300 matches
-
pericol mortal pentru civilizația actuală de pe planetă? Și cum să-l împiedici pe un dement ca Saddam, comparat, pe bună dreptate, cu Stalin, cu Hitler, cu Ceaușescu, să-și distrugă țara și poporul? Adevărul e că nu americanii duc la pierzare Bagdadul urmașilor califilor, ci însuși califul Saddam, așa cum colapsul Germaniei naziste ori al Japoniei militariste i-a avut la origine pe guvernanții fără scrupule ai celor două mari țări și nu bombele, clasice ori atomice, aruncate de aliați asupra Berlinului
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14211_a_15536]
-
de a se purta al omului în fapt, în lume. Lumea de dincolo însoțește ca o mireasmă duhovnicească toată purtarea omului de aici. Ea dă tuturor faptelor omenești și tuturor țelurilor ei duioșia unor lucruri valoroase; dar știindu-le sortite pierzării, ea le dă, în același timp, și perspectiva iremediabilă a zădărniciei lor". E limpede că făcînd "teorii" precum un strateg de cabinet, Nae Ionescu n-a fost un "om de acțiune", n-a fost ceea ce se cheamă un "om politic
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
subțirime și o stranie spațialitate încât delicatețea ar fi un moft. 11. Față incandescentă, o densă flacără în beznă. Magnetism, asupra tuturor ochilor de pe și de sub suprafețele corpului, ca lumina asupra fluturelui nocturn. Ca și el, apropiindu-te, ești al pierzării. Foc în adâncurile beznei, foc al iadului. Ispita unui păcat strălucitor, o strălucire demonică.
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
să-i despături, Cum numai în Cântarea din Psaltire, Cum numa-n nesfârșitele omături! Grauri Cum apăreau, ce-nvăluriri bizare, Ca de-o furtună, și piereau în zare, Dinspre acăți, cum nici n-ai bănui! Un nor cuprins de patimi și pierzare, Vârtelniță-n văzduhuri peste vii, Suveici și brâgle, ițe și urzare, Din ce s-a tors, de cum se nevedi, Foșniri de ploi, roire de frunzare, Nălucă în umbriri și tremurare, Parcă de-a dreptul, parcă-ar ocoli, Nici n-au
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
mai amară durerea prezentă. Odysseus își dorește să fi căzut în luptele de la Troia, înconjurat și cinstit de frații săi de arme, decît să sfîrșească neștiut în vîltoarea apelor: ,...vine-alergînd vijelia -/ Vînturi din zări, pretutindeni: curat mi-am aflat eu pierzarea!/ O, fericiți de trei ori sunt Danaii, de patru ori încă,/ Cei ce pieriră la Troia, Atrizilor voia-mplinind-o!/ O, de muream și eu însumi atuncea, cu soarta-mplinită,/ ș...ț Aș fi primit și prinosul din urmă, iar slava-mi Aheii
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
printr-o bună administrare"; Am fost dusă acolo de către Duhul în mai multe rânduri pe parcursul pregătirii acestui raport "; "Activitatea în iad" etc. Și totuși, alături de acest registru apar elementele preluate din fondul lexical tradițional (limbajul religios ortodox): credincioșie, daruri, slujbe, pierzare ("să smulgem suflete de la pierzare"); nădejde ("El este singura noastră nădejde"), duh (Duhul sfînt), lucrare, închinăciune, părtășie etc. Păcatele enumerate sînt ura, cearta, mânia, iuțimea, strigarea, murmurul, cârtirea, mândria, beția, necurăția, curvia, câștiguri mârșave, furtișaguri, dar în final apare și
Stilul religios și stîngăciile traducerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11726_a_13051]
-
fost dusă acolo de către Duhul în mai multe rânduri pe parcursul pregătirii acestui raport "; "Activitatea în iad" etc. Și totuși, alături de acest registru apar elementele preluate din fondul lexical tradițional (limbajul religios ortodox): credincioșie, daruri, slujbe, pierzare ("să smulgem suflete de la pierzare"); nădejde ("El este singura noastră nădejde"), duh (Duhul sfînt), lucrare, închinăciune, părtășie etc. Păcatele enumerate sînt ura, cearta, mânia, iuțimea, strigarea, murmurul, cârtirea, mândria, beția, necurăția, curvia, câștiguri mârșave, furtișaguri, dar în final apare și o precizare actualizantă: "lucruri extrase
Stilul religios și stîngăciile traducerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11726_a_13051]
-
se înrudește foarte bine cu toate patimile, în special cu cele trupești, fiind născută de lăcomia pântecelui, mergând până la mândrie, dar și invers, pornind de la mândrie spre celelalte patimi, într-un proces reversibil, într-un cerc închis și sufocant al pierzării. Acest lucru îl arată Sfântul Ioan Gură de Aur când spune: ... la temelia curviei se află mândria. Adam când a vrut să fie la fel ca Dumnezeu și și-a arătat această dorință prin faptă și-a pierdut simțirea duhovnicească
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
