7,636 matches
-
arme" și în fiecare carte citită vedeam o performanță, iar în autorul ei, un concurent. Or aici, în cartea lui Vargas Llosa, cheful de a coborî în arenă și de a-mi verifica piruetele comparându-le cu ale altuia îmi pierise cu desăvârșire. Isprava peruanului reprezenta o ieșire din scară. Ea îl muta pe autorul ei în ținutul acela populat de personaje fabuloase care, chiar dacă erau, ca noi toți, produse ale marii Faceri, făceau mereu aluzie la o altă dimensiune a
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
în huzur ți-o pot da dispar fără urmă. Nimic nu te mai poate mîngîia, nici nostalgia paradisului, nici perspectiva mîntuirii și nici elogiul opiniei publice. Ești în afara oricărei forme de flatare a amorului propriu, adică ești invulnerabil. Amăgirea a pierit, iar dezamăgirea s-a preschimbat în revoltă. Și abia acum, într-un moment cînd dezastrul părea încheiat și destrămarea ființei tale împlinite, acum începe, printr-o opintire îndreptată tocmai împotriva valorilor asupra cărora pînă atunci te aplecaseși cu naivitate, adevărata
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
că te-a văzut într-o oglindă." Așa-i oglinda, gîlgîind de-atîtea vieți, iluzii, minciuni, și cu toate astea uitucă și secretoasă ca Lethe. E farmecul ei, de fereastră a risipirilor - ,și totuși, cîte tinere chipuri, atît de frumoase, au pierit în abisul vreunei oglinzi." Este cruzimea ei, să prindă, nestatornic, între goluri de cristal, traverse dintr-o viață care trece. S-ar crede, din ce-am apucat să spun pînă aici, că Oglinzile e-o carte tristă. Sau măcar melancolică
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
aplecare spre detaliile fragile și spre respectarea scrupuloasă a acelor convenții și pudori fără de care atmosfera unei epoci își pierde distincția. Și în constrast cu lumea interbelică, lumea de astăzi este una din care parcă orice urmă de distincție a pierit. Nu am fost niciodată la Balcic, dar citind paginile lui Mircea Berindei, m-a apucat dorul după stațiunea interbelică a artiștilor români. Nu m-am așezat niciodată pe scaun avînd grijă ca șezutul să nu acopere decît jumătate din suprafața
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
totul, ca într-un fluviu care curge, smulgând totul și ducându-l la vale. Timpul este doar abstracția această a consumării. Fiindcă lucrurile sunt finite, de aceea ele sunt în timp, și numai fiindcă ele sunt în timp de aceea pier; ci lucrurile înseși sunt temporalul, a fi temporale constituie determinația lor obiectivă"29. Spațiul și timpul că abstracții goale, așa cum le consideră Kant, pe care le umplem, prin intermediul intuițiilor noastre, cu diferite conținuturi, nu există și nici nu pot exista
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de pribegii ce le luau libertatea , știau că ce e val că valul trece . Uitați va la statuile de 3 m din Arcul lui Constantin cel Mare , daca dacii aceia arată a învinși . În ciuda tuturor , noi , d’acii nu am pierit ! E adevărat moșule , santem o nație de oameni ce au refuzat să fie ” civilizați ” de pribegii ce și au lăsat oasele pe aici sau au fost asimilați de înapoiații de geti-begeti . Noi nu avem nimic sublim în noi fiindcă am
Minunile romanilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82938_a_84263]
-
de pribegii ce le luau libertatea , știau că ce e val că valul trece . Uitați va la statuile de 3 m din Arcul lui Constantin cel Mare , daca dacii aceia arată a învinși . În ciuda tuturor , noi , d’acii nu am pierit ! Fumează liniștit !
