277 matches
-
dificil, fără să se bucure de o recunoaștere imediată, dificultăți pe care însă și le-au asumat. Patrimoniul de artă veche a Muzeului de artă s-a alcătuit și s-a îmbogățit în timp. Primele icoane au intrat în patrimoniul pinacotecii timișorene, în anii 1909 și 1912. Istoricul de artă Ioachim Miloia, director al Muzeului Banatului a inițiat, începând din anul 1928, o campanie susținută de teren pentru depistarea și salvarea patrimoniului mobil, cu precădere a celui din biserici sătești. Politica
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
achiziționate numeroase picturi și desene semnate de autorii născuți, școliți sau activi în acest teritoriu. Alături de operele lor, în colecția muzeului se găsesc în număr mare și lucrări nesemnate (anonime), atribuite artiștilor din Banat. Unele piese importante au fost donate pinacotecii prin actul testamentar al fondatorului Zsigmond Ormós, altele, în ideea completării colecției bănățene, au fost cumpărate din anticariatele specializate ale vremii, de la deținătorii particulari, direct de la artiști sau din expoziții. În colecția de pictură bănățeană (sec. XIX) sunt reprezentați autori
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
o dată cu primele piese donate muzeului, incluse în catalogul din anul 1888. Nucleul colecției reflectă într-o manieră cât se poate de elocventă felul în care, în epoca de pionierat a muzeului timișorean, când accentul era pus pe înființarea și organizarea pinacotecii, achizițiile de artă decorativă nu au fost neglijate. În limita posibilităților financiare, Ormós adună la un loc obiecte de artă aplicată de diferite tipologii, materiale și stiluri, argumentând prin această diversitate însăși ideea că o colecție de artă decorativă, pe
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
național. Prin diferite modalități de expresie, alături de filonul realist prezent în lucrarea lui Agghàzy Gyula, „Executorul”, sau a lui Maradàsz Victor, „Gheorghe Doja”, coexistă influențe de factură impresionistă, evidente în creația pictorilor Komàromi Katz Éndre sau Ivány Grünwald Béla din pinacoteca timișoreană. Colecția de pictură franceză a muzeului aparține secolelor XIX și XX, când Parisul, devenit centru al vieții cultural-artistice europene, cunoaște cele mai violente confruntări între noile curente și conformismul unei arte tradiționaliste ce slujea oficialităților vremii. Lucrările pe care
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
ani mai tarziu au fost distruse și acoperite cu alte picturi. În 1511 lucrează pentru confreria "Buon Gesù" din Ieși (provincia Anconă) pictând "Coborârea în mormânt". La scurt timp, pictează piese de altar în Recanati, o "Schimbare la fața" (1512?, Pinacoteca Comunale, Recanati) și frescă "St Vincent Ferrer " pentru biserică "Sân Domenico". În perioada 1513 - 1525, artistul locuiește la Bergamo. Aici pictează un iconostas de mari dimensiuni pentru biserică dominicanilor, apoi execută numeroase comenzi din partea unor familii bogate. De asemenea, a
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
anul 1951, muzeul a beneficiat, încă de la constituirea sa, de unele fonduri mai vechi: o mică parte din colecția de curiozități, orfevrărie, piese de mobilier și artă plastică europeană, provenind de la Muzeul Ardelean și mai ales colecția cunoscută sub numele „Pinacoteca Virgil Cioflec”. De numele lui Virgil Cioflec (1876 - 1948), autor al unor monografii de referință dedicate pictorilor Ștefan Luchian (1924) și Nicolae Grigorescu (1925), precum și al unor scrieri pertinente despre artă publicate în presa vremii, se leagă un act de
Muzeul de Artă din Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/303687_a_305016]
-
Grigorescu (1925), precum și al unor scrieri pertinente despre artă publicate în presa vremii, se leagă un act de cultură de mare însemnătate pentru viața Clujului interbelic: donarea colecției sale de artă românească, Universității Clujene (1929 - 1930). Deschiderea către public a pinacotecii Virgil Cioflec în 1933 însemna, de fapt, deschiderea la Cluj a primului muzeu de artă românească modernă, al cărui succesor a devenit Muzeul Național de Artă Cluj. Colecția Virgil Cioflec reprezintă și astăzi nucleul valoric al patrimoniului Muzeului Național de
Muzeul de Artă din Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/303687_a_305016]
-
mare forță expresivă, Gheorghe Naum a fost recunoscut de contemporani prin cele cinci premii pe care le-a obținut între 1931 și 1940 la Saloanele Oficiale din partea Ministerului Cultelor și Artelor. Între 1950 și 1954, a fost primul director la Pinacotecii din orașul Brăila. În 1951, este primit ca membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, secția grafică, iar între 1965-1968, a fost profesor la Școala Populară de Artă din Brăila. Între 1955 și 1965, a fost secretarul Cenaclului U.A.P.
