți nesfîrșite, continuu provocate, scrise sau plînse, neîmpărtășite cuiva sau strigate pe scenă în fața unui public adormit. n
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
din apa vie Inima unui torent Visăm Marea Românie Pe străvechiul continent Picături de apă vie Suntem fluviu în prezent Iar Unită Românie Ni-i supremul argument Împotriva iobăgiei Servim cu devotament Întregirea României N-o cerșim în occident Suntem picurii de ploaie Adunați pentru Unire Cum vrem pace, nu războaie Cerem țării re-ntregire ---------------------------- București - Piața Universității 20 februarie 2016-oră șase seară. TRĂDĂTORI DE ROMÂNIE Suntem lumii de ocara Uitând de strămoși și glie Acceptând străini de țară Președinți de Românie
POEME DEDICATE CONGRESULUI „ACŢIUNEA UNIONISTĂ 2012” de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380614_a_381943]
-
razele tale, Mângâie-mi tot trupul, Cu căldura ta!!! Cercetea-ză-mi Doamne, Sufletul mereu, Atinge-l cu blândețe, Că sunt fiul tău! Ascultă-mă iubite, Cum cânt și vorbesc, Și vei ști atuncea, Cât de mult iubesc! Mângâie-mă ploaie, Cu picurii tăi, Simte-mi bucuria, Când alerg prin ei! Privește-mă mamă, Ce mult am crescut, Nu mai sunt micuță, Acum sunt adult! Priveste-mă tată, Cât mă străduiesc, Să fii mândru de mine, Să nu te rănesc! Vino azi bunico
PRIVEȘTE-MĂ…DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380702_a_382031]
-
din apa vie Inima unui torent Visăm Marea Românie Pe străvechiul continent Picături de apă vie Suntem fluviu în prezent Iar Unita Românie Ni-i supremul argument Împotriva iobăgiei Servim cu devotament Întregirea României N-o cerșim în occident Suntem picurii de ploaie Adunați pentru Unire Cum vrem pace, nu războaie ... Citește mai mult PICĂTURI DE VIAȚĂ(După o replică a lui George Simion) Suntem picături de viațăPreludiu de uraganAlungând pâcla de ceațăVom redeveni oceanPicături din apa vieInima unui torentVisăm Marea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
picături de viațăPreludiu de uraganAlungând pâcla de ceațăVom redeveni oceanPicături din apa vieInima unui torentVisăm Marea RomâniePe străvechiul continent Picături de apă vieSuntem fluviu în prezentIar Unita RomânieNi-i supremul argumentîmpotriva iobăgieiServim cu devotament întregirea RomânieiN-o cerșim în occidentSuntem picurii de ploaieAdunați pentru UnireCum vrem pace, nu războaie... XXII. JUDECATA SCURTEI VEȘNICII, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 1895 din 09 martie 2016. Judecata scurtei veșnicii S-a sfârșit cu veșnicia ce-o doresc omnipotenții Un popor are renume
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
din apa vie Inima unui torent Visăm Marea Românie Pe străvechiul continent Picături de apă vie Suntem fluviu în prezent Iar Unita Românie Ni-i supremul argument Împotriva iobăgiei Servim cu devotament Întregirea României N-o cerșim în occident Suntem picurii de ploaie Adunați pentru Unire Cum vrem pace, nu războaie ... Citește mai mult Picături de viațăPentru Platforma Unionista Actiunea 2012 si George SimionSuntem picături de viațăPreludiu de uraganAlungând pâcla de ceațăVom redeveni oceanPicături din apa vieInima unui torentVisăm Marea RomâniePe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
picături de viațăPreludiu de uraganAlungând pâcla de ceațăVom redeveni oceanPicături din apa vieInima unui torentVisăm Marea RomâniePe străvechiul continent Picături de apă vieSuntem fluviu în prezentIar Unita RomânieNi-i supremul argumentîmpotriva iobăgieiServim cu devotament întregirea RomânieiN-o cerșim în occidentSuntem picurii de ploaieAdunați pentru UnireCum vrem pace, nu războaie... XXV. SALUT, ONORATĂ MOARTE!, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 1874 din 17 februarie 2016. Salut, onorată moarte! Salut onorată moarte Am trăit s-apuc schimbate Crezuri de vise deșarte Rupte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
stele când zbori , Ogrădeasa și Zgleamănul lăsându-le departe în urmă , prin spice de nori . La Ogrădeasa viața-i o floare , o floare pe aripi de vânt , cu pași de cristal , pe urmele ploilor din ceruri ce vin . Ogrădeasa , e picurul ploii în iarbă ce vine , când vântul ochii ți-i mângâie ca roua pe flori dimineața . Nu știu de ce , dar de tufele de la vârful Ogrădesei nu-mi aduc aminte nimic ,de parcă nici nu existau , când pașii pe acolo-mi umblau
