277 matches
-
În 1934 a reprezentat România la Expoziția Internațională de Pictură de la Paris, unde a primit un premiu meritoriu: medalia de argint pentru lucrarea „Elvira”- un portret al soției sale. În 1937, pictorii Nicu Enea și Ion Diaconescu au pus bazele "Pinacotecii Municipale" din Bacău. În anii ’40 a primit comandă de a pictă palatele regale. În 1942 a fost desemnat să renoveze catedrală ortodoxă din Chișinău. După 1945, comuniștii l-au acuzat că fost prea apropiat de Casă Regală și l-
Nicu Enea () [Corola-website/Science/328590_a_329919]
-
Cluj-Napoca, situat pe str. Constantin Daicoviciu nr. 2, în clădirea cunoscută și drept Casă Petrechevich-Horvath este continuatorul primei asociații muzeale din Transilvania, Societatea Muzeului Ardelean, înființată la 23 noiembrie 1859, dispunând de colecții bogate de de antichități, mineralogie, botanica, o pinacoteca, o colecție etnografica și zoologie. Societatea Muzeului Ardelean a reușit să constituie o colecție de pește 24.000 de piese arheologice, numismatice și alte piese din diverse domenii cum ar fi botanica, zoologie sau mineralogie. Aceste colecții au fost preluate
Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei () [Corola-website/Science/303686_a_305015]
-
1929 colecția de antichități a trecut la Institutul de Studii Clasice, insă deoarece lipsea un spațiu adecvat, colecția a suferit mai multe mutări, în final ea stabilindu-se definitiv în 1937 în incinta actuala din str. Daicoviciu. Colecția etnografica și pinacoteca vor sta la baza înființării altor două muzee clujene, Muzeul de Artă și Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Din 1948 colecțiile au trecut în subordinea filialei Academiei Române din Cluj. Începând cu 1 ianuarie 1963 Muzeul de Istorie a început să funcționeze
Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei () [Corola-website/Science/303686_a_305015]
-
din corpuri rotunde îmbrăcate în coloane dorice acoperite de cupole. Inaugurat în 14 decembrie 1869, palatul a fost la început sediul facultăților Universității București, dar și sediul altor instituții de învățământ: Senatul Universității, Academia Română, Biblioetca Centrală, Școala de Arte frumoase, Pinacoteca, Muzeul de Antichități și de istorie Naturală. În timp, odată cu creșterea numărului de studenți, spațiul a devenit insuficient pentru a putea adăposti toate instituțiile, motiv pentru care palatul revine la menirea inițială, sediul facultăților universității. În 1960 în interiorul clădirii își
Palatul Universității () [Corola-website/Science/307285_a_308614]
-
cerească, să am senzația că plutesc și pe mare!”, a afirmat amiralul Urseanu. La șapte ani de la decesul său, în anul 1933, soția sa a donat Primăriei municipiului București clădirea observatorului astronomic popular, unde se va organiza în anii următori pinacoteca orașului București. În anul 1941, a avut loc dezvelirea unei plăci comemorative fixate în holul clădirii care adăpostea pinacoteca, pentru ctitorii, viceamiral Vasile Urseanu și Ioana Urseanu. În anul 1950 clădirii i s-a redat destinația inițială de Observator Astronomic
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
în anul 1933, soția sa a donat Primăriei municipiului București clădirea observatorului astronomic popular, unde se va organiza în anii următori pinacoteca orașului București. În anul 1941, a avut loc dezvelirea unei plăci comemorative fixate în holul clădirii care adăpostea pinacoteca, pentru ctitorii, viceamiral Vasile Urseanu și Ioana Urseanu. În anul 1950 clădirii i s-a redat destinația inițială de Observator Astronomic Popular, care a avut un rol important în popularizarea astronomiei în rândul iubitorilor acestei științe, iar în prezent aici
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
an student la Roma) și un altul semnat de către Petre Alexandrescu. În data de 18 decembrie 1851, același Barbu Știrbei a aprobat achiziționarea a cinci lucrări executate de Constantin Lecca. O lungă perioadă de timp, lucrările istorice și portretele din "Pinacoteca" liceului, au fost nucleul expozițional principal în colecția adunată la Sfântul Sava. În anul 1851 postul de profesor de desen la Colegiul Sfântul Sava a fost preluat de către pictorul Constantin Lecca. a fost un foarte bun prieten al lui Carol
Carol Wallenstein de Vella () [Corola-website/Science/335287_a_336616]
-
a Muzeului de Istorie a fost concepută ca o prezentare a istoriei locale împletită cu cea națională. Muzeul are 27 de săli în care sunt expuse valoroase colecții arheologice, numismatice, fonduri memoriale și documentare, cărți, reviste, manuscrise, partituri, arme, uniforme, pinacotecă. Exponatele demonstrează existența unor așezări umane care dăinuiesc încă din paleolitic și până în perioada modernă. Astfel, în săli separate sunt expuse unelte, arme, obiecte de uz casnic, podoabe aparținând diferitelor epoci istorice. Camera cea mai vizitată a muzeului este Sala
