7 matches
-
de bucuroasă că a avut prilejul să concerteze în tandem cu recviemul lui Brahms, pe care este posibil să-l fi crezut, pur și simplu, cântecul minunat al unei alte păsări. Lipsa vreunei doctrine devine ea însăși, doctrina. Cand iti piezi iluziile despre oameni, creează-ți altele! Nu ți-ai creat iluziile potrivite lor! Răspuns la un afront: Daca as fi fost tânăr, te-aș fi bătut de ți-ar fi sunat apă în cap. Dar cum sunt bătrân, si nu
PUFULEŢI CU LILIAC de JIANU LIVIU în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Pufuleti_cu_liliac_jianu_liviu_1335504398.html [Corola-blog/BlogPost/362044_a_363373]
-
de bucuroasă că a avut prilejul să concerteze în tandem cu recviemul lui Brahms, pe care este posibil să-l fi crezut, pur și simplu, cântecul minunat al unei alte păsări. Lipsa vreunei doctrine devine ea însăși, doctrina. Cand iti piezi iluziile despre oameni, creeaza-ti altele! Nu ți-ai creat iluziile potrivite lor! Răspuns la un afront: Daca as fi fost tânăr, te-aș fi bătut de ți-ar fi sunat apă în cap. Dar cum sunt bătrân, si nu
PUFULEŢI CU LILIAC de JIANU LIVIU în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Pufuleti_cu_liliac_jianu_liviu_1335504398.html [Corola-blog/BlogPost/362044_a_363373]
-
118) Dedesupt se află încrețul monocrom cusut pe dosul pânzei, într-o tehnică arhaica. Rândurile formează al treilea registru din compoziția ornamentala a mânecii și oferă creatoarei o mai mare libertate de tratare decorativă. Ele pot evolua drept, oblic în piez , săbiat. În afară de această modalitate, care este cea mai răspândită, mai poate fi întâlnit și registrul unic, numit tablă. Pieptul cămășii, format din două foi, este de asemenea Piesele sunt de la începutul secolului XX și prima jumătate a secolului XX . Este
CIUPAGUL DIN PLAIUL CLOŞANI”.EXPOZIŢIE DE PORT POPULAR ROMÂNESC de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 by http://confluente.ro/Ciupagul_din_plaiul_closani_varvara_magdalena_maneanu_1368084049.html [Corola-blog/BlogPost/344562_a_345891]
-
-îș). 21 Dintre adverbele în -iș (-îș) din DI 1957 multe nu au mai fost reținute de DILR 2007: alăturiș, arciș, bontiș, buziș, cosiș, frunziș, încolătăciș, îndoiș, hătiș, lățiș, lungiș, lupiș, proptiș, repeziș, tălpiș, tăvăliș, tâlhăriș etc. 22 Apar doar "!piezi (în ~) (înv., reg.) loc. adv.; pieziș adj. m., pl. pieziși; f. piezișă, art. piezișa, pl. piezișe", DOOM2. Explicația neincluderii în acest dicționar a adverbului pieziș este respectarea consecventă a pricipiului de a nu introduce în DOOM2 (ca și în DOOM1) adverbe
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
hibrizi. Riști să acorzi o reputație pozitivă unor animale care reprezentau, conform aceluiași sistem simbolic, atribute negative. Riști, de fapt, să nu detectezi contextul care este obligatoriu pentru a putea interpreta potrivit un anumit simbol. Sau, în fine, riști să piezi foarte multe semnale intertextuale, foarte multe aluzii sau chiar să răstorni cu totul sensul pe care textul îl construiește conform codurilor, valorilor, prejudecăților epocii care l-a generat. O problemă spinoasă, pe care încerc să o discut într-un extins
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
față. Se credea că aceștia „sunt evrei” sau că „se trag din ei” ori că „au Însu șirile lor”. „Oamenii roșii” sau „cei cu părul roș” sunt „oameni Însem nați”, „răi”, „necurați sau diavoli”, „primejdioși”, „vicleni”, „abrași” sau „răi la piez” (aducători de ghinion), „cari de obiceiu deoache lumea” <endnote id="(32, pp. 501-503 ; 149, p. 100)"/>. Faptul că evreii și, În general, oamenii cu părul roșu au puterea de a deochea este o superstiție valabilă și În țările din vestul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
te aștepta o situație strălucită, un scaun de episcop și poate chiar mai mult? Monahul ridică din umeri: — La ce bun? Luptele pentru putere și intrigile m-au scârbit totdeauna. La ce servesc numele și bogăția și gloria, dacă ți piezi sufletul? Aici sunt mai aproape de Dumnezeu. și de Bodo, pe care, Într-un fel, Îl consider copilul meu. Nu-mi pot Închipui ceva mai bun decât să-mi aștept În sihăstrie sfârșitul zilelor. Ca pustnic al cărui nume nimeni nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]