225 matches
-
simplu efect de mimesis al unei lumi metamorfice; îngerii și-au pierdut transcendența devenind palide motive mitologice în colinde maramureșene: "Dumnezeu e oglinda în care/ toate faptele se petrec încă o dată" (Nici o compoziție); sau: "... o hartă topografică e viața ta pieritoare/ după care i se orientează viata veșnică" (Murmură sângele Domnului); sau "... când ziua e-un gingaș abator/ în care florile plâng în oglinzi/ cu lacrimi de sânge/ aidoma îngerilor/ din maramureșene colinzi." Este în viziunea poetică a domnului Grigurcu ceva
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
zic : Ce este omul, la el de Te-ai gândit? Ce-i el, să-l iei În seamă, să-l ai În cercetare ? 5. Aproape că pe Îngeri l-ai pus și prețuit Si-ai Înecat În glorii faptura-i pieritoare. 6. L-ai Înălțat În cinste, i-ai dat În stăpânire Tot lucrul mâinii Tale. Sub talpă lui ai pus 7. Și oile și boii și pasărea de sus, 8. Și fiarele și peștii zvâcnind că o sclipire... 9. Numele
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
și curmă-a mea durere,/ Să-i uit privirea fă-mă, e tot ce am a-ți cere/ O nemaispusă rugă învață-mă, de știi,/ Pentru credința-mi nouă în gemeni zei căprii.// Aș vrea ca să-i înduplec să fie pieritori,/ Făcându-i a se crede cu Crist aducători./ Un ciob de clipă numai să-i plec din semeție,/ C-apoi pe mine lasă: nici după zile-o mie.// Nu s-or nălța spre ceruri de sub mormânt de pleoape./ E-așa
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13967_a_15292]
-
află în stadiul incipient de noviciat și de catehumenat. Nu putem ignora faptul că ea trebuie să-i susțină pe oameni nu doar din punct de vedere moral - duhovnicesc, ci chiar și social, prin grija față de trup, care deși este pieritor are o valoare inestimabilă deoarece el reprezintă organismul în care omul își lucrează mântuirea. Biserica are o atitudine critică, dar în același timp constructivă și iubitoare față de lume, astfel încât ea niciodată nu este împotriva acesteia, ci pentru ea, este în
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
strălucire mută întipărită pe față, cum se urzeau și se ștergeau așijderea unui joc nesigur de lumini și umbre ușoare înaintea sa, avea sentimentul dureros și neobișnuit, că ele aproape nici nu se întâmplaseră aievea, pe cât de repezi și de pieritoare se dovediseră a fi fost... Trecuse bine de pragul amiezii, când Anghel Furcilă, sătul de-atâta hălăduit prin vie, s-a îndurat să iasă din ea, aproape de nerecunoscut. Avea într-însul o sprinteneală, o bună dispoziție și o poftă de
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
de o scenă filmată accelerat și nu de reproducerea unui tablou. Natura moartă, materie vie care se descompune dar, în același timp, se poate recompune, reprezentând o serie de imagini digitale, raporturi matematice, coduri pure, pare eliberată de impuritățile materiei pieritoare. Acest joc de compoziție, decompoziție și recompoziție are loc într-un fost bufet de clasa I din gara orașului Basel („Gare du nord”), situat la frontiera germano-franco-elvețiană, un fost restaurant în stil baroc industrial, cu mult lemn întunecat și cu
Un spectacol ciudat by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13172_a_14497]
-
mediu confuz din care “întunericul”, “umbra”, “pierzania” n-au dispărut. Orientarea dreptei conștiințe e anevoioasă: “pe-o creastă de nour întunecat/ în miezul pînditor al semnelor/ între bine și rău/ îngerul stă să strige// demoni pîrdalnici mă împresoară/ cu foșniri pieritoare// noaptea se îndesește/ în sinea sa fără capăt/ de nu i se mai vede văzduhului urma/ de nu mai știu pe unde ar fi să fie/ nourul și-ntunecimea// fruntea mi-e așternută în țărîna căințelor/ și-n pulberea cîndva
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
fiu, așa Încât memoria colectivă, pe diverse paliere ale menținerii ei, era drămuită În mod chibzuit fiecărui membru al comunității. Prin grila teoriei hasidinilor, memoria colectivă ca și identitatea religioasă se cuvine a fi consemnate „nu prin Înscrisuri sau alte hrisoave pieritoare, ci prin povești și oralitate, considerând că În lume nu există texte, există doar cititori”. Cu o rară Îndârjire, adepții hasidini refuzau preamărirea și fariseismul, refugiindu-se În smerenie și anonimat. Ei insistau : „Dacă vrei să trăiești mai mult, caută
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