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
la Școala de Arte Frumoase din orașul natal. Profesori la școală în acea vreme erau Wojciech Korneli Statter și Władysław Łuszkiewicz. În 1858, primește o bursă de studii la München. Aici are ocazia să viziteze bogata colecție de tablouri din Pinacotecă; este fascinat în special de Rubens, Van Dyck și Paul Delaroche. După întoarcerea la Cracovia, închiriază pe strada Krupnicza un atelier atât de strâmt, încât tablourile de dimensiuni mai mari este nevoit să le desfășoare și să le picteze pe
Jan Matejko () [Corola-website/Science/318124_a_319453]
-
Licitații Artmark și al ArtSociety. Cu această ocazie, celor trei corpuri, marcate convențonal, A, B și C, li s-au dat următoarele destinații: Acționarii Artmark își propun să amenajeze în podul palatului o sală de teatru, cu 150 de locuri. Pinacoteca București, găzduită de Palatul Cesianu-Racoviță, deși dispune de 5.500 de lucrări, dintre care capodopere inestimabile, le-a ținut încuiate de peste două decenii în depozite cu condiții improprii de conservare. În prezent, aici se expun opere ale unor pictori români
Palatul Cesianu-Racoviță () [Corola-website/Science/325709_a_327038]
-
folos, dar este de-a dreptul stricăcioasă, fiindcă nimicește un mijloc puternic de cultură. Și, prin urmare, vom zice: este mai bine să nu facem o școală deloc decât să facem o școală rea, mai bine să nu facem o pinacotecă deloc decât să o facem lipsită de arta frumoasă; mai bine să nu facem deloc statutele, organizarea, membrii onorarii și neonorați ai unei asociațiuni decât să le facem fără ca spiritul propriu de asociare să se fi manifestat cu siguranță în
Formele fără fond () [Corola-website/Science/311476_a_312805]
-
unde aptitudinile lui artistice și tehnica desăvârșită îl scot din anonimat. Pictorul are acces în cercurile erudiților umaniști și intră în contact cu noile tendințe artistice concentrate asupra Renașterii italiene. Tabloul "Plângerea sub cruce" (1503), care se găsește acum în Pinacoteca din München, este una din cele mai vechi opere ale lui Cranach care s-au păstrat până în ziua de azi și cea mai remarcabilă operă caracteristică pentru începuturile vieneze ale pictorului. Se poate recunoaște stilul gotic german tardiv și influența
Lucas Cranach cel Bătrân () [Corola-website/Science/306577_a_307906]
-
administrative, a trecut în Sectorul Agricol Ilfov aflat în subordinea municipiului București, sector devenit în 1998 județul Ilfov. În comuna Gruiu se află mănăstirea Căldărușani, monument istoric de arhitectură de interes național, datând din 1637-1638 și cuprinzând în ansamblul ei pinacoteca din secolul al XIX-lea și bisericile „Sfântul Dimitrie”, „Sfântul Ioan Evanghelistul” și Cocioc (ultima cu hramurile „Sfânta Varvara” și „Duminica Tuturor Sfinților”). În rest, în comună mai există opt alte obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov
Comuna Gruiu, Ilfov () [Corola-website/Science/300501_a_301830]
-
pensie în anul 1892. Panaiteanu fusese elevul lui Giovanni Schiavoni și a lui Gheorghe Asachi, stătuse mulți ani la Munchen (până în 1859) și la reîntoarcerea sa în țară a fost militant fervent pentru înființarea Școlii de belle arte și a Pinacotecii din Iași. El a fost susținut în demersurile sale artistice de către Mihail Kogălniceanu și Alexandru Ioan Cuza, într-un mod similar ca și Theodor Aman la București. Gheorghe Panaiteanu-Bardasare a fost un foarte bun portretist și a avut o serie
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
pe când cei care se opuneau curentului secesionist expuneau la Glaspalast. Lucrările celor din urmă afișau o artă mai variată și mai amplă, o artă care valorifica învățămintele trecutului. Octav Băncilă a văzut aceste manifestări pe viu și în cele două Pinacoteci, "cea veche" și "cea nouă", totul întărindu-i înclinația spre realism. La Kunstverein și Glaspalast au expus și pictorii români care făceau și ei studii acolo: Ludovic Bassarab, Nicolae Vermont, Ipolit Strâmbu precum și sculptorii Oscar Spaethe și Frederic Storck. La
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
exprimat părerea, ci a cerut ministrului înființarea unei comisii speciale. A fost și o obiecție adusă de către un profesor, cum că Panaiteanu-Bardasare a fost reprezentat bătrân și nu cum era el cu patruzeci de ani mai tânăr, când a înființat Pinacoteca din Iași. Ca urmare, în presa vremii au apărut tot felul de comentarii și analize critice a situației tinerilor artiști în societate. Elocvent este articolul lui Gheorghe Popovici din acel an. Tabloul a fost în cele din urmă achiziționat de către
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
