172 matches
-
revistele literare franceze că face parte dintr-o saga familială, alături de cărțile precedente, Viceregii și Ciclon. Criticul literar, gazetarul, poetul și romancierul Gérard de Cortanze a ținut sub tăcere timp de decenii legendele familiei sale prestigioase, descendentă a unor prinți piemontezi, pînă cînd s-a hotărît să povestească destinele fabuloase ale strămoșilor săi. Cu un asemenea succes, încît primele două romane ale ciclului au cunoscut mai multe ediții populare, iar colegii lui, criticii, au fost de acord că "frescele genealogice ale
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
naștere a lui Cesare Pavese. Alte titluri (precum Pavesiana, Mitul, Lillu, Torino, L'americana, Mari del Sud, Tovarășul, acesta din urmă amintind de romanul omonim din 1947 etc.) și mult mai multe nume proprii, situații, gînduri ne ancorează în opera piemontezului, obsedantă pentru Catalfamo. Este realmente impresionantă capacitatea poetului de a introiecta universul pavesian, de a-i retrăi opera (în versuri și proză); mai mult, de a-și vedea propria existență calată pe cea a personajelor maestrului. Cu atît mai mult
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
în alte versuri ale autorului nostru de azi: Rezistența-i în viile / presărate cu sînge, / în mîinile bătătorite ale lui Nuto / care făceau viori (,Copila din Veneto"); în ,Verderame" numele lui este legat de mitul iraționalului, subiect constant în meditațiile piemontezului. Sînt multe, foarte multe compozițiile asemănătoare celei reproduse mai sus. Amintirea lui Cesare Pavese domină volumul, dar nu este singura. Pe lîngă al celor apropiați acestuia (precum Davide Lajolo, Leone Ginzbug), la fel de condiționant pentru trăirile lui Catalfamo, apare Pier Paolo
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
și timpul cu nepoțica infirmă. Cîteva indicii sugestive dau coordonatele istorice: momentul este cel imediat succesiv unificării, perceput de majoritatea meridionalilor ca o imixtiune în afacerile interne ale Regatului celor două Sicilii, iar expediția legendarilor garibaldini și a armatei regelui piemontez - ca o invazie de care au profitat oportuniștii locali, aristocrați sau burghezi dornici de putere. Viziunea este asemănătoare celei cu care ne-a familiarizat sicilianul Federico De Roberto (Viceregii, 1894), în plin verism, molisanul Francesco Jovine (Doamna Ava, 1942), Giuseppe
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
Congresului de la Viena 1814 -1815 (n.tr.). * Primul ministru conservator al Marii Britanii (n.tr.). * Prim-ministru și om de stat al Angliei victoriene (n.tr.). * Prim-ministru al Regatului Sardiniei sau Piermontului (n.tr.). * Contele Constantin Nigra, 1828 1907, diplomat piemontez (n.tr.). * Bătălie din anul 1866, în care Prusia a înfrânt Austria (n.tr.). * Austro-ungar, în 1867 (n.tr.). * Cancelar al Imperiului habsburgic al Mariei Tereza, 1711 1794 (n.tr.). * 1/13 iunie 1/13 iulie 1878 (n.tr.). * (3
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
numai din ultimele pagini va rezulta - finalul nu e chiar de poveste. Dar nefiind nici versiunea răsturnată a obișnuitului happy-end din literatura pentru cei mici, romanul se salvează de la prea ingenuu, de la excesiv de facil. Plasarea în prim plan a aristocrației piemonteze, urmărită în ultimele șapte decenii ale veacului trecut, categorie socială aproape eludată din proza postbelică italiană, construirea câtorva tipuri umane convingătoare reprezintă punctele de atracție ale romanului; ele sunt potențate de finalul care infirmă opinia fermă a protagonistei despre toate
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
de liberalii democratici întregii societăți italiene, actorii politici, metodele folosite etc. Autorul sard a adus argumente, cu precădere pe parcusul Caietelor din Închisoare, (Quaderni del Carcere) că proiectul creării statului și a națiunii italiene a fost impus de structurile statului piemontez și ulterior italian fără să fie acceptată o alternativă. Totodată, prin critică adusă metodelor, și-a imaginat un model risorgimental alternativ, prin care metodele evoluționiste propuse și impuse de moderații italieni să fie înlocuite cu o abordare opusă, revoluționară, pe
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
secolul al XIX-lea l-a cunoscut. Fenomenul a fost mult mai subtil, a implicat elitele locale, în numele unui stat și ideal comun: Italia. Guvernele liberale, care s-au succedat momentelor unificării succesive ale diferitelor teritorii din peninsulă la regatul piemontez, incepand cu Cavour, au preferat să impună Sudului o stare de subdezvoltare cu scopul întăririi activității economice din Nord. În această cheie de lectură, Gramsci consideră că efectul benefic pe care Risorgimentoul și unificarea teritorială ar fi trebuit să îl
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
Torino : ,Norman Chad, autorul textului, îl acuză pe conducătorul postului, Dick Ebersol, că a acceptat prea ușor rugămintea președintelui Comitetului de Organizare, ca varianta de pronunție în transmisiile de la JO să fie Torino și nu Turin, cum este cunoscut orașul piemontez de către englezi și americani" (Cotidianul, 15.02.2006). Discuțiile par să fi activat mai multe clișee și diverse tipuri de argumente: de la calitățile estetice ale formei italienești (mai melodioase, invocat fiind prin analogie Pavarotti!), la dorința localnicilor, titulatura oficială etc.