Gheorghe Naum () [Corola-website/Science/330090_a_331419]
-
această ocazie a fost îndepărtată și catifeaua roșie care acoperea fresca ce a stat ascunsă privirilor aproape două decenii (1948-1966). Tot Costin Petrescu a realizat și mozaicurile exterioare de la Ateneul Român din București. Altădată, în Ateneul Român se afla și Pinacoteca Statului. Fondul de tablouri a fost preluat de actualul Muzeu Național de Artă al României. În perioada antebelică, aleile Grădinii Ateneului erau împodobite cu busturile care reprezentau mari oameni politici, de cultură sau artiști români. Din păcate, acestea nu s-
Ateneul Român () [Corola-website/Science/302719_a_304048]
-
fundamentale. Creația futuriștilor datorează mult divizionismului ("„Pointilismului”") și cubismului, si a influențat, direct sau indirect, curentele artistice ale secolului al XX-lea, începând de la "cubofuturism" în Rusia (1910), până la reprezentanții artei "chinetice" în anii șaizeci. Muzee: Peggy Guggenheim Foundation, Veneția; Pinacoteca di Brera, Milano; Colecția G.Mattioli, Milano; Musée Național d'Art Moderne, Paris; Muzeul Von der Heydt, Wuppertal; Național Gallery of Canada, Ottawa; Museum of Modern Art, New York; Allbright Knox Art Gallery, Buffalo. Lucrări reprezentative în pictură: Umberto Boccioni ""Dinamismul
Futurism () [Corola-website/Science/297581_a_298910]
-
Alături de pictură și administrare muzeală, pasiunea ctitorescă a lui Bunescu s-a răsfrânt și în domeniul organizării unui cadru instituțional care să susțină viața artistică, fiind succesiv membru fondator, secretar și președinte al Sindicatului Artelor Frumoase. După 1949, preia conducerea Pinacotecii Naționale a Muzeului de Artă al R.P.R, iar un an mai târziu, se ocupă de amenajarea Galeriei Naționale.
Marius Bunescu () [Corola-website/Science/304723_a_306052]
-
muzee de artă din Franța, Anglia, ("Țațe Gallery" din Londra); Italia, Germania, Spania, Austria, Elveția, Olanda, Suedia, Norvegia, Portugalia, Grecia, Rusia - (Muzeul Pușkin ), Iran, Turcia, Polonia, S.U.A etc. De asemenea, domnia sa are tablouri în colecții regale, în mari pinacoteci și în colecțiile unor șefi de stat din Norvegia, Danemarca, România, Italia, China, Bulgaria și chiar în Colecția Muzeului de artă al Vaticanului. În anul 1968, din iunie până la finele lui septembrie, pictase în frescă, singur, Biserica din Lunca Asaului
Vladimir Zamfirescu () [Corola-website/Science/316053_a_317382]
-
un anumit public, în schimb s-a dovedit un adevărat maestru al portretului. Revenit în țară, pune bazele învățământului superior de artă, prin înființarea Școlii de Arte Frumoase (26 octombrie 1860). Totodată, alături de Gheorghe Asachi și Mihail Kogălniceanu, fondează și Pinacoteca Națională din Iași, pe lângă Universitatea din Iași, unde se vor păstra mari valori ale artei plastice românești și străine și la conducerea căreia va fi numit. Timp de aproape patruzeci de ani va face să supraviețuiască aceste doua instituții, cărora
Gheorghe Panaiteanu-Bardasare () [Corola-website/Science/321591_a_322920]
-
Mapa lui Iscovescu, în anul 1901 - 1902 când Biblioteca Centrală le-a cedat Academiei, conținea un număr de 328 de lucrări. În "„Catalogul de tablouri și aquarele espuse în Pinecatoteca din București (1878)”", figurau următoarele lucrări ale lui Iscovescu, lăsate pinacotecii de artist: Pe lângă acestea, pictorul a lăsat Pinacotecii 1 studiu după natură și 7 studii după stilul antic executate pe hârtie și cu creion roșu. Portretul eroului revoluției transilvănene din 1848 - 1849 a rămas în memoria fiecărui român care a