morții (cf. M. Mincu). Poezia devine terapie (soteriologie), Îmblînzind spaimă de moarte: „Vorbind despre moarte mă simt mai puternic și mai viu”, simțea nevoia să (se) mărturisească poetul. Artistul (tînăr, de regulă), iubindu-si artă și Indurînd „groază”, contemplă rodul pieritor (deci nu increatul), descompunerea, degradarea etc., vegheat de trupul bănuielnic. Metamorfozele trup/ suflet În variantele Doinei, moartea (ritualizata) că „rod perfect”, prezența ei (familiară, senzuala) par a Întreține - accentua N. Manolescu - un manierism fundamental, nutrind „o poezie monocorda”, condamnată: „suferințele
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
conjuga patetismul impersonal cu senzualismul topit Într-o incantație romantică, urcînd spre suferință hiperbolizata. Această jelanie trubaduresca, intelectualizata, captînd Însă o „sfîșiere ancestrala”, de o cantabilitate „dura” (observa, cîndva, Gh. Grigurcu) devine un veritabil erotikon, ființa barbara conștientizînd soarta corpului pieritor. Îmbrăcat, așadar, „În plînsoare”, poetul, asumîndusi riscul monotoniei, purcede la un ritual de exorcizare a răului, convins că sentința s-a dat. Pe un ton elegiacdramatic, scenariul liric Înaintează În moarte și Împăca, aproape neverosimil, calmul contemplativ cu trăirea paroxistica
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
extazul (ieșirea) din cele materiale, spre ceea ce este dumnezeiesc<footnote Idem, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia a IV-a, în PSB, vol. 29, p. 183. footnote>”. Omul își depășește propria natură, își schimbă starea: „din muritor, devine nemuritor, din pieritor nepieritor, din trecător etern, într-un cuvânt, din om se preface în Dumnezeu”<footnote Idem, De beatitudinibus, 7, P. G. XLIV, col. 1280C. footnote>.
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
col. 96C și col. 97A. footnote>. Pâinea și vinul sunt transformate prin harul sfințitor al Cuvântului, la rugăciunile preotului și ale credincioșilor<footnote Ibidem, col. 97A. footnote>, În trup și sânge nemuritor. Fiul lui Dumnezeu S-a amestecat cu natura pieritoare spre a Îndumnezei omenirea, căci „cel ce mănâncă se face asemenea cu chipul mâncării”<footnote Idem, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia XV, În PSB, vol. 29, p. 318. footnote>. Hristos se Împarte ca o sămânță la toți credincioșii și
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
desprins frumusețea și vlaga în tăcere trupul împreunării s-a făcut an. eurydike, pierdută deodată și moartă cu mult înainte - cîntec cu cîntec cuvînt împreună - împreună cu vîntul inimă-albastră - pe inima goală am cîntat, eurydike frumusețea și vlaga... prea omenește/ prea pieritoarele linii frumusețea și vlaga în cîntece din care fugea mereu vestitorul cu plînsul - cu dragostea/ din cîntec în cîntec m-am trezit pe noian de cuvinte inimă goală în inimă-albastră dragostea nu m-a învățat plînsul plînsul nu m-a
în cîntecul singur by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/13794_a_15119]
-
copite de nouri margini de timp asfințit fapt de seară nebănuitul fum dăruitor Securea de umbră prin apele somnului curgându-mi alinătoare din tălpi până'n creștet o secure de umbră subțire spintecă fără milă șuvoiul de vise străluminarea lui pieritoare nici un înger n'a stat pavăză pierzătoarelor treceri pe fruntea înrourată de zorii de ziuă străluce frunza uitării Sub luna neagră prin strâmtorile timpului la apa nenumită vin strigoaiele să se scalde în farmece tulburi în bătaia lunii negre aripate
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
lipsită de atracția ei spre spirit, spre omul spiritual și spiritualizator. În căderea omului există și o cădere a materiei însăși. Surparea ontologică a împăratului antrenează cu sine, în mod obligatoriu, surparea împărăției materiale. Din bun foarte, cosmosul a ajuns pieritor, iar omul care a îmbrăcat materialitatea trăiește în cosmos prin materialitate, adică prin hainele de piele, o viață cu multe suferințe și cu multe necazuri. Are loc o schimbare de relații: a omului cu ființa sa proprie și a omului
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
95. footnote> este una din cele trei părți ale sufletului în Republica lui Platon, IV, 434d-441c (distincție pe care Aristotel o găsește nesatisfăcătoare [De anima 432a-b], dar care este susținută de Plotin, Enneade, I, 1, 5 și 6). Ea este pieritoare și, potrivit spuselor din Timaios 70d-e, se află situată sub diafragmă. Aristotel face din epithymia doar una din cele trei activități ale facultății deziderative a sufletului înzestrat cu simțire (De anima, 414b). Epithymia are drept obiect plăcutul (Ibidem). Epicur împarte
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
