11 matches
-
De atunci datează marile piese:” O noapte furtunoasă “( 1878), “Conu Leonida față cu reacțiunea “( 1879), și mai ales ”O scrisoare pierdută “( 1884). Cu “Năpasta “( 1890) se încheie activitatea teatrală importantă; ceeace a dat ulterior în acest domeniu au fost câteva piesete ocazionale, nesemnificative. Din jurul anului 1890 datează și două din nuvelele sale importante: „O făclie de Paști “ și “Păcat “. Între 1890 și 1901, Caragiale a scris în special schițe și nuvele. Este perioada nepieritoarei serii de “Momente “apărute în “Moftul Român
ION LUCA CARAGIALE, SAU FORŢA REALISTĂ A ACTUALITĂŢII OPEREI LUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Ion_luca_caragiale_sau_forta_realista_a_actualitatii_operei_lui_0.html [Corola-blog/BlogPost/351076_a_352405]
-
De atunci datează marile piese:” O noapte furtunoasă “( 1878), “Conu Leonida față cu reacțiunea “( 1879), și mai ales ”O scrisoare pierdută “( 1884). Cu “Năpasta “( 1890) se încheie activitatea teatrală importantă; ceeace a dat ulterior în acest domeniu au fost câteva piesete ocazionale, nesemnificative. Din jurul anului 1890 datează și două din nuvelele sale importante: „O făclie de Paști “ și “Păcat “. Între 1890 și 1901, Caragiale a scris în special schițe și nuvele. Este perioada nepieritoarei serii de “Momente “apărute în “Moftul Român
ION LUCA CARAGIALE, SAU FORŢA REALISTĂ A ACTUALITĂŢII OPEREI LUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ion_luca_caragiale_sau_forta_realista_a_actualitatii_operei_lui.html [Corola-blog/BlogPost/359617_a_360946]
-
puțin descuiați la minte au văzut în aceste discuții simptome ale unor tulburări locale și s-a pornit să răspândească zvonul unor apropiate evenimente scandaloase. S-a mai descoperit că o parte din „Tinerii luminați“ plănuiau să pună în scenă pieseta lui Gideon Parke, Triumful Afroditei, într-o versiune mai veche și mult mai îndrăzneață, dezgropată de un cărturar grav, care vizitase orașul și studiase arhivele. Cărturarul (pe nume Hector Gaines) fusese la început îngrozit și apoi foarte măgulit văzându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ideologic”, faptul că e „ruptă de problemele centrale ale mișcării muncitorești”, că „nu reușește să fie purtătoare fidelă a liniei Partidului”, că publică „poezii scrise în tipic stil legionar”, F. vine cu o autocritică foarte promptă și excesiv de zeloasă: „Cazurile piesetei lui Martiniuc și-a poeziei lui Secrețeanu nu sunt singurele. În numărul 22 al revistei a fost publicată poezia Vântul cel mare de Ion Potopin, plină de imagini mistice” (31/1948). Înregimentarea devine imperativă și pentru critica literară, promotoare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
În 1952 el va face o vizită la Iași, unde citește în cenaclul condus de Labiș o schiță. Scrisoarea datată „București, 12.XII,1951” are ca autor pe Mihai Zaharia, absolvent la „Nicu Gane”. Ca elev, punea în scenă mici piesete în care, între interpreți, era și Labiș. M. Zaharia își amintește de Fălticenii în care a fost „căruțaș, brutar și elev” și unde „bătea desculț pădurile”. Absolvă liceul când Labiș termina clasa a IX-a, adică în 1951. După o
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Asociația Criticilor Dramatici, Calvar este acceptată și reprezentată de Teatrul Național din Iași (1929); tradusă de Guillot de Saix în franceză, a fost jucată cu succes în 1930, sub titlul Leș Masques du destin, de teatrul parizian „Albert I”. Două piesete pentru copii, Niță, Nuța și Labus și În țară trântorilor, au intrat în repertoriul Teatrului Popular din București (1926) și al Teatrului Național din Chișinău (1928). O încercare, Străinul, rămâne în paginile „Luptei” (1930), dar tălmăcirea din Christa Winsloe, Fete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286137_a_287466]
-
Dar, așa cum s-a mai Întâmplat și cum se va mai Întâmpla, satisfacția liderilor comuniști evrei a fost demolată de prestația „...tinerilor din Hasomer Hatair” care, invitați la această serată le-au provocat „...un fiasco” deoarece „...au venit cu o piesetă care a avut un caracter pur șovinisto-sionist, având un amalgam de idiș cu românește când fusese hotărâtă o seară NUMAI idiș. De asemenea, au mai avut un cor În limba ebraică”. Cu una, cu alta, amărâta concluzie suna așa: „Acestea
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Să mai fiu o dată îndrăgostit (Ed. Biblioteca Apostrof, 2005). Cu o structură eclectică, inerentă unei asemenea arderi a etapelor, cartea conține aproape toate mărcile unei survolări a stilului lui Alexandru Vona: un interviu din 1997 (retranscris, nemotivat, în germană), o ,piesetă" de teatru, poezii de tinerețe, încheindu-se cu câteva texte critice/ memorialistice semnate de Marta Petreu și de Ion Vartic, după moartea lui Vona, în 2004. Spun ,stilului" pentru că, tiparul anticonfesiv al autorului Ferestrelor zidite domină întregul volum. Lui i
Poveștile de peste umăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10736_a_12061]
-
pentru nuvela romantică Buchetiera de la Florența. VASILE ALECSANDRI. Deputat și ministru în mai multe rînduri, e ministru al României la Paris între 1885 și 1890. Ca scriitor, a debutat în 1840, cu nuvela Bucheti, publicată în "Dacia literară", și cu pieseta "Farmazonul din Hîrlău". După cîteva încercări în limba franceză, ca poet de limba română apare pentru prima dată în 1843 în Calendar pentru poporul românesc. Alecsandri e un scriitor angajat, inspirat de marile probleme ale epocii și, în același timp
VASILE ALECSANDRI, Google îl sărbătorește la 193 de ani de la naştere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80571_a_81896]
-
Cronicar O altă scrisoare pierdută În APOSTROF, numărul de pe mai, drept răspuns la o mai veche anchetă, dl. Al. George publică o "piesetă într-un act" cu titlul pe care l-am folosit eu însumi mai sus. Ideea este că apoteoticul final al piesei lui Caragiale ascunde, în fond, o misterioasă continuare a confruntării și șantajului. Piesa se încheie, conflictul nu. Alte alegeri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15143_a_16468]
-
s-a subțiat vechiul filon al înzestrării sale de autor dramatic. La fel, compunerile intitulate „simple texte antifasciste” - Cineva trebuie să moară, Pasiune plus rațiune sau Temă de luptă, Cărțile sunt mincinoase -, reunite în volumul Teatru (1973). Așa, de pildă, pieseta Cineva trebuie să moară este un „simplu text”, adesea discursiv, cu o alură filosofardă, mimând procese de conștiință. Dramaturgul se lasă și aici ispitit de jocuri de cuvinte și paradoxuri facile. Ideea morală (sacrificiul, răspunderea etc.) e valorificată mai mult
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]