Minunile romanilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82938_a_84263]
-
tăcut despre dimensiunea comunității evreiești în Iașiul interbelic. Ultimele cercetări vorbesc de 14,000 de evrei uciși pe străzile Iașiului sau în trenurile morții în zilele de 28-29 iunie 1941. Cei care au scăpat de glonte sau de ștreang au pierit sufocați sau de sete în vagoanele de marfă, duși de calai “că vitele la tăiere”... Numele lor nu sunt scrise nicăieri. Gropile comune au îmbrăcat în beton forma unor vagoane îngropate în pământ. Sub un verset din Ieremia (“ Pe aceștia
Destin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82991_a_84316]
-
Calea Victoriei mai aprig decît Baiazid la negocierile cu Mircea. Un veritabil suprarealism combinatoriu pare să prezideze selecția subiectelor și, uneori, așezarea lor în spațiu. Tradiția jocului cu mărgelele de bronz n-a fost instaurată de regimul comunist și n-a pierit o dată cu el. Copia Lupei Capitoline, instalată inițial în Piața Sf. Gheorghe, mutată ulterior în Dealul Mitropoliei, a poposit după 1948 în Piața Dorobanți, iar acum o vedem în Piața Romană. Statuia soldatului sovietic, al cărei soclu neobișnuit de înalt îi
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
context justificativ (defect remediat oarecum, în ultima vreme). "Aurul României", iar in curand imensă rezervă de gaze naturale din Marea Neagră (bogații vândute "afară", aproape pe nimic: vezi "comisionul" gras), chiț că rămân ținuturi pe vecie sterpe ori poluate. Flotă? a pierit când a murit "capră vecinului"; un frumos vapor recent lansat pe valurile Dunării nu va face croaziere ca să câștige neamul de capre autohtone, ci vecinii vecinilor, din Haiti sau de aiurea. S-au vândut copii (câte "organe" de ființe românești
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
unde la Paris se fac cozi întinse - nu putea fi pe deplin "românesc"?), cercetarea românească (la pământ!), medicina (invadată de medicamente străine experimentate pe pacienți); unde, frumoasele peluze cu multicolorele și parfumatele petunii și crăițe autohtone, de pe Litoral, lăsate să piară, dar înlocuite în schimb cu bieți palmieri aduși pe "bani verzi" și suferind exilul că și nefericitul Ovidiu (de pe acum tânjind la locurile natale, iar la iarnă vor simți, ca și poetul român, vântul turbat de la malul mării, unde îngheață
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
las cartea/ și ochii coboară închiși/ o cascadă, sunetul unor tocuri/ pe scări. Și iarăși,/ mîinile femeii apropiindu-se parcă/ ar da la o parte o mulțime de ramuri -/ o, flacăra unduitoare a părului/ alunecă mereu în inelul privirii și piere/ în suflet, ca pe un cîmp - înverzind" (Reverie de primăvară). Propensiunea spre pictură duce chiar la menționarea meșteșugului înrudit, cu o fragedă nonșalanta: "Priviri furișe printre uluci/ spre vechea casă boiereasca/ pe cerdacul ei în balansoar/ o femeie fără asemănare
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
citind pe sărite și nepricepând o iota. O singură chestie mi s-a părut interesantă, pe la sfarsit: Aș spune că a învăța să cunoști groază este o aventură pe care trebuie s-o înfrunte fiecare individ, daca nu vrea să piară fie necunoscând groază, fie scufundându-se sub ea. în acest fel, cel care a învățat să se îngrozească așa cum se cuvine a deprins lucrul cel mai important". Cunoscătorii lui Enten/Eller descoperă diverse "asimilări". Dar "adoptate" sunt mai ales operele
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
urmat? Despre imaginea României în ultimul deceniu al veacului ce trecu, propulsându-ne într-un nou mileniu, ne lipsește darul descripției, vâna unui Dante, râca unui Jonathan Swift, verbul lui Arghezi, dar, ca supraviețuitori - căci, atenție, numărul celor care au pierit altfel decât prin glonț este cu mult mai mare decât s-ar bănui - constatăm numai discrepanța dintre ceea ce expunea multicolorul album al eternei și fascinantei de muls Românii și ceea ce ochiul străinului cam pretutindeni vedea: peticele murdare ale mizeriei. Dacă
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
o sfidare: "Odihnă ți-era carnea, nunta mea, mi-era frică/ Să privesc înfățișarea țipătului vrăjitor,/ Îndrăzneam să mă înzestrez numai de inversul apei./ Te revăd în acest parfum sublunar de melisă./ Sărută-mi cu o mînă bîntuită umerii care pier/ Într-o frunză" (Parfumul de melise șvariantăț). Lumea lirică e doldora de reflexe somatice, de dovezi ale unei corporalități în tandru-dureroasă expansiune, ce înțelege, la un moment dat, a se înfățișa sintetic, în următoarea tonalitate valéryană: "Umbre, străluciri/ De calvar
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
de jele, De ură urzitorilor de rele. 8. Plecați, Îndepartati-va, acei Ce ma urâți, nemernici și misei ! Căci Domnul glasul meu l-a auzit, 9. Chemarea, rugăciunea mi-a primit Și iată-mă, prin Domnul, izbăvit ! 10. Sunt risipiți și pier de lângă mine Dușmanii mei, În spaimă și rușine. O, Cel Etern ! Salvarea-i doar la Tine... 7 1. În Tine numai, Dumnezeul meu, M-am bizuit. Ci dă-mi acum scăpare De cel ce ar dori cu-nversunare 2. Să
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
purității. Judecând 8. Și indivizi și neamuri, rând pe rând, Spunându-le că nu-s decât pământ În timpul care crește și descrește. 9. Domnu-i scăparea celui asuprit E adăpost la vreme de durere. 10.Cel ce-Ți cunoaște numele nu piere, Cel ce Te strigă nu e părăsit. 11.Cântați, deci, psalmi puterii demiurge Din Muntele Sion. Și, printre nații, Mirabilele-I fapte laudati-I. 12.Căci El răzbuna sângele ce curge Și nu abandonează Întristații. 13.De mine, Doamne, bietul
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
de marele Vizir, cu care se împrietenise, sta și asculta pitit după o perdea. În cele din urmă cu cinismul său, Vizirul îl scoate la iveală pe domnitorul pe care-l credeau dispărut... și-l căftănește pe loc în fața nemernicilor, pieriți de stupoare... "Iară boierii muntenești, dacă l-au văzut, numai ce-au încremenit." Sunt dați cu toții pe mâna lui Gligorie-vodă. Singurul care scapă este Șerban-vodă viitorul. Dând să intre și el la Vizir, că întârziase, un amic îi suflă la
Politichia la rumâni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15422_a_16747]
-
l-aș numi "philosophy-fiction", este una dintre cele mai entuziasmante apariții ale ultimilor ani. Peter Ackroyd. Documentele lui Platon. Roman. Traducere și note de Fraga Cusin. Postfață de Mihaela Anghelescu Irimia. Ed. Polirom 2002. Omul balcanic Nici "omul balcanic" nu piere. Devenirea sa a fost frecvent răvășită de furtuni. De la istorice răsturnări, la bombardamente; totuși încrâncenarea nu domină. Antologia de poezie sârbă, alcătuită de Ioan Flora (111 autori și 300 de poeme, de la Sava Nemanici, sec.XII, la Bratislav Milanovici, n.