al acestei înjositoare patimi. De aceea, nu trebuie să primim în nici un chip gândul păcatului 124 și să nu ne complacem în gânduri desfrânate, întorcând toate aceste gânduri spre cele duhovnicești, pentru că altfel, alunecând pe panta desfrâului, ajungem în prăpastia pierzării. IV. Felurile, formele, manifestările și consecințele desfrânării Ținând cont de persoanele care săvârșesc desfrânarea, putem sublinia faptul că felurile acestei patimi sunt în număr de patru. Astfel, desfrânarea este simplă atunci când se săvârșește între două persoane necăsătorite; incest, atunci când se
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
Ele nu ne fac să fim slabi, ci ne arată cum suntem. Pe de altă parte însă, „cine este ușuratic la minte și nu are un îndemn tare spre bine, acela cade în păcat și se aruncă pe sine în pierzare, chiar de nu ar fi diavolul<footnote Idem, Omilii la Postul Mare, Cuvânt la Duminica întâi a Sfântului și Marelui Post, versiune după ediția tradusă de Episcopul Roman Melchisedec (1893), în colecția Comorile Pustiei, vol. 19, Edit. Anastasia, București, 1997
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
zicând eu acestea, nu voiesc să eliberez pe Satana de ocară, că el pândește pe fiii omenești, ci voiesc să zic numai că, dacă noi n-am păcătui cu propria noastră voință, nimeni n-ar putea să ne arunce în pierzare. Iar cel ce se lasă amăgit așa lesne ca Eva, sau precum Cain, acela de dinainte trebuie să fi fost ușuratic la minte și nu cu destulă pază asupra sa, căci Satana n-ar fi avut atâta putere dacă sufletul
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
ei. Tânăra Otake, vanitoasă, încearcă mantaua, dansează veselă și se privește extaziată în oglindă. Amorezul nobilei Yocrapo apare însă fără veste, crede că e stăpâna Otakei în costumul cunoscut, dar Otake - speriată se ascunde din fața lui. Aceasta i-a fost pierzarea. Amorezul pleacă gândindu-se la răzbunare. Servitorul nobilei Yocrapo e îndrăgit de Otake, vine cu lucrurile cumpărate din târg, o recunoaște pe Otake, o cere de nevastă și o conjură să bage de seamă să nu vină stăpâna să o
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
op. cit., p. 436. footnote>. Din cele cinci simțuri, ochii ocupă un loc important, fiind numiți atunci când se abat de la scopul lor firesc, limanuri ale deșertăciunilor<footnote Monah Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Edit. Bunavestire, Bacău, 2001, p. 300. footnote>, ferestre ale pierzării<footnote Ibidem. footnote>, arătându-se astfel că prin ei ia ființă pofta nerușinată care poate să întineze inima cu noroiul patimilor<footnote Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, tipărit cu binecuvântarea Preasfințitului Iustinian, Episopul Maramureșului și Sătmarului, Edit. Bunavestire, Bacău
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
cu el, cică „mă roagă el”, cică „să fac asta pentru el”, cică așa, ca între noi, porcii, să arunc bucuros la picioarele smintitorului bruma de mărgăritar, cică așa, de dragul urzelii smintitoare în care, chipurile, una suntem - noi și tatăl pierzării porcești, din noi. Vreau să te pipăi și să urlu, Este!, nu pe tine, tatăl pierzării porcești din noi, cel înfipt, băgat în față în toate epocile - oricum te vei fi numind tu. Vreau să te pipăi și să urlu
Minima argheziană. Rugăciunea de la Gorj by Marian Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/2483_a_3808]
-
noi, porcii, să arunc bucuros la picioarele smintitorului bruma de mărgăritar, cică așa, de dragul urzelii smintitoare în care, chipurile, una suntem - noi și tatăl pierzării porcești, din noi. Vreau să te pipăi și să urlu, Este!, nu pe tine, tatăl pierzării porcești din noi, cel înfipt, băgat în față în toate epocile - oricum te vei fi numind tu. Vreau să te pipăi și să urlu, Este!, pe tine Domn al poeziei și al păcii, pe tine „gentleman first”, pe tine piatră
Minima argheziană. Rugăciunea de la Gorj by Marian Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/2483_a_3808]
-
rapide, arendînd crîșma de la răscrucea drumurilor de pustă. Negoțul, nepotrivit firii țărănești (pentru că cizmarul Ghiță e, în fond, un țăran), i-a alienat conștiința, i-a pervertit morala, aruncîndu-l într-o lume străină, cupidă și dezumanizată care îi va aduce pierzarea prezisă, de altfel, din capul locului de bătrîna soacră. Același deznodămînt îi va fi dat să-l cunoască și bătrînul Mărian (din O viață pierdută) care, amăgit de mirajul rostuirii bănești și-a părăsit locurile natale ("munții în care am
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