succesul pe care Henția l-a avut cu tabloul "Psyche părăsită de Amor" din anul 1873. Noul ministru al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, Vasile Boerescu, care i-a urmat lui Tell, a considerat oportun să achiziționeze lucrarea "Psyche" pentru Pinacoteca din București. Cu bursa lunară, foarte modestă de altfel, în valoare de 120 de lei și cu cei 800 de lei pe care i-a încasat pe lucrare, Henția a reușit să se susțină financiar până la sfârșitul anului 1873 în
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
i-a fost și profesor. Sava Henția a realizat împreună cu fiul său, pictura murală a bisericii din Alexandria. Sava Henția a trecut în neființă în data de 21 februarie 1904. O dată cu înființarea Școlii de Belle Arte din București și a Pinacotecii pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, s-a constatat o creștere calitativă în organizarea expozițiilor colective ale artiștilor români precum și o creștere generală în domeniul creației în artele plastice de pe teritoriul României. Aceste tendințe au dus în final la răspândirea
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
decorat de către oficialitățile statului român cu Medalia Bene-Merenti clasa a II-a. Cea mai importantă compoziție de război a lui Sava Henția este cea intitulată "Lagărul", cunoscută și sub numele de "Bivuac", și ea se afla în anul 1991 la Pinacoteca Statului din Iași. Lucrarea este una dintre cele mai însemnate compoziții de acest gen care s-a făcut în România în secolul al XIX-lea. Scena înfățișează un bivuac al trupei care este dispusă pe un dâmb, în planul secundar
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
panou decorativ. Prin faptul că artistul a perseverat în crearea unor compoziții istorice pe baza unei concepții convenționale despre istoria poporul român, acest fel de lucrări au devenit la sfârșitul secolului al XIX-lea artificiale și pline de retorism. La Pinacoteca orașului Ploiești există un tablou care pare să fie un studiu executat de către Sava Henția în anul 1886 cu privire la legenda construirii Mânăstirii Curtea de Argeș. Compoziția realizată în tehnica uleiului pe carton (0/5 x 1.01 metri) surprinde un moment în
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
pe care l-a manifestat pictorul după anul 1880 poate fi remarcat în abordarea unor teme grigoresciene în portrete ca "Tânără țărancă torcând". Ea este înfățișată într-un costum tradițional și cu o broboadă roșie atârnând pe umăr. Provenind de la Pinacoteca Municipală, aflată astăzi la Muzeul Național de Artă, lucrarea este argumentul care apropie tematica de cea a lui Nicolae Grigorescu, dar rezolvată într-un cu totul alt mod, conform cu stilul realist pe care l-a practicat. Din amintirile memorialistului Iuliu
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
a fost folosit în aceeași perioadă în Moldova de către pictorul Emanoil Panaiteanu-Bardasare și ea amintește vag de stilul folosit de Carolus-Duran care era în acel timp un pictor la modă. Lucrarea aparținea, în ultimul deceniu al secolului al XX-lea, Pinacotecii Municipale din București și mai târziu a fost împrumutată Galeriei Muzeului Național de Artă din România. La Muzeul de Artă din Timișoara se află unul dintre cele mai bune portrete pe care Sava Henția le-a realizat în întreaga sa
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
KK vereinigten Akademie der Künste bildenden"). Ulterior s-a renunțat la cuvântul "unificat" ("vereinigten"). În anul 1822, Anton Franz de Paula Graf Lamberg-Sprinzenstein ce deținea titlul de membru de onoare al Academiei și-a donat întreaga să colecție de artă Pinacotecii Academiei de Arte Frumoase din Viena. Colecția să formează și astăzi coloana vertebrală a Pinacotecii, ea înglobând o mulțime de lucrări de pictură a unor mari maeștrii cum au fost: Titian, Velasquez, Francesco Guardi, Rembrandt, Jan van Goyen, Jacob van
Academia de Artă din Viena () [Corola-website/Science/334800_a_336129]
-
anul 1822, Anton Franz de Paula Graf Lamberg-Sprinzenstein ce deținea titlul de membru de onoare al Academiei și-a donat întreaga să colecție de artă Pinacotecii Academiei de Arte Frumoase din Viena. Colecția să formează și astăzi coloana vertebrală a Pinacotecii, ea înglobând o mulțime de lucrări de pictură a unor mari maeștrii cum au fost: Titian, Velasquez, Francesco Guardi, Rembrandt, Jan van Goyen, Jacob van Ruisdael și mulți alții. Împăratul Franz Joseph al Austriei a emis în anul 1872 o
Academia de Artă din Viena () [Corola-website/Science/334800_a_336129]
-
Societății Muzeale din Ungaria de Sud, colecționar și istoric de artă, își donează colecția substanțială de pictură europeană noii instituți. În 1940 muzeul este reorganizat de directorul Aurel Ciupe, care separă secțiunile pe categorii. Astfel ia ființă Secțiunea artistică sau "Pinacoteca". În 1969 secția de artă a început să se desprindă de Muzeul Banatului, beneficiind de un spațiu propriu, în clădirea Centrului Cultural Francez. În 1986, aceasta a fost mutată într-o aripă din Palatul Baroc, în restaurare încă de la sfârșitul
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]