1,059 matches
-
dar nici nu o pot opri/ să îmi fluture în față// și brusc simt nevoia/ să alerg/ oriîncotro" (o anume oră a dimineții). însă vitalitatea nu e aci amorală, cinică, așa cum se întîmplă adesea, ci pusă sub pavăza unei calde pietăți de natură infantilă. Coeziunea textului se produce în jurul acestei neputințe de-a accepta ordinea pragmatică, meschinăria, în numele unei candori funciare. în fond e o tulburătoare incapacitate de-a accede maturitatea: ,urletul meu de lup/ ce-și caută perechea/ se aude
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
Atît de lung că nu se va sfîrși niciodată". Elocventă în sensul eliberării conștiinței diaristului "indirect" de balastul preconcepțiilor de orice soi este și demersul d-sale în zone socotite "delicate", asupra cărora apasă un conservatorism obosit, degenerat în mecanică pietate. Dar socotind că libertatea nu e numai un drept, ci și o obligație, nu e normal să înlăturăm orice tabuizare? Am mai putea nutri simțămîntul unei libertăți autentice acolo unde ne împiedicăm de prefabricate ale judecății, fie ele și avînd
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
strictă a unei irepresibile nevoi interioare, Sf. Gheorghe pare a coborî direct din tiparul fragil și ingenuu al unei icoane pe sticlă de Nicula. Prin această stilistica ambigua, în care frăgezimile materiei coabitează perfect cu vibrația spirituală și cu o pietate pură, nesistematizata încă prin meditații teologice, în care chipul este doar mărturia înaltă a creației și nicidecum semnul de vanitate al creaturii, Silvia Radu realizează una dintre cele mai interesante și mai profunde experiențe ale statuarului românesc. Iar Sf. Gheorghe
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
dar am triumfat. Totul este acum clar în spiritul meu. Am construit un edificiu mare și înalt ca un turn puternic, și în vârful în întregime strălucitor e crucea. E adevărat că am scris Albigenzii și alte poeme lipsite de pietate, dar, crede-mă, nicidoată, niciodată inima mea nu s-a îndepărtat de cruce, am iubit-o din tot adâncul sufletului meu, întotdeauna. Da, simt acuma că Dumnezeu mă iubește, că el mă atrage la inima sa, că eu mă fondez
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
și unde se oprește palpabilul ca să fie preluat de vis, într-o notă romantică și inițiatică. Ideile iradiază toate din condiția exilului. Năvălirile, invaziile, cotropirea distrug civilizațiile. Valorile etice sunt deasupra valorilor estetice și cele religioase deasupra celor etice. Totuși, pietatea este lucidă. Fără tremolo sentimental, Vintilă Horia preface o zbatere interioară în larg spațiu de gîndire. Marea, cerul, feeria solară a toamnei, pădurea, sînt tot atîtea elemente care permit fuziunea dintre vizual, auditiv, muzical, tactil, texte sprijinite pe simboluri, metafore
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
fondul cultic, al unei religii răsturnate cu capul în jos, pe care-l învederează comunismul (cu componente insusiace, marianice, martirice etc.), a fost relevat în repetate rînduri. Istoria ceva mai îndepărtată ne prezintă și ea pildele împletirii dintre revoluție și pietate. Revoluția franceză, bunăoară, a înregistrat secta deistă a teofilantropilor, care încerca să-și structureze morala civică pe o credință rațională în Dumnezeu, și chiar iacobinii acceptau la început creștinismul. În epoca noastră, ne-am putea referi la așa-numita teologie
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
inaccesibilitatea în care se înfășoară, ținut în șah printr-un raționalism de tarabă, oltenesc. Pentru Arghezi, Domnul e un fel de jucărie. Evident, cheia ludică în care preferă a-l interpela e opusă gravității rugăciunii, e o contrapartidă crudă a pietății. Avem a face nu doar cu o poză satanică, preluată din romantism (în contextul românesc, am putea vorbi de filiera macedonskiană), ci și cu o reacție lăuntric asumată, cu un luciferism care, caricaturizînd divinitatea, balansează între contestarea existenței și contestarea
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
poezie" apelînd la cîteva propoziții ale lui Cioran, interesant consubstanțiale cu constatarea religioasă a vidării cuvintelor de sens, a plutirii lor pe valul dezumanizant al indiferenței. "Tăcerea spiritului" e la fel de apăsătoare, indiferent de unghiul din care o înregistrăm, cel al pietății ori al experienței estetice, cu miza ei declarată sau numai tacită de spiritualitate. Avem nevoie de poezie, scrie Cioran, "cînd, singuri în noianul de cuvinte, nu sîntem în stare să le transmitem nici cea mai mică vibrație și ni se
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