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
Casa Domnului, precum a făcut Cristos cu negustorii din biserica Ierusalimului... Învățătorul e ca și un grădinar. Precum grădinarul grijește ca pălămida să nu împiedece creșterea și dezvoltarea florilor, le udă în secetă, și le apără de viscole ca să nu piară ci să crească în frumuseți și nobleță, așa învățătorul îndepărtează toate datinile și faptele rele ale tinerimii, îi poleiază mintea și facultățile ei, ca să nu se ucidă spiritul, ci ca să se desfășure în puterile sale..." Generația pașoptistă a beneficiat față de
Un urmaș al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/15538_a_16863]
-
protejeze abuzurile poliției de ochii noștri: dacă nu vedem cătușele, ele nu există și poliția e curată ca lacrima. Să auzi și să nu crezi! Aș fi fost curios să aflu argumentele dlui Filip în favoarea acestei decizii, dacă nu-mi pierea orice interes după discuția cu dl Adrian Păunescu de la emisiunea lui Radu Moraru. Ce argumente ar mai putea aduce fostul gazetar de la Curierul Național după toate acestea? X Cu un ochi îi priveam pe Moraru, Păunescu și Filip, cu altul
CNA a pus cătușe cătușelor by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14418_a_15743]
-
a dat de pacea bucuriei calme de-a sta și el cu fruntea între palme, ca toată creatura, liniștit. Lăuntrul trandafirilor De unde tărîmuri alese acestui lăuntru? Pe care durere asemenea pînză se țese? Cît cer în despuiere în mări lăuntrice piere, în mările-acestor învolți trandafiri, netemători în dăinuiri: te uită cum zac și se desfată de parcă o mînă vreodată să-i scuture n-ar cuteza, tremurînd. Cu greu se mai rabdă în sine; mulți se umplură pe rînd, că-s gata
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
o muzică solemnă (Pentru Sidie Nádherný) Unde ajunge vocea oamenilor, unde, cînd se-nalță? Vibrează, vibrează de ea cerurile? Sau irosește ea pururi un vînt în scădere? Astăzi eu stau, stau în turnurile bucuriei, astăzi, astăzi nu-mi pasă că pier. Astăzi strig unul din strigăte. Astăzi eu sînt un sfeșnic de aur al vocii. Ea este înaltă, crescută frumos. Nu-i palmier mai pur. O, ea singură suie, ca pururi fiind. Dedesubt doar altele-s gurile. Unele astfel stau, cîntece
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
obiective economice de bun-simț și în plus încununată de succes. Prin comparație, mișcarea din Tienanmen a fost emoționantă, dramatică, dovedindu-și integritatea prin nereușită. Marii poeți epici maghiari au murit adesea în lupta împotriva opresorilor, de la Balint Balassi, care a pierit în lupta împotriva turcilor, la Petöfi Sándor, mort sub potcoavele călăreților cazaci. Ei au menținut vie limba maghiară și identitatea națională prin sacrificiile, credința și poemele lor, când liderii politici fuseseră învinși. Dar revoluțiile lor au dat întotdeauna greș. Acum
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
fiu domn, să am o vorbire mai aleasă, și chiar când se întâmplă să scriu, copilăria petrecută la Urziceni își scoate din când în când capul, pe veci molipsită de limbajul viu al Genovevei, femeia-șarpe al cărei glas îl ascultam pieriți în cătina roșcată. (Memorii din când în când, volum în pregătire)
Urziceni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14627_a_15952]