54 matches
-
și previzibilele pauze aduc cu ele impresia inevitabilă de neîndurare, de neînduplecare. E o muzică tăioasă (chiar în nuanțe reduse), cu țâșniri vulcanice și dispariții hieratice. Imprevizibilitatea apare la nivel infinitezimal, în diferențele complexe dintre aceleași gesturi sonore. Timpul se pietrifică aici, devenind netimp, stare pură. Prezența roții și timpul ciclic este credința asumată muzical a Doinei Rotaru, reflectată atât de bine în titlul unui opus cameral: Ouroboros. Discul de la Electrecord continuă această concepție temporală și simbolică, numindu-se "Eterna reîntoarcere
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
cu oase de animal inventat în mormintele dezgropate de gurile rele emanații de hidrogen sulfurat peste jarul orbit mitul negru din puțul cu reziduu fosil se naște în civilizația ecranelor peste globii străpunși cu țepe informaționale sâmburii de Halloween se pietrifică în plăcinta în care scormonim răvașe creier preparat cu mixerul blestemul V. Domnii surprinși Domnii peste posadele de gheață Inorogi țesuți în verdeața înaltă a cerului înmiresmat în mațele turbanelor-țepele purpurii în foalele lentilei-vătafii bulbucați în burta cimpoiului-viclenia și trădarea
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
au sorginte. Când roua în iarbă cântărea-și suspină,Miresmele prin crengi ușor se alină... X. DACĂ, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2263 din 12 martie 2017. Zăceai de ceva vreme. Cu fiecare zi care trecea parcă mă pietrificam, mă detașam de tine fără să vreau. Încet, încet, nu-te mai cunoșteam. La început, încercasem să mă mint, să te mint. Îți simțeam frica și lupta, dorința de a mai fi puțin. Nu te înțelegeam, nu-ți înțelegeam încăpățânarea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
Acum știu gândul, dorința nu izvorau în principal din milă pentru suferința ta, erau pentru mine. De s-ar temina odată! Mintea, sufletul, trupul meu se ... Citește mai mult Zăceai de ceva vreme. Cu fiecare zi care trecea parcă mă pietrificam, mă detașam de tine fără să vreau. Încet, încet, nu-te mai cunoșteam. La început, încercasem să mă mint, să te mint.Îți simțeam frica și lupta, dorința de a mai fi puțin. Nu te înțelegeam, nu-ți înțelegeam încăpățânarea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
tăișul bont: "Eu sînt domnișoara Teroare,/ femeia cu cele mai lungi picioare!" (Pe furiș). Sau: "Tu, scoate-mă din întristare/ cu dinții nopților impare,/ tu, sororală, amazoana/ adu-mi colac de-nmormîntare/ orbită principeselor avare" (Lucianogramă 8), unde pornirea vehemență se pietrifica în ornament. Sau următorul impuls suicidar, de îndată temperat prin factorul idilic: "Puls al clipei cu venele tăiate./ Iarbă cosita în zori, în satul zubascian,/ pe unde fetițe desculțe descînta deochiul" (Scară magică). Sau un tablou ce se vrea terific
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
de 23.800 de metri nu există. Trebuia pus cam 22 centimetri cubi pe metru liniar, de nisip cernut de râu și el a pus doar pe 1.300 de metri nisip de coastă care nu se pune pentru că se pietrifică. În situațiile de lucrări scrie că s-au pus 6.000 de metri cubi de nisip. Astfel au scos 4,1 miliarde de lei” , ne-a mai spus Marcel Ipate. El a mai adăugat că banda de avertizare care se
După trei ani de cercetări s-a făcut lumină în cazul de fraudă de la Todireşti () [Corola-journal/Journalistic/24780_a_26105]
-
agitația orașului se lipește cu spatele de un zid și rezolvă astfel două dimensiuni, cea publică și cea privată. Pericolul dinăuntru este imposibil de prevăzut. Într-un vis oglinda se transformă în zid: "Mă aflam dinaintea unei oglinzi care se pietrifica sub ochii mei. Uimit, am văzut-o transformîndu-se în zid. Ulterior, n-am mai simțit nevoia să caut alt răspuns în privința destinului. Nu poți fugi de tine însuți nici măcar cînd o vrei cu tot dinadinsul. Sau mai ales atunci." Așa
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
stricați de vărsat, arși de soare și de vînt. Pășește larg...”. Și „Calul e alb”, „cu gîtul întins, scobîlțind din picioarele ciolănoase”, cu „capul, mare cît o solniță”, „adormit parcă”. Apoi ulițele satului, valea, dealul, culmea...Imaginea „se întărește”, se pietrifică. Cizmele femeii sînt „tari”, picioarele calului sunt „ciolănoase”, rănile lui sunt „pămîntii”, rana e „tare ca potîngul”, iar înaintarea protagoniștilor este lentă, încetinită mereu, gata să împietrească și ea... Și iarăși calul alb, slab, tras de căpăstru... Imaginea e gata
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
ale unui timp când istoria delira... Literatura nu este străină de aceste acte barbare din plin secol al XX lea, elevii cunosc opere literare scrise de supraviețuitori ai Holocaustului, opere care sensibilizează sufletele tinerilor, nu le înăspresc și nu le pietrifica. De aceea, neuitând, dar iertând, elevii comemorează în fiecare an Holocaustul, uciderea acelor nevinovați evrei, circa șase milioane, în lagărele naziste proiectate cu rigurozitate și cinism de oamenii bolnavi ai Europei. Odihnesca-se în pace toți acești nevinovați gazați și arși
COMEMORAREA HOLOCAUSTULUI LA COLEGIUL NAŢIONAL DE ARTE „REGINA MARIA” CONSTANŢA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383754_a_385083]
-
programul funcționează ceas. Sunt câteva bloguri plătite să promoveze piei de cloșcă și o miliție disperată, gata să servească unei cauze pe gratis. Vorbim despre victimele programului, masa de manevră, inocentă și gata de sacrificii. De aici începe credința, care pietrifică pe neașteptate aburii calzi ai unei apariții bine primite, căci o modă se spulberă sau se clasicizează - ca în cazul programului riguros și terorist sub impulsul cărora se închid bisericile, se selectează valorile, se căpătuiesc învingătorii.
