98 matches
-
cum - rost de sume colosale și după ce și-au construit palate în zona Băneasa, nu s-au lăsat până n-au închis aeroportul care, evident, le strica siesta și le împiedicau pe amante să audă în întreaga lor deșuchiere șoaptele picurate macho-ist în ureche. Nu va trece multă vreme până când această pleavă umană va fi risipită de vânturile nenorocirilor ce se apropie de țară. Cunoscând disponibilitatea la trădare a serviciilor secrete (iar la noi "paza" e integrată, direct sau indirect
Spre balamuc, între body-guarzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15259_a_16584]
-
nesfîrșită rugăciune laică, murmurată numai pentru tine, înțeleasă numai de tine" Și totul se derulează cu o rapiditate îmbătătoare" Nu mai are nici o importanță nimic" Rămîne doar dorința de-a o vedea cum se mișcă, cum respiră, cum hohotește cristalin, picurat" hi, hi, hi" de a-i sorbi vocea tînără, subțire, întremătoare, de a i-o bea ca pe-o apă limpede, rece, păstrată în cana mată, cu temelia solidă, lichid sfînt hărăzit doar mie" de a-i mirosi părul (dar
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
aforisme despre care n-ai îndrăzni să spui că nu sună, totuși, bine: Cine e omul de nebiruit?/ E numai cel pe care nu-l clintește/ nimic din ce nu stă-n puterea lui." (Epictet) Între unele și altele, elegii picurate sau credințe spuse tare, încape o poezie ce, se vede, va fi căutat mult formula lămuririi ei definitive. O strigare de Iov, închisă într-un suspin, dă măsura unei lirici gonite, într-o sticlă, de la mal: "De ce să strig: cine
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
pro sau contra ei, a expresiei, și nici a lui Parmenide, nici din logică, conform căreia negarea negației ar fi însuși adevărul, nici din alt domeniu, însă nimeni nu ne oprește să atribuim expresiei atât profunzimea, cât și universalitatea kantiana picurata de autor, de Kant, în Imperativul absolut. Al doilea mare gânditor care a cutezat să redeschidă, după aproape 2000 de ani, problema ,,Ființei", cu tendințe chiar de conceptualizare (în ontologic) a fot Martin Heidegger (născut 26 septembrie 1889, Meßkirch/Baden
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
pro sau contra ei, a expresiei, și nici a lui Parmenide, nici din logică, conform căreia negarea negației ar fi însuși adevărul, nici din alt domeniu, însă nimeni nu ne oprește să atribuim expresiei atât profunzimea, cât și universalitatea kantiana picurata de autor, de Kant, în Imperativul absolut. Al doilea mare gânditor care a cutezat să redeschidă, după aproape 2000 de ani, problema ,,Ființei", cu tendințe chiar de conceptualizare (în ontologic) a fot Martin Heidegger (născut 26 septembrie 1889, Meßkirch/Baden
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
cu pătimirea oamenilor vii.Ca un abis cu fumegări de teite-am învelit în salcii de candoareși m-am făcut poteca sub picioarede cerbi, de prăbușireși de miei... Aproape te-am iubit că un cuțitîn scoarță unor brazi, sub luna plinăți-am picurat apoi, ți-am fost luminași ți-am fost vreascîn focul nerostit.Fă-mă iubire, eu mai știu să cântcu acest sânge, cântec despre toate.Mestecenii cad albi, pe neîntâmplatepovești cu foc,cu iarba și ... XI. MAMA, IARBĂ MULTĂ..., de Camelia
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
degete se-aleargă. lumini prea nude ocrotesc, cu umbra lor ușoară le îmbracă. seninuri impudice dănțuiesc peste creste virile și pofticioase, ochiuri efemere de apă de nebune se sulemenesc. de nuanțe incerte, cloraminoase, aerul se zdrențuie-n pomi ce-și slobod picurat limfă și măduvi în oase, adormiții lor ochi, cu pupila opacizată de urdorile iernii, se desgheață și curg înspre noi hohotind în culorile ierbii. pleata întunericului, scurtată, ne atinge cu vârful ei bont ca o melodie uitată, lumina ne împroașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de hârtie tipărită. — E un formular simplu, n-o să vă ia mult timp să-l completați. Am lipăit până la biroul de recepție, am lăsat geanta jos, am pus cușca motanului lângă telefon, mi-am ridicat mânecile hainei încercând să controlez picuratul apei, apoi am întors hârtia cu fața spre mine. Ea mi-a dat un pix și eu m-am întins să-l iau. Atunci am observat că femeia nu era scundă, ci stătea într-adevăr jos. Într-un scaun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu practicau nimic indecent: erau îmbrăcate ca niște păpuși deocheate, însă nimic mai mult. Cum le priveam aproape halucinați și întorși într-o copilărie imposibilă, femeile dinăuntru au observat interesul nostru pentru ele. Dat fiind că fascinația noastră tot sporea, picurata parcă dintr-o țeavă spartă, femeile ne-au făcut semn să intrăm în casa lor transparență. Nădăjduiesc, îmi șopti Cobră, ca esti imuna la îmbierile femeilor-papusi. Dar eu am scuturat din cap. Va să zică vrei să intrăm, comenta Cobră, deja împăcat