Torino și Turin by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10848_a_12173]
-
să ne raportăm la realitatea secolului al XVIII-lea în Italia, efortul principal al tuturor celor care au militat pentru o Italie unică a constat în aducerea într-o matrice comună a celor care pentru multe secole se definiseră drept piemontezi, venețieni, români, napoletani, sicilieni, etc.2 Problema întârzierii istorice că "Păcat originar" al creării statului modern O temă deosebit de importanță ce s-a regăsit în discursul public din peninsulă pe parcursul ultimelor două secole, a fost aceea a "întârzierii istorice" cu
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
societatea modernă. Faptul că aceasta lungă "adormire" a întârziat apariția națiunii italiene a provocat o întârzierea civilizațională exprimată în cheia industrializare-modernizare3. La momentul unificării politice a peninsulei italiene cunoscută în istorie sub termenul/ conceptul de Risorgimento elită liberală a statului piemontez avea idei clare. Crearea noului stat trebuia să se realizeze sub forma expansiunii Piemontului în Italia în dauna formațiunilor statele istorice din peninsulă și cu precădere în dauna statului papal. O altă problemă care a fost pusă în discuție de
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
moderaților în statului italian. Acesta a promovat o acțiune de atragere a susținătorilor politicilor guvernului atât din rândul liberalilor, cât și a reprezentanților stângii moderate. Prin controlul exercitat asupra guvernului și a parlamentului, ministeriatele lui Cavour au permis realizarea hegemoniei piemonteze pe teritorul peninsular prin politică pașilor mărunți, alternând acțiunile militare cu cele diplomatice. În primii ani ai guvernului condus de Cavour nu există, printre obiectivele acestuia, ideea unității italiene 10. Acțiunile sale au fost îndreptate, mai degrabă, catre scopurile tradiționale
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
au fost îndreptate, mai degrabă, catre scopurile tradiționale ale monarhiei sabaude: lărgirea teritoriului în dauna monarhiei habsburgice și a statelor minore din Italia centrală 11. În anii '50 ai secolului al XIX-lea, politica moderată s-a definit în jurul statului piemontez și al lui Cavour. Cavour a reușit să își impună inițiativa la nivel internațional profitând de rivalitățile și neînțelegerile dintre marile puteri. Fiind sprijinit de Anglia, în luna august a anului 1860, Cavour a primit și acordul Franței să trimită
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
al lui Cavour. Cavour a reușit să își impună inițiativa la nivel internațional profitând de rivalitățile și neînțelegerile dintre marile puteri. Fiind sprijinit de Anglia, în luna august a anului 1860, Cavour a primit și acordul Franței să trimită armatele piemonteze și să anexeze teritoriile statului papal pentru a împiedica cucerirea acestora de către armata radicalilor care ajunsese să numere 53.000 de oameni. Teritoriile din centrul Italiei au intrat încă din anul 1859 în atenția opiniei publice italiene și internaționale atunci cand
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
moment, așa cum a declarat Mazzini, strategia forțelor democratice a avut ca scop anexarea teritoriilor "din centru, iar din centru către sud..."12. Astfel, marile puteri au evitat că mișcarea radicală, republicana, să își impună viziunea politică asupra întregii Italii. Generalii piemontezi Fanți și Cialdini au pătruns în regiunile Marche și Umbria anexându-le ca urmare a înfrângerii trupelor papale la Castelfidardo, pe 11 septembrie 1860. În acest mod Cavour a reușit să anexeze teritorii importante ale statului papal cu acordul Franței
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
pe 11 septembrie 1860. În acest mod Cavour a reușit să anexeze teritorii importante ale statului papal cu acordul Franței. Acest acord a fost foarte important, deoarece principalul aliat al papalității în Europa la momentul respectiv era Franța. Expediția armatelor piemonteze în regiunile Umbria și Marche a contrazis acuzațiile grupurilor garibaldine și ale radicalilor cum că monarhia sabaudă și Cavour nu doreau unificarea Italiei. Prin politică pașilor mărunți și prin specularea declanșării unei posibile revoluții în Italia de către garibaldini, daca nu
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
victoria patrioților conduși de Garibaldi. Lipsa unei victorii definitive a blocat ulterior dorința garibaldinilor de a incepe marșul către Romă. Aceștia doreau să mărșăluiască către Romă pentru a o cuceri, indiferent dacă ar fi ajuns să se confrunte cu armatele piemonteze sau cele franceze 14. Pentru a evita acest conflict, Cavour i-a convins pe membrii sceptici ai parlamentului care puneau la îndoială oportunitatea unificării să voteze anexarea Regatului celor două Sicilii la Piemonte. În acest mod, întreaga mișcare a radicalilor