Programul și Bunul Dumnezeu by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9244_a_10569]
-
de la Basel nu spulberă oare prezumata incompatibilitate dintre "actul intelectiv și simbolica lui"? Schopenhauer consemnează și el fragila condiție verbală a ideilor: "Viața reală a unei idei nu durează decît pînă ce ajunge la punctul extrem al cuvintelor. Atunci se pietrifică, moare, dar rămînînd tot atît de indestructibilă ca și animalele și plantele fosile ale lumii primitive". Ideile și imaginile, continuă Streinu, posedă o schemă comună, îndreptățind chiar teoretic, maniera plastică. Dacă judecata, operație elementară a minții umane, are ca resort
Despre "stilul critic" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9205_a_10530]
-
o obtuzitate stuporoasă a putut altera sensul mistificării pînă la a-l preschimba într-un sinonim deplorabil al falsificării. În realitate, mistificarea e regimul interior de viață al unui mistic. A falsifica un lucru înseamnă a-l face fals, a pietrifica o substanță însemnă a o face piatră, a vivifica un lucru înseamnă a-l face viu, a simplifica ceva înseamnă a-l face simplu, și exemplele pot continua cu orice verb care se termină în „ificare" (din latinescul efficio-ere) cu
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
Prin urmare, trecutul nu este ceva cristalizat, așa cum presupun unii, ci o configurație care se schimbă pe masura ce înaintăm în viață și care își realizează adevărată semnificație în clipa în care ne punem mâinile pe piept, clipă când acest trecut se pietrifica pentru totdeauna...” (v. Ernesto Sábato, Abaddón, Exterminatorul, Ed. Univers, București, 1986; trad. Darie Novăceanu). Colericul Oscar Dominguez (1906- 1957), pictor spaniol, e acela care în noaptea de 27-28 august 1938 i-a scos ochiul stâng lui Victor Brauner, ulterior relatându
El Señor K și Monsieur K - filiații între Ernesto Sábato și Victor Brauner - by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/5390_a_6715]
-
fi văzut în expoziția „BK x Dali”, deschisă din septembrie la Sacred Gallery NYC. Celebra Persistența memoriei trece în secolul XXI cu iphone-uri în loc de ceasuri și cu ipad-uri expuse pe un perete cu graffiti. Locul ouălor care înfloresc sau se pietrifică din Metamorfoza lui Narcis e luat de cunoscutul f, de la Facebook. Lebedele care se văd elefanți sunt înconjurate nu de tipicul peisaj arid din picturile lui Dali, ci de cartiere de zgârie-nori. Simple găselnițe, actualizări forțate, ar putea spune cârcotașii
Dali, contemporanul nostru () [Corola-journal/Journalistic/3284_a_4609]
-
larvară precum o reflexă apărare a unui mediu condamnat la dispariție. Sub broderia de senzații se află jelania unei ,culturi minore" deși purtătoare a unei difuze conștiințe cosmocentrice, care-și presimte sfîrșitul: , Ascultam fîlfîitul aripilor uliului/ Simțind cum mi se pietrifică sîngele/ Cum se mineralizează oasele/ Trupului meu slăbit de luna aprilie.// Ploaia a continuat zile în șir/ Iar nopțile au arătat semne de primejdie și surpare/ A pămîntului din văzduh/ Peste pămîntul de jos/ Nici rădăcina copacilor nu mai era
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
de repede, încât nu mai avea timp să cheme gărzile. Am așteptat câteva secunde, să se producă efectul. Însă, spre totala mea uluire, nu s-a produs nimic. Mai mult, am simțit cum, încet, încet, mâinile și picioarele mi se pietrificau. Urma să fiu prefăcut în stană de piatră, chiar în camera care era reședința de zi a Hirei. ”Justițiar de nimic, va fi o plăcere pentru mine să-ți urmăresc sfârșitul”, rosti Hira, relaxându-se și așezându-se într-un
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
STAN. Clepsidra ținută în mână dă fiorii timpului ireversibil și aduce discreta serbare a sufletului, care nu se teme de perspective abstracte, ci se bucură de imboldul revărsărilor albastre, ca semn al infinitului: „Când ții clepsidra în mână / Clipa se pietrifică în fulger / Peste priviri pătrunzătoare / Urmate de revărsări albastre / Ale fluviilor cu lichidul diluat / În lumină în amestec de nălucire poetică.” (Victor Gh. Stan - „În sunetul nisipului”) În poezia lui THEODOR RĂPAN, foșnetul cuvintelor evocă vastele ipostaze ale simțirilor omenești
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