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
pro sau contra ei, a expresiei, și nici a lui Parmenide, nici din logică, conform căreia negarea negației ar fi însuși adevărul, nici din alt domeniu, însă nimeni nu ne oprește să atribuim expresiei atât profunzimea, cât și universalitatea kantiana picurata de autor, de Kant, în Imperativul absolut. Al doilea mare gânditor care a cutezat să redeschidă, după aproape 2000 de ani, problema ,,Ființei", cu tendințe chiar de conceptualizare (în ontologic) a fot Martin Heidegger (născut 26 septembrie 1889, Meßkirch/Baden
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ce cald e aicea la tine - schimbările se succed mângâierile etcetera ziceam că versul mă gâtuie că sunt bun de ceva mai presus decât neîmpăcată viață a mea. poezia scrijelată cu briceagul sacade amare (latinitate amară) degetele de plumb - otravă picurată - nu impregnare! atavice ritmuri percep - sfâșiere zangăt sacade amare - tu plecat chiar pentru o clipă în ataraxie le silabisești în preajmă ziggurate de mucava lepra zidurilor din nou - București Percep. da. pasul tău vagabond mituit de iluzie - iată - rolele au
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
abia ne-ating în zbor și magic trec prin mine scântei înaripate din stelele ce-n suflet le-am tot păstrat cu dor. Ce bine-i lângă tine când eu te simt aproape și clipele-mi trec tandre din strune picurate, tu ești ca o lumină ce-mi trece printre pleoape, o blândă dăruire cuprinsă-n tot și-n toate. Leonid IACOB (din vol. "Lâng-o margine de lume" - în lucru) Referință Bibliografică: dansând cu tine / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DANSÂND CU TINE de LEONID IACOB în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361545_a_362874]
-
monede. / Doar un turist și o mie de griji / Traversează pe culoarea roșie / Norocoșii stau în ultimul rând / La spectacolul care începe. / Clovnii zăvorăsc ușile. / Amazoanele își fac numărul fără cravașă // La noapte voi întinde singură cearșafuri / Și cu argint picurat voi sufoca lumânările. Voi ciocni până la cântatul cocoșilor / Porțelanuri fine, de Mainssen.” Crâmpeie de aventuri existențiale în care nota personală e dată de harul extraordinar al autoarei de a selecta ineditul, neprevăzutul, din banal, în asemenea măsură încât te fac
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
Mă las purtată de-un timp călător , Regretele târzii ce-apun în calea zorilor Ne-afunda -n tăcerile aceluiași dor .... În foșnetul culorilor pe inserat Îți mai sclipesc privirile curate , Când în dânsul stelelor ai răsunat Ecouri târzii prin șoapte picurate. Îmi regăsesc nuanțele pe aripi de vânt, Păstrând în nemurire timpul ce trece ... Și din uitări ascunse îmi iau avânt Prin amintirile târzii ,ce-or să plece. Îți așez privirile închise pe-o frunză Și-n umbră tăcerilor te simt
IN UMBRA TACERILOR de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362499_a_363828]
-
toate regăsite în „Gloria Limbii Române” care, chiar traversată de incidențe istorice se împlinește în sensul mioritic al patriei, în verbele poemului. Fascinația infinității descătușează eul în privirea ațintită spre „amiaza cerului de hârtie”, în aripa înmuiată în seva frunzei picurată de rouă. Spre dorul inefabilului zborul se poticnește în lutul cuvântului născător de furtuni răscolind vârstele istoriei, niciodată dreaptă, mereu retezâmd aripile ceasului lunecând spre veșnicie: „A ieșit istoria în stradă ca o nebună/ e noapte, oamenii latră la lună
„ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ŢENE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350447_a_351776]
-
unui mare mânuitor al slovei. Din loja sa de muritor comun, poetul de un talent remarcabil, exersează, într-o superbă poveste de dinăuntru, rostirile subtile ale respirației sale pământești. Dincolo de eleganța sensului fiecărui vers stă mărturia unui jurnal de viață picurat sugestiv pe mirarea, aparent domestică, a sinelui cuminecat în arhiva inimii. O carte ce trebuie citită în Piața cea mare a duminicii sufletului! George Baciu Referință Bibliografică: O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361745_a_363074]
-
23 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Gabriela Căluțiu Sonneberg „Vine seninul!” Editura ANAMAROL, București, 2007 “Vine seninul!” Nu-i așa că sună frumos? Dar cum te relaxează o carte scrisă cu atâta dezinvoltură, optimism debordant, umor fin - pe alocuri, dar și picurată, unde și unde, cu lacrima durerii ascunse atunci când este vorba de aspecte mai puțin plăcute din viața românilor, „baiul” nostru, al celor plecați de acasa noastră . Știam c-o voi primi din Spania, dar plicul purta insemnele poștei germane ... nu