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
ar fi apărut în ochii opiniei publice că se opun unității Italiei. La redeschiderea parlamentului, pe 2 octombrie, Cavour și-a exprimat foarte clar politică. Într-o scurtă perioadă de timp, prin intermediul armatelor de voluntari sau al intervenției armatei regulate piemonteze, au fost eliberate Sicilia, Napoli, Umbria și Marche. Această evoluție politică a fost posibilă ca urmare a voinței politice începute de Carol Albert și continuată de Victor Emanuel. Italia era unificată și libera, cu excepția Romei și a Veneției, pentru care
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
fel declanșarea violențelor și a anarhiei. Perioadă revoluționară declanșată odată cu expediția garibaldină trebuia să se încheie pentru a nu pierde simpatia și sprijinul puterilor europene 15. Pe 14 martie 1861, în ședința solemnă, parlamentul - de data aceasta italian și nu piemontez - a aprobat legea de constituire a regatului Italiei. Articolul unic al acesteia prevedea: "Regele Victor Emanuel al II-lea își asumă pentru sine și succesorii săi titlul de Rege al Italiei". Legea a fost votată în unanimitate de către toți parlamentarii
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
contrar, relațiile diplomatice dintre cele două țări fiind în pericol să fie întrerupte. Rusia a făcut presiuni și față de celelalte puteri europene, dar în special față de Franța, căreia i-a oferit colaborarea, cu scopul de a impune presiuni diplomatice regatului piemontez. Poziția Rusiei pare insolita, deoarece aceasta mare putere europeană nu avea interese directe în Italia. Însă, prin trecerea în revistă a intereselor geostrategice din acea perioadă, observăm interesul major al acesteia pentru a controla gurile Dunării și teritoriile din peninsulă
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
Garibaldi și regele Victor Emanuel al II-lea, cănd revoluționarul radical l-a întâmpinat cu apelativul de "Rege al Italiei". La data de 14 martie 1861, la momentul în care parlamentul național l-a proclamat în mod solemn pe suveranul piemontez că rege al Italiei "prin grația lui Dumnezeu și voință națiunii", se încheia în mod simbolic proiectul radicalilor în Italia și se semna victoria definitivă a proiectului moderat 20. Politică pragmatică dusă de Cavour nu a fost totuși îmbrățișată de
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
permis elitelor peninsulare să mențină societatea de status până la încheierea Primului Război Mondial. Concluzii Apariția statului modern a fost un proces dificil datorită rivalităților existente la nivel intern și internațional. Argumentul forțe al realizării statului italian în formare impusă de elită statului piemontez a fost că acesta, la jumatatea secolului al XIX-lea, era cel mai modern regim politic, fiind angrenat în procesul de modernizare de tip burghez-occidental. Toate celelalte state italiene se aflau într-o netă inferioritate a stadiului de modernizare. Din
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
celelalte state italiene se aflau într-o netă inferioritate a stadiului de modernizare. Din acest motiv, elitele locale au acceptat înglobarea propriilor teritorii prin intermediul cuceririi sau a anexiunilor acceptate prin plebiscit popular. Cu toate acestea, modelul impus de elită liberală piemonteza a creat nemulțuniri majore la nivelul elitelor meridionale deoarece au menținut/ creat o politică cu caracter economic diferit între Nord și Sud ceea ce a condus la menținerea unor fălii civilizaționale în interiorul aceluiași stat. Promotoare a modelului de modernizare de tip
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
față cu atâți gură cască în prejmă. Și pe ea încerca să se înțeleagă de ce nu s-ar fi dat în lături de la această vizită. Exista ceva care o depășea ca voință, o împingea fără să vrea în brațele acestui piemontez. Dar nici prea dispusă de a-l urma nu putea să pară. Ce părere și-ar fi făcut italianul despre ea? Că-i o femeie ușoară cum sunt atâtea românce plecate prin toată Italia și nu numai, pentru ași vinde
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
de mare valoare istorică și au fost găsite în gospodăriie oamenilor pentru anumite folosințe: trepte pentru praguri, piatră de fundație la case, grajduri, garduri la curți și grădini, etc. Mai la deal, pe aceeași direcție de mers - suntem în regiunea piemonteză a Sierrei Nevada, munții care domină vestul Californiei nordice dar și centrale și-și epuizează crestele maiestuoase care fac hotarul dinspre vest al Californiei cu Arizona și Nevada până în apropierea Deșertului Mojave și însoțind-se braț la braț pe stânga
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]