credinței, nădejdii și iubirii (e citată și următoarea afirmație a lui Schlegel: "Poezia împrietenește și leagă cu legături inexplicabile toate spiritele care o iubesc", poezia nu e, din fericire, pentru Cassian Maria Spiridon, o simplă ilustrație religioasă, o anexă a pietății, ci o existență autonomă, o "lume" ce-și are propriul statut, chiar dacă, în nucleul său, insondabil. E adevărat că Bacovia e comentat prin obiecția că universului său vizionar îi lipsește Templul, din care pricină în spațiul acestuia dau năvală stihiile
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
a trăirii: "Jilăveala buștenilor din stații răcoroase de munte/ Jilăveala mrejelor întinse pe țărm/ Jilăveala cojii de ou încă plină de aburi/ Jilăveala trenului care a mers toată noaptea" (Jilăveală). Sau următoarea imagine a unui monument venețian, în care genuflexiunea pietății se îmbină cu percepția elementară, precum un indice, aparent eretic, al autentificării întru uman: "O cale, așadar, ce te scoate spre azur, după/ cîteva întortocheri umbroase;/ spirale, sau trepte, cum vezi și pe zidurile/ mînăstirilor din Bucovina,/ și totul miroase
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
în cenușiu și maro,/ pedalele sînt apăsate de aripile unui serafim din/ vitraliile lui Wispianski de la domul franciscanilor." (Kosciol Mariacki). Un extaz prețios, o beatitudine luxoasă îl conduc pe Adrian Popescu la o considerare a materiei în răspăr cu frugalitatea pietății, cu austerul comportament prescris îndeobște bunului creștin, însă compatibile cu un panteism degajat de dogmele dumnezeului personalizat al doctrinei teiste. E darul euforizant al unei Providențe ce-și asumă delectarea culturală a Formei. Al unei Providențe defel interdictive, ci evoluate
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
pus la punct, a expresiilor "se fură ca în vremea lui Caragea"sau "a prinde negustorul cu ocaua mică." Fără a uita psihoza colectivă. Scenele răspândirii ciumei, care nu au nimic din Defoe, Manzoni ori Boccaccio, nu cunosc mila sau pietatea, iar macabrul furiei înavuțirii atinge simbolic frenezia nunților, de după agresivitatea morții. În această inventivă retrospectivă, Ion Ghica scrie cu simplitate, cu multă mișcare și varietate de atitudini, dar fără stări sufletești. Și, curios, creează un cromatism al locurilor, al vestimentației
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
a devenit o formă supremă de legitimare. Închisorile prin care cîțiva huligani ai istoriei au fost cazați, din cînd în cînd, pentru a-și desăvîrși studiile, de cele mai multe ori nici măcar începute, au fost transformate în locuri de pelerinaj și de pietate obligatorie. Măcinat de boli, mai mult sau mai puțin lumești, cu creierul dizolvat sub acțiunea tenace a sifilisului, Lenin a fost eternizat sub formă de carcasă și expus public spre deliciul necrofililor și spre încurajarea tinerilor căsătoriți. Cultul moaștelor și
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
letală, maritală./ Colo, în Eliseu!..." (Ediție critică). În intimitatea substanței, constatăm o diminuare a furorii distructive, o îmblînzire a rigorilor avangardiste, ce parțial renunță la oarecum infantila lor poză compact teribilistă. Absurdul se mlădiază, devine delicat, înzestrîndu-se cu fragmente de pietate: "În nu foarte greaua curgere dinspre/ naștere spre moarte - cum ai răsturna un sac/ și colțurile ca niște călcîie devine ușoare-ușoare/ peste zăpada sfîșiată de culoare/ creierului prin care au crescut dinții/ e o icoană și noi ne-am întors
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
își supune personajele de sex feminin, conține și un sîmbure autoscopic. Id est o negare de sine a autoarei ca personaj damnat în ipostază feminină, o ilustrare, pentru a adînci constatarea, a acelui pascalian moi haïssable (deși nu dinspre partea pietății!). Intrînd în pielea eroinelor sale repulsive, autoarea Concertului din muzică de Bach ajunge a se confesa sub același semn al negativului sub care și-a așezat întreaga plăsmuire romanescă, adică detestîndu-se. Proiectînd feminitatea în zona obscură a Răului fundamental și
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
cea dintîi, aidoma unui vis paradiziac întors pe dos. S-a spus pe bună dreptate că antipodul credinței e indiferența, nu ateismul care nu e decît o umbră a ei, ce-i îngînă substanța în negativ, fiind deci dependentă de pietate. Satanismul nu e, prin urmare, decît o răsfrîngere a creștinismului dislocat, însă paradoxal conservat chiar și în absența pe care contestarea năzuiește a o demonstra. Mai mult, teza luciferică e necesară pentru articularea celei celeste, conform unor concepții ale creștinismului
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