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
Biblioteca Centrală le-a cedat Academiei, conținea un număr de 328 de lucrări. În "„Catalogul de tablouri și aquarele espuse în Pinecatoteca din București (1878)”", figurau următoarele lucrări ale lui Iscovescu, lăsate pinacotecii de artist: Pe lângă acestea, pictorul a lăsat Pinacotecii 1 studiu după natură și 7 studii după stilul antic executate pe hârtie și cu creion roșu. Portretul eroului revoluției transilvănene din 1848 - 1849 a rămas în memoria fiecărui român care a făcut o școală. Manualele de toate gradele ale
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
Barbu Iscovescu. De-a lungul timpului, anul nașterii lui Barbu Iscovescu a fost disputat între cei care au analizat viața și opera sa. Astfel, P. Ionescu a publicat în anul 1878 un "Catalog de tablouri, statuie și aquarele expuse în pinacoteca din București", în care a menționat că revoluționarul Iscovescu s-ar fi născut în anul 1817, luna și ziua fiind aceleași - 24 noiembrie. Începând cu anul 1939 când Marin Nicolau a publicat biografia lui Barbu Iscovescu, acesta s-a pus
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
pentru adapostirea unei biblioteci publice și a unui muzeu. În anul 1914 un grup de intelectuali bârlădeni în frunte cu profesori de la Liceul Codreanu se constituie în "Comitetul de fondare a muzeului bârlădean", muzeu care își inaugurează activitatea cu o pinacotecă și o expozitie de istorie. Printre societătile cultural-literare existente în Bârlad se numără și „Academia Bârlădeană”, înființată în anul 1915 de un grup de intelectuali, în frunte cu poetul George Tutoveanu, Toma Chiricuță, Tudor Pamfile, societate care desfășoară o prodigioasă
Bârlad () [Corola-website/Science/296970_a_298299]
-
cenaclul de poezie unde vor citi Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Mircea Popa, Ion Marin Tudose, Iolanda Malamen, Marin Tarangul, Ștefan Agopian și Nichita Stănescu, Pantazi a inițiat „Clubul de Jazz”, balet modern, seri de lectură de teatru (George Astaloș), o pinacotecă și expoziții de pictură și sculptură de mare ținută artistică. În anul 1972 a fost premiat de „Revista Luceafărul” și a devenit membru al Fondului Literar. Din păcate, Ateneul Tineretului a fost desființat deoarece avea tentă prea occidentală și Casa
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
înregistrați. Instituția a beneficiat de importante subvenții publice, încă din momentul înființării sale. De asemenea, arhitectul a donat bibliotecii 250 de volume din colecția sa. În paralel cu dezvoltarea Bibliotecii Populare Nicolae Iorga, la parterul aceleiași clădiri, a înființat o pinacotecă prin colecționarea unor reproduceri de picturi din vestul Europei, precum și a unor acuarele sau picturi în ulei originale ale artiștilor români. În acest scop, el a fost ajutat de un grup de intelectuali din Ploiești printre care era și avocatul
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
politic Ion Ionescu-Quintus, istoricul Dumitru Munteanu-Râmnic, precum și de către primarii succesivi ai orașului dintre care Ștefan Moțoiu, important comerciant local, care a adus o semnificativă contribuție financiară acestei inițiative. În cadrul "Fundației Culturale Nicolae Iorga", creată în 1930 și prezidată de către arhitect, pinacoteca avea să devină Muzeul de Artă. A fost inaugurată de către arhitect în noiembrie 1931. Discursul de inaugurare este reprodus "in extenso" în "Amintiri". În 1965 muzeul a fost mutat în clădirea actuală, Palatul "Ghiță Ionescu", ce fusese până atunci sediul