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > IAR TEII... Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 1965 din 18 mai 2016 Toate Articolele Autorului Iar teii... Cerul s- a luminat acum, iar norii Albi, cenușii abia scâncesc Regulile jocului aduc cocorii Vântul ușor, picurii ploii vestesc. Vară pe-aproape ajuns-a iar să fie Iar teii curând-curând pleznesc Mă-nnebunește sfântă bucurie Parfumul lor, amețitor, ceresc. Am o alee- ntreagă pentru mine În care prinsă- n floare viețuiesc Crescând în trupul păstăii blonde, fine
IAR TEII... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380155_a_381484]
-
de soare Înste Măgură se uită Ciocârlia o ascultă Cetățaua o privește În botă se odihnește Ochi în ochi cu iarba fină Și a soarelui lumină Turma scumpă de mioare Paște iată cu răbdare Paște iată-n urma lui Sub picurii câmpului A lui ființă îi urmează Până iată spre amiază Sus de tot când soarele Încălzind mioarele Pân” la tufe le conduce Unde umbra e mai dulce Pân” la tufe el le mână La răcoare și odihnă Verde frunză laz
OGRĂDEASA-CÂNTECUL ARDEALULUI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382120_a_383449]
-
mereu... O umbră se ivi în ușă. Umbra se clătină și se lungi pe podele. Cum stătea chircită la pământ, aplecată, cu picioarele sub ea, bătrâna ridică fața. Rămase cu cârpa udă în mână, simțind cum îi alunecă printre degete picurii uleioși, grei, cu miros pătrunzător. Soarele lumina din spate o ființă aeriană, trecând prin rochia ei subțire ca printr-o sită, conturându-i picioarele și tot trupul. Clipind mărunt, orbită de trupul mlădios ca o lumină, o recunoscu. Trânti cârpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
condiții... Răsuflam ușurat. Nici un intrus la orizont. Nemărturisit, simțeam bucuria difuză de a redeveni incontestabil. Regatul meu redevenea al meu, iar eu îmi reluam aura de unic specialist în compromisuri tehnice. Revizitam mirosurile de umezeală familiare. Îmi reinventariam avutul. Reevaluam picurul neîntrerupt de apă. Schimbam farfuriile de sub țevi. Pe urmă, totul reintra în normal. Era frumoasă. Așezat pe canapeaua de piele, tipică apar tamentului de o eleganță lejeră al amicului în plină euforie aniversară, Alexandre o studia de la distanță. Rochia gri
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să-și scuture mustața de promoroacă la întoarcerea în bucătăria în cinsă de cuptoare. Când ghețarii au dispărut de pe linia orizontului. Când, în enormul salon al stalagmitelor de pe Thule, a în ceput să se audă, întâi molcom, apoi din ce în ce mai semeț, picurul coloanelor care se dezghețau. Când stalactita de la intrarea în holul mare a prins a le răspunde. Pic Pic pic Pic pic pic pic Atunci nasul lui Ivan-cel-adormit a adulmecat de dincolo de draperiile grele ale somnului polar o boare de miros
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Într-o ap? primordial? (a c?rei imagine se reg?se?te În sugestia „picurilor de ploaie"): „ Triste?i nedeslu?ite-mi vin, dar toat? durerea, ce-o simt, n-o simt În mine, În inim?, În piept, ci-n picurii de ploaie care curg. ?i altoit? de fiin?a mea, imensă lume cu toamnă ?i cu seară ei ?? doare că o ran? Spre mun?i trec nori cu ugerele pline. ?i plou? " Sufletul poetului devine astfel un imens receptacul al
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
te ?i pace pe care p? mânt, cer ?i oameni o tr?iesc Într-o armonie deplin?. Se simte vibrând În fiecare col? al lumii „tres?ltarea misterioas? a universului: aceea?i În materia unic?? ?i În materia terestr?" . Sub picurii de argint ai astrului nocturn, nourii par ?i ei urzi?i din m?nunchiuri de raze: „Nourii curg, raze-a lor ?iruri despic?", iar casele I?i ridic? vechile stre?ini că pentru a primi darul de lumin? alb? a
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
România seamănă cu o cură de purgație sufletească, un fel de încercare de a te lepăda de oameni după ce, timp de cîteva ore, te-ai frecat la propriu de pielea lor. În incinta clădirii, senzația de recluziune e sporită de picurul fîntînei din mijlocul peristilului, nimic din agitația metropolei nepătrunzînd printre coloanele lui. În această ambianța a avut loc colocviul dedicat împlinirii unui centenar de la nașterea lui Noica. Organizatorii întîlnirii au fost Institutul Cultural Român, Universitatea "La Sapienza" din Romă și