în sinea noastră nu putem decît să rîdem și unul și celălalt de credulitatea oamenilor”. Maimun e foarte amabil să compare astfel atitudinea lui cu a mea. Ele nu seamănă decît în aparență. El a pornit-o la drum din pietate filială și fără să schimbe nimic din convingerile sale; eu în schimb m-am lăsat cîștigat de sminteala care mă înconjoară. Dar nu i-am spus nimic din toate astea, de ce să mă depreciez singur în ochii unui om pe
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
atleți ai lui Hristos, și-au împlinit lupta muceniciei înarmați doar cu armura lui Dumnezeu, platoșa dreptății, scutul credinței și sabia duhului. Trupurile lor, devenite sfinte moaște, erau ridicate în grabă de creștini și îngropate cu mare grijă, dragoste și pietate în locuri de taină, cunoscute numai de ei. Noaptea mergeau la mormintele lor, le tămâiau, aprindeau lumânări și se rugau. Creștinii păstrau pe ascuns evlavia sfintelor moaște și scriau scurte biografii cu viața și pătimirea sfinților mucenici. Așa au luat
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982, p. 14. footnote>. Ni s-au păstrat până astăzi colecții cu Viețile Sfinților, în paginile cărora găsim mărturii despre martirii primelor secole și despre martirajul lor. Creștinii au păstrat cu cinste și pietate sfintele lor moaște care săvârșesc și astăzi nenumărate minuni. Ne-au rămas, de asemenea, calendare creștine cu numele lor, rugăciuni ale lor, precum și pildele lor de cutezanță în mărturisirea și apărarea dreptei credințe. Cu toate acestea, nu cunoaștem viețile tuturor
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Sfîntul Ioan Gură de Aur. în paralel cu supunerea datorată divinului, autorul jurnalului înțelege a se pleca cu gratitudine în fața celor de la care are a deprinde învățături și îndemnuri comportamentale, a celor ce rezonează în inima sa cuprinsă de-o pietate expansivă, și care joacă rolul unor exemple. Credința îi modelează o vocație de discipol perpetuu. De ucenic al Domnului, ca și al celor ce mărturisesc prin intermediul culturii asupra mesajului evanghelic. El are nevoie de un maestru precum de-o verigă
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
favorabil, a-i face apologia, a-și exprima satisfacția vibrantă de-a fi fost "fiul - unic - al lui Șerban Cioculescu, savantul, eruditul, omul de mare caracter și de tot atît de mare suflet, omul de lume, de bibliotecă, de la catedră". Pietatea filială pare plenară. Și totuși cîte o propoziție are o nuanță strepezită: "nu e chiar așa de rău să fii progenitura unui om celebru". După cum este exprimată, fie și printr-o pitorească indirectitate, putința unei decepții: "întotdeauna prima întrebare ce
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
Cu soarele deasupra nemișcat/ Nemaiînstare/ Să măsoare/ Fărăderostul nemuririi" (Scaieți și zei). Dar acest simțămînt, să-i zicem eretic, al absurdului nu duce la o anulare a principiului moral, ci, dimpotrivă, la o potențare a sa. Scoțîndu-l de sub jurisdicția unei pietăți cultivate în plenitudinea ei mai mult sau mai puțin convențională, fără nici o umbră de incertitudine, neezitînd a-l trece prin vămi analitice, a-l testa dintr-o mare varietate de unghiuri, Ana Blandiana îl umanizează, grație harului poetic, îi acordă
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
ai avea privilegiul de a-l descoperi de unul singur. În mod întîmplător sau, cine știe, poate că nu, cele două lucrări erau perfect complemetare: una venea direct din cutremurele și din strigătele disperate ale lui Van Gogh, din acea pietate extremă care, la prima vedere, poate fi confundată cu imprecația și cu blasfemia, iar cea de-a doua se așeza pe un discurs de alburi angelice, de o seninătate și de un echilibru apropiate celei mai pure dintre ipostazele clasicității
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
Metzger, Hier Himmel (Aici cerul) reproducînd fotografic rochia albă de mireasă, cumpărată de Aglaja la un talcioc, pe care ea scrisese cu mîna poemul Anna Lebt - Ana trăiește. Rochia apare și în film, faldurile ei sunt desfăcute cu tandrețe și pietate de Jens Nielsen, partenerul de viață al Aglajei și de Ludwig Metzger pentru ca spectatorul să poată citi textul. Poemul (sau povestea) de pe rochie nu figurează însă în ultima ei carte pregătită spre publicare cu grijă maximă, începînd cu selecția textelor
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
așternut pe soclul bustului și mă anunță: sculptor I. Mateescu, turnătoria V. Rășcanu. Sub ochii noștri, un strat de Nu-mă-uita și versurile pe care le știu pe de rost, și pe care, ca orice reporter lipsit de imaginație și de pietate, le notez în proză cu litere hâțânate: Trăind în cercul vostru strâmt, norocul vă petrece, ci eu în lumea mea mă simt nemuritor și rece. înaintea balaurului vegetal, îmi întreb ucenicul cum i se pare, cum vede el Arătarea. Oamenii
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]