3 matches
-
discuției de săptămîna trecută, mă voi opri asupra unui cuvînt-cheie din argoul militar, folosit chiar în titlul volumului coordonat de Radu Paraschivescu: Răcani, pifani și veterani. Cum ne-am petrecut armata (Humanitas, 2008). Pifan (cu sensul "infanterist") și mai rarul pifă ("infanterie") apar în lista de cuvinte a dicționarelor noastre curente. Li se adăugă uneori (de exemplu, în Dicționarul limbii române - DLR și în Micul dicționar academic - MDA) derivatele pifănie "infanterie" și pifist "infanterist", care nu par să mai circule astăzi
Pifan, pufan, pufarez, pufarin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8288_a_9613]
-
să mai circule astăzi. Substantivul pifan, atestat din anii '20, utilizat de la început cu valoare ironică și depreciativă, a fost discutat și de Iorgu Iordan, într-un articol din 1937 și în Limba română actuală. O gramatică a "greșelilor" (1946); pifă a fost menționat de Valentin Gr. Chelaru, în articolul "Din limbajul mahalalelor" (1937). În dicționare (DEX, DLR, MDA etc.), pifan este prezentat ca derivat cu ajutorul sufixului -an din pifă, termen la originea căruia ar sta germanul Pfiff ("infanterist"); alte ipoteze
Pifan, pufan, pufarez, pufarin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8288_a_9613]
-
1937 și în Limba română actuală. O gramatică a "greșelilor" (1946); pifă a fost menționat de Valentin Gr. Chelaru, în articolul "Din limbajul mahalalelor" (1937). În dicționare (DEX, DLR, MDA etc.), pifan este prezentat ca derivat cu ajutorul sufixului -an din pifă, termen la originea căruia ar sta germanul Pfiff ("infanterist"); alte ipoteze au invocat o posibilă origine rusă sau onomatopeică. În vechea sa monografie (din 1938) despre argoul românesc, Al. V. Dobrescu indicase totuși o sursă mult mai credibilă: termenul francez
Pifan, pufan, pufarez, pufarin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8288_a_9613]