Noica la Roma by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7196_a_8521]
-
citi sau scrie, și nici învăța, noaptea. Adolescent fiind, obișnuiam să rătăcesc prin Iași, singur, în orele toride ale amiezii, pe străduțe necunoscute, la periferia orașului, închipuind scene tandre și obscene, ascunse în spatele geamurilor căscate, negre, mistuitoare... Mă fascinau cișmelele, picurul în van pe cimentul fierbinte, crăpat de smocuri de iarbă, al curților părăginite... sau într-un lighean smălțuit fantastic, stîrnind ecouri... Întrezăream, halucinant, femei dubioase, fermecătoare, cu șoldurile evazate, cu sînii căzuți, moi, pînă la buric, făcîndu-mi semne magice de după
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
un zbor planat prin pădure în căutarea Dumnezeului ei, degetele Mariei ating clapele pianului, clapele se mișcă, Sandei deschide ochii și o vede pe Maria cântând la pian, îmbrăcată în rochia ei de mireasă, sunetele pătrund în trupul ei ca picurii de miere, închide ochii și se cufundă într-un somn odihnitor. 15 ianuarie 2009, Sydney Stau în fața femeii de ceară, o tânără cocoțată pe un piedestal, piedestalul este confecționat dintr-o cutie de carton. Stau și mă uit la silueta
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
umed Înfășurat În jurul capului. În urma loviturii primite, mă doare Îngrozitor fruntea. O durere cumplită, de care nu mai scap. Proteza de lemn e sprijinită de un scaun, lângă masa pe care observ niște bani de hârtie, mototoliți. Urmăresc În liniște picurii de ploaie, ce se desprind de pe frunzele de tei de deasupra ferestrei. Par niște vietăți minuscule, care, după un drum scurt și alunecos, străbătut de-a lungul frunzei, mai atârnă o clipită de marginea zimțată (ca și cum și-ar lua adio
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cînd termini, îmi raportezi direct mie". Asta înseamnă că misiunea se afla sub cel mai mare secret, rezultatul investigației sale privindu-l doar pe Mihai Mihail. N-a schimbat decît cîteva cuvinte, dar a simțit că deja transpirase deasupra buzei, picurii sărați alunecînd încet pe la colțul gurii. Și-a scos batista, s-a șters îndelung, de parcă ar fi vrut să șteargă urmele unei slăbiciuni. Nu era nici un fel de slăbiciune, ci o emoție adevărată, adîncă. După aproape cinci ani Mihail socotise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
opri din nou. — Ce-i drept, adăugă uitându-se În altă parte, ai fost grozav În noaptea aceea, la Portița Sufletelor. Focurile alea de pistol de la doi pași... Ce să zic. Presupun că Alatriste știe că-ți datorează viața. Scutură picurii de apă din cutele capei și se Înfășură mai bine În ea. Ochii lui, negri și duri ca pietricelele de jais se opriră În sfârșit asupra mea. — Îmi Închipui c-o să ne mai vedem, zise, plecând. Dar deodată se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
simțim mintea, inima și literatura lui Heidegger: "LUCRUL ÎN CARE NIMENI NU CREDE/ SE-NFOMETEAZ| ÎN SINE/ și totul e salvator/ până și această peticită speranță/ până și acest vis amputat/ și chiar această dimineață în care/ stai și privești picurii ploii pe un mormânt nou./ Cineva mătură curtea abatorului/ cineva spune: poftiți domnule Kafka!/ S-ar cuveni un imn pentru/ alunecarea-n abis/ s-ar cuveni o dovadă!/ Nu departe: o trompetă rezemată de zid./ Mâna clipocind ușor spre inimă
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
Chang-Tzu și fluturul care-l visează. Și merele de aur din ostroave. Și pașii rătăcind în labirint. Și pânza negătită-a Penelopei. Și timpul circular gândit de stoici. Și-n gura mortului obolul nelipsit. Și greutatea spadei pe balanță. Și picurii de apă din clepsidră. Și vulturii, legiunile, triumful. Și Cezar la Farsalia în zori. Răsfrânta umbră-a crucii pe pământ. Și jocul șahului ce-a născocit persanul. Și urmele-ndelungilor migrații. Supunerea regatelor cu spada. Busola-n veci necontenită. Marea cea
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]