STAN. Clepsidra ținută în mână dă fiorii timpului ireversibil și aduce discreta serbare a sufletului, care nu se teme de perspective abstracte, ci se bucură de imboldul revărsărilor albastre, ca semn al infinitului: „Când ții clepsidra în mână / Clipa se pietrifică în fulger / Peste priviri pătrunzătoare / Urmate de revărsări albastre / Ale fluviilor cu lichidul diluat / În lumină în amestec de nălucire poetică.” (Victor Ghe. Stan - „În sunetul nisipului”) În poezia lui THEODOR RĂPAN, foșnetul cuvintelor evocă vastele ipostaze ale simțirilor omenești
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
alta mai rece te înfășoară să plângi sub plapuma albă când ieși să aduci cu tine lumina caldă mergi pe linia gâtului spre floare și a picioarelor ondulate aerul te pătrunde în zig-zaguri te scalzi în apusul soarelui drumul se pietrifică unde degetele nu trec niciodată Suzana Deac Referință Bibliografică: Mergi pe firul apei / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 329, Anul I, 25 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Suzana Deac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
MERGI PE FIRUL APEI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355145_a_356474]
-
Acasa > Literatura > Proza > DACĂ Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2263 din 12 martie 2017 Toate Articolele Autorului Zăceai de ceva vreme. Cu fiecare zi care trecea parcă mă pietrificam, mă detașam de tine fără să vreau. Încet, încet, nu-te mai cunoșteam. La început, încercasem să mă mint, să te mint. Îți simțeam frica și lupta, dorința de a mai fi puțin. Nu te înțelegeam, nu-ți înțelegeam încăpățânarea
DACĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380552_a_381881]
-
creație-dilatare242, acum avem o creație-contracție: Urizen, avînd în jurul său tigrii mîniei (a se observă similitudinea cu calitatea aspră la Böhme, care este prima sursă a răului prin faptul că strînge, contracta, fiind în sine o calitate usturătoare, izvor al mîniei) pietrifica toată Închipuirea Omenească în piatră și nisip 243 (la fel, în sistemul lui Böhme, al doilea izvor al răului a fost calitatea amară, care divide, sfîșie, și din pietre a dat naștere la nisip 244). Această idee se aseamănă cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
primordială a unui element este latentă până-n momentul în care e provocată o reacțiune. În acest moment însă una și aceeași împrejurare produce un efect cu totul deosebit. În fața aceluiași foc apa se face abur, fierul se topește, lutul se pietrifică. Această dispoziție primordială în rău sau în bine se manifestă în accentul etic. El deschide misteriile adevărate a vieței omenești, adâncimile caracterului și este creația cea mai însemnată pe terenul artei reprezentărei. La lovirea aceluiași ciocan aurul va răsuna cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care le scotea de sub el și le așeza pe noptieră. Stiva de icoane creștea odată cu groapa ce apărea În saltea. Noimann Își Înfundă brațul până la umăr și scotea din groapă mereu un alt sul, care În contact cu aerul se pietrifica, acoperindu-se de o pojghiță de aur. Chipul Născătoarei și al pruncului Iisus străluceau În Întuneric. Medicul rosti În gând o rugăciune și un blestem, menite să alunge gândurile rele. Ținea dreptul ochilor icoana, așteptâd ca aceasta să se destrame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
în vreun fel, când scheletul surorii ei se prăbuși, se prefăcu în țărână și dispăru. Geamăna se lăsă în genunchi și-apoi se întinse la pământ, pe o parte, cu un șold mult ieșit în afară. Încremeni, se albi, se pietrifică. Părea o statuie, un mulaj din Pompei. Nasul i se ciobi, brațele, i se sparseră, trunchiul se frânse în mai multe bucăți, din statuie rămaseră numai așchii și cioburi, care se pulverizară până la praf de cretă, pe care vântul îl
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
răspuns, «nici nu bănuiești și, dacă ți-aș spune, nici nu m-ai crede...». De fapt, nu prea știam nici eu, dar îmi era egal, nu mă interesa...“ Dragoș continua să tacă. Lumina îmi pătrundea prin piele, încerca să mă pietrifice. M-am gândit o clipă la Zenobia, am văzut-o de parcă ar fi fost la câțiva pași de mine : stătea cuminte, cu mâinile în poală, la gura scorburii noastre, pe un maldăr de trestii uscate. Mă aștepta. „Ajută-mă“, i-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]