o găsește, Dacă bea din Apa Vie, în viață propășește. Toți își pot spune părerea, dar dreptatea n-o dețin, În dreptate, adevărul, doar în Domnul e deplin, Nu te-ncrede-n sentimente, inima-i înșelătoare, Nestatornicia duce-ntotdeauna la pierzare. Dacă-n umbletul prin lume omul n-are pe Cristos, Nu ți-l fă nicicând tovarăș, căci te va atrage-n jos, E o lume de fantasme tot ce face și visează, Tu fii ferm, nu te abate, mergi -nainte
BINECUVÂNTAT E OMUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382808_a_384137]
-
mă chema, ard strugurii în vie, E vremea lor de-acum în calendar, Saltă-n mine gândul și mă-nvie Frumos și tânăr ca un călușar... Vreau să-i culeg cu grijă, bob cu bob, Nimic să nu rămână de pierzare, Ce liber mă simt, Doamne, ca un rob Scăpat definitiv din închisoare! Tu să-i zdrobești desculță pe-nserate Și mustul să ne vindece de noi, Miroase-a vin și-a nuntă în cetate, Tu fă-mă iarăși tânăr înapoi... Pe
CULES... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381740_a_383069]
-
stăpân pe moarte De Cel care a creat Tot ce mișcă pe pământ Și ce e în lung și-n lat În imensul Infinit Însă omul a căzut În ispită și-ncercare Și păcatul l-a umplut Transferându-l la pierzare De aceea a venit Domnul Isus să-l salveze Creatorul Cel slăvit Iar viață să-i doneze Ființa aceasta ce-i din lut Din lumină și iubire Sub povoară a căzut Morții dată— la pieire Ce-a creat Domnul mai
A PLĂTIT ISUS TOT PREȚUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378150_a_379479]
-
ei ființă Iar ai Săi nu l-au primit Deși printre ei veni Domnul Vieții cel slăvit A lor Săi— se oferi Însă ei iat-au respins Și oferta și salvarea Lucrarea nu i-au admis Ci i-au dăruit pierzarea Cum a fost planificat El pe cruce își sfârși Viața fără de păcat Și prin jertfa Lui plăti Tot păcatul omenirii Și a ei nelegiuire Ca din apele pieirii Omul să aibă ieșire A plătit Isus tot prețul Omul liber e
A PLĂTIT ISUS TOT PREȚUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378150_a_379479]
-
Prin El s-avem izbăvirea Liberi să fim aici jos În lumina mântuirii Doar Hristos ne-a îmbrăcat Ne-a dat semnul izbăvirii Din moarte și din păcat Fie-i glorie— onoare Celui care ne-a creat De la moarte și pierzare Tot El iată— ne-a salvat 28 mai 2017 cluj Referință Bibliografică: Fie-i Lui Isus onoare / Ioan Daniel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2340, Anul VII, 28 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ioan Daniel : Toate Drepturile
FIE-I LUI ISUS ONOARE de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378148_a_379477]
-
seamă, Că viața noastră a ajuns un compromis, o dramă, Nu auzim, nu mai vedem iubirea ce se stinge, Apoteoticul smartphone trăirea noastră-nvinge. E mai ceva decât un zeu, e o preocupare, O rană sângerând mereu, ce duce la pierzare, Acaparează conștient, subtil se infiltrează, Nimic uman nu mai găsim și nimeni nu veghează. "Alo, alo-ndrăznești să spui, luăm masa împreună! Vrei să vorbim și noi puțin, sau spunem noapte bună?" Ard lumânările timid, au adormit zefirii, Tu înc-aștepți
VREI SĂ VORBIM? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377240_a_378569]
-
eu de ani și ani de zile Nu știu răspunsul întrebării: De ce în zilele senine Toți te iubesc ‘n marginea mării? Aș vrea să vin din patru zări Ca Viforul cu chip de om, Să-i scap pe toți de la pierzări, Când se iubesc cu tine-n somn. Ești plajă. Ești nisip fierbinte; Stai dezvelită, cum în noapte Femeia vrea să se alinte Cu un bărbat lipsit de șoapte. Să-ți dovedesc a mea iubire În anotimpurile reci, Când pentru toți
NU TE LAS... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382211_a_383540]
-
au stat:/ Au văzut și munți de oase,/ Și de sânge râuri roșii,/ Dar din țara lor nu-i scoase/ Nici potop și nici furtună./ Graiul lor, de voie bună,/ Nu l-au dat//...// Vor căta mereu dușmanii/ Graiului român pierzare;/ Dar să piară ei cu toții:/ Nu l-am dat, și nici nepoții/ Nu-l vor da!”. Splendoare de limbă, precum cea din „Luceafărul” și „Odă” (În metru antic), este acea închinăciune în fața înaintemergătorilor evocați în „Epigonii” de Eminescu, Înaltul Domn
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
oră a fântânilor" a lui Vinea: "Umbră adâncă A muri Abandonare/ Obscură peșteră a timpului Cădere/ Aripa și prăpastie Rănită inima/ Orb sufletul în tine se scufundă// Franța e viața Nu e drum de-ntoarcere/ Dă-mi mâna înger al pierzării/ voi trece podurile sfărâmate ale paradisului" (Înger înșelător). Rămâne totuși aspirația mereu reafirmata a "deșteptării" din euforia lenes-paradisiacă și a unei acțiuni renovatoare, capabile să readucă ființă în starea ei de prospețime și vitalitate originară: "Pământul ne mai ține încă
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]