Pe chinul tău ; de unde-i dus, Priveste-acum cu desfătare Lumini cerești ; Și-acolo, sus, Ascultă-al îngerilor grâi... Mărunte visuri și regrete, Si vaietele unei fete Ce-nseamna pentru cel din rai ? Dar soarta celui stins în pripă, Si umbră pieritoarei vieți, Nu prețuiesc nici cât o clipă Din nesfârșitele-și tristeți ! Fără cârma și vântrele, Pe-al văzduhului ocean, Mii de aștri, mii de stele, Trec prin liniști de noian ; Peste șesurile-ntinse, Peste-al lumii vis stingher, Norii,-n
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
Olimpiu Nușfelean Omul este mai repede pieritor decît propriul adevăr. Decît adevărul omului. E vorba, acum, de individ, nu de comunitate, nu de umanitate. „Dintr-ăștia nu voi vedea eu oameni!” spune „cu ciudă” Dinu, bărbatul Fefeleagăi, rostindu-se despre cei cinci copii ai lor, slăbuți, „deși
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
Moșandrei, păsările Herei, Arguși reduși la decor, pot fi socotite, fastuoase, desfătătoare și artificiale, embleme ale modernismului. Sclipind efemer, "în ritmul clipei care'n van a fost", și consolînd-împungînd ființa cu lecția frumuseții cu cît mai evidentă, cu atît mai pieritoare. Anotimpuri-le sînt un amestec, exploziv ca mugurii și ca păstăile, de melancolie diafană și damfuri grele, de carne rătăcită în mrejele vieții îngerești: Dar mă cuprinde neputința'n ghiară,/ Când văd un stârv în zi de primăvară/ Și simt
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
dă-ne și două gume de mestecat!... „Când mâinile pe piept să pună De sete să nu se usuce, El a rugat la cap să-i pună Un poloboc în loc de cruce”. (Gr.Drăgan) „Pe basme și nimicuri,cuvinte cumpânind, Cu pieritorul sunet al lor să te cuprind, In lanțuri de imagini duiosul vis să-l ferec, Să’mpidec umbra-i dulce de-a merge’n întuneric”. (Mihai Eminescu) Jocul In centrul unui oraș de provincie se află o clădire veche,cu
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
cinste te țin, în sângele meu, înghețul tău imaculat de mine însămi mă mântuie. limba ta mută și-a slobozit în mine dulceața semnelor venite din neștiuta noastră istorie. misterioase, ademenitoare, de neînțeles, acestor semne mă încredințez, cu carnea mea pieritoare, cu sufletul meu sfărâmicios. vedea-va cineva harta acestor semne pe care eu nu le-am descifrat niciodată? toamnă mi-am uns podul palmei și tâmplele, le-am uns cu tămâie, ca să-mi îmbălsămez mintea cu gânduri curate. soarele toamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
bombardăm neîncetat el (medicul) nu prea are ce face. Cine va întelege aceste lucruri va trăi viața în seninătate și liniște iar cine nu va înțelege va trăi cu punga de medicamente după ei atâta timp cât vor avea suflare în corpul pieritor. Am înțeles ceva, corpul este asociat minții și am tras concluzia că sănătatea mentală este cea mai importantă. Totul începe de sus și dacă mintea este calmă și sănătoasă, atunci și corpul va fi la fel. Fiecare dintre gândurile și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
din argint italienesc, paharul din sticlă de Waterford, cutiuța de prizat tabac pe care i-o dăruisem când eram logodiți cu inscripția: Prietenie dezinteresată, dragoste nedisimulată. Încercam o durere nouă, cruntă, văzând toate acestea și percepându-le ca pe ceva pieritor, mai mult chiar, ca pe ceva deja pierdut, dezintegrat, golit de sens și care urma să fie mutat de acolo. Mâine eu și Antonia aveam să împărțim între noi aceste obiecte ca pe o pradă jalnică, pentru a fi ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
tăgăduit niciodată aceste clevetiri. Trecutul ei de roabă și concubină Îi slujea drept pildă și Învățătură pentru cruzimea lui Iehova și grosolănia oamenilor. Acest Înger Căzut, această Oaie Rătăcită, mărturisea el, era victima Domnului. Un Suflet Neprihănit Într‑un trup pieritor. De‑a lungul veacurilor, sufletul ei se strămutase, ca dintr‑un vas În altul, dintr‑o Întrupare În alta, dintr‑o nălucă În alta. Ea a fost fiica lui Lot, a fost și Rachela, a fost și Frumoasa Elena. (Grecii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
câtă veselie, tot să aduni, câtă plăcere să știi că mizeriile vorbesc, au volum, sunt o LUME! Cum să nu fie nespus de fericiți GUNOIERII dacă se știau patronii deziluziilor aruncate la container, scuipate pe caldarâm, ai senzațiilor acute, rapid pieritoare ca și cum n-ar fi fost! Ai stăpânirii unei situații de bine, încât nici n-ai timp s-o guști. Simți că ți-a trecut vremea pentru așa ceva și o cedezi, înciudat că viața e atât de scurtă și moartea atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]