CUM M-AM ÎNSENINAT CITIND O CARTE! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346522_a_347851]
-
și eu zâmbesc gândindu-mă că pielea chitaristului are același luciu și probabil aceeași textura ...că și chitară pe care o frânge în brațe. Și-mi place chitară mângâiata dulce și sentimental de un chitarist îndrăgostit...șoaptă aceea care, armonios picurata în sufletul meu...acompaniază vocea joasă și masculină ...Voce care imi reverberează în corzile inimii.Imi place să-i privesc mâna cu degete prelungi ... Și știu că dacă mi-aș trece vârfurile degetelor peste vârful degetelor lui aș simți truda
FEMEIE,CHITARA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356030_a_357359]
-
unui mare mânuitor al slovei. Din loja sa de muritor comun, poetul de un talent remarcabil, exersează, într-o superbă poveste de dinăuntru, rostirile subtile ale respirației sale pământești. Dincolo de eleganța sensului fiecărui vers stă mărturia unui jurnal de viață picurat sugestiv pe mirarea, aparent domestică, a sinelui cuminecat în arhiva inimii. O carte ce trebuie citită în Piața cea mare a duminicii sufletului! George Baciu Referință Bibliografică: O carte a duminicii sufletului / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356923_a_358252]
-
vibrând maiestos ca niște flamuri... Îi pictează fața (dulce-ndemânare) Păsările ondulând un cântec pe cer. Este -totul- o continuă schimbare... Mă cauți, mă găsești într-un ascuns ungher! Plutim sau ne afundăm în primăvară?! Tresaltă pe-alocuri numai armonie! Picurate, cuvintele ne-nfioară... O, cum stăruie, prin vreme,-o mărturie! Referință Bibliografică: SĂMÂNȚĂ DE DOR / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1930, Anul VI, 13 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SĂMÂNŢĂ DE DOR de LIA RUSE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368954_a_370283]
-
că ar trebui să se închine, să fugă. Nu face nici una, nici altă. Că o nebună, ea pipăie aerul dintre ei , dar.... închipuirea, amintirea iubirii antemporale și mistuitoare dispare. Taină a ținut mai puțin de o secundă. A fost clipă picurata dintr-o altă lume. Lume mai rea sau mai bună. Nici de data asta, femeia nu are de gand să-și pună întrebări, să-și răspundă. Se simte sleita că o fântână din bărăgane. Mâine, da. Mâine va merge la
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
toată, Punemi flori de măr iarăși la urechi, Talpa mea desculță, iarba-i sărutată Prin păduri de vise, blănde măngăieri. Drumuri șerpuite, vor să ne despartă..., Pendulăm amnezic între ieri și azi, Am făcut un pod de tăceri durute Lacrimi picurate, răuri pe obraz. Și ne-am prins de măini la capăt de pod, Ochii celor mulți nici nu ne mai văd, Aripi ne-au crescut, suntem iarași îngeri Și trecem în zbor valea cea de plăngeri. Am ajuns în rai
RAI DIN PRIMĂVERI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353536_a_354865]
-
nu mi se mai părea atât de sus ! Dar mi se părea... monumental. Și nu c-ar fi fost mult prea înalt Ci pentru că începuse să cearnă.... Cernea ploaie, dar nu de apă. Parcă ar fi fost lacrimi .... Lacrimi mici picurate încet și trist. De -odată m-am trezit privind în sus, Dar nu prea sus, Atât cât să zăresc de unde picura. Parcă privirea mea era prea slabă ca să ajungă până acolo, dar.... Dar am simțit că sunt privită. Da , tot
PLOAIE ALBASTRA de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354266_a_355595]
-
nu mi se mai părea atât de sus ! Dar mi se părea... monumental. Și nu c-ar fi fost mult prea înalt Ci pentru că începuse să cearnă.... Cernea ploaie, dar nu de apă. Parcă ar fi fost lacrimi .... Lacrimi mici picurate încet și trist. De -odată m-am trezit privind în sus, ... Citește mai mult PLOAIE ALBASTRAMa uităm în sus, mult prea sus.... Că la un monument înalt, mult prea înalt...Și atunci....am zărit cerul,Care ciudat, nu mi se
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
SUS.......nu mi se mai părea atât de sus ! Dar mi se părea... monumental.Si nu c-ar fi fost mult prea inaltCi pentru că începuse să cearnă.... Cernea ploaie, dar nu de apa.Parca ar fi fost lacrimi .... Lacrimi mici picurate încet și trist.De -odată m-am trezit privind în sus,... XV. CALEIDOSCOP DE TOAMNĂ, de Lăură Isabelle Nicolae , publicat în Ediția nr. 2142 din 11 noiembrie 2016. CALEIDOSCOP DE TOAMNĂ Mai lasă-mă timpule un pic, Să zăbovesc agale
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]