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
Adunarea cazaniilor" din 1793, "Evanghelia" din 1918 sau "Biblia de la Blaj", tipărită în 1795. O altă piesă de mare importanță este o icoană care a aparținut domnitorului Alexandru Ioan Cuza și care ilustrează încoronarea Fecioarei Maria. Muzeul mai deține o pinacotecă de 3.000 de picturi de șevalet în ulei, icoane din secolele XVIII-XIX, o colecție de 1.000 de obiecte de lemn reprezentând unelte și ustensile casnice sau piese de mobilier, precum și o colecție de peste 1.000 de veșminte populare
Muzeul de Etnografie „Samuil și Eugenia Ioneț” din Rădăuți () [Corola-website/Science/314825_a_316154]
-
filiala Timișoara), clădire care s-a dovedit de la început prea mică pentru a adăposti colecțiile Muzeului Banatului. În 1889 a fost redeschis pentru public. La începutul ultimului deceniu al secolului XIX, muzeul avea următoarele colecții: de arheologie și istorie veche, pinacotecă, științele naturii, bibliotecă și arhivă. În 1892 s-a decis constituirea unei secții de artă decorativă. Anul 1893 a însemnat pentru secția de istorie momentul declanșării unor săpături arheologice de specialitate, ce au continuat de-a lungul deceniilor următoare. În
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
Paul Bujor, Spiru Haret și a altora care i-au stimulat interesul și pasiunea pentru grafică, pictură, sculptură și arta iconografică, așa de puțin cercetată la noi pe atunci. Studiile în străinătate, călătoriile în întreaga Europă și cercetarea marilor muzee, pinacoteci, biblioteci de specialitate și expoziții i-au accentuat spiritul investigativ, pasiunea pentru amănuntul revelator și extraordinara curiozitate de a căuta, de a descoperi și de a analiza, în acest sens, valențele creatoare ale acestui neam. Cărțile, articolele, studiile, recenziile și
Întregiri la biografia lui I.D. Ștefănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5001_a_6326]
-
ploieștean, a purtat o vie corespondență, mai ales în epoca pariziană a acestuia (din anii 30’). I-a reprezentat acestuia în justiție și unele interese patrimoniale. Impreună cu Iser și cu Ion Ionescu Quintus a pus în anii 30’ bazele pinacotecii orașului Ploiești. A întreținut relații cordiale cu mari corifei ai culturii române: George Enescu, Oscar Walter Cisek, Stefan Nenițescu. Alexandru Busuioceanu. A fost coleg de generație și prieten, împărtășind aceleași idealuri estetice, naționale și politice cu Constantin Noica, de care
Aurel D. Broșteanu () [Corola-website/Science/314498_a_315827]
-
Ștefan Dimitrescu, Bîrlad; Nominalizare la Bienala Lascăr Vorel, Piatra-Neamț - 1994, Premiul U.A.P. din Republica Moldova la Saloanele Moldovei - 1993, Premiul U.A.P. din România la Saloanela Moldovei - 1990, Premiul al II-lea, Voronețiana - Suceava - Muzeul Național de Artă al Moldovei - Pinacoteca Parlamentului României - Muzeul de Artă Bacău - Muzeul de Artă Suceava - Muzeul de Artă Galați - Muzeul Vrancei - Muzeul de Artă Târgoviște - Sinteze contemporane - artă românească, Editura Brumar, Timișoara, 2011 - Corpul uman în arta balcanică, Editura Brumar, Timișoara, 2012 - Nudul, Editura Terra
Liviu Nedelcu () [Corola-website/Science/336882_a_338211]