30 matches
-
incadescent, iar Vasile Gorduz din sufletul materiei primare, gemînd încă sub povara geologiei, și amîndoi au luat pieptiș, pe căi diferite, dar pe un traseu unic, urcușul spiritual sprijinit pe un sens descendent: Ioan Alexandru a coborît pînă la imnul pindaric, la muzica veterotestamentară și la sonul liturgic al Sfintelor Scripturi, iar Vasile Gorduz pînă pe buza neoliticului, pînă la lumina clasicității grecești și pînă la freamătul pur al zorilor creștinătății. Și tot amîndoi s-au întîlnit în istoria mică, luptîndu-se
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
story fără soluție de continuitate, de fapt un repertoriu al adorației oferă poemele "Fanionul", "Breakfast" ș.a.m.d. Familiarizat cu codurile naturii, eficient în sugestia plastică a jocurilor erotice (jeux d'amour sau erotopaegnia), Nicolae Motoc este rând pe rând pindaric, lucrețian, horațian (carpe diem), catullian, ovidian, filtrând și ecouri din Elytis, Montale, Ritsos, gramatica acestora de epitaf și aforism evidențiindu-se în poemele scurte, unele admirabile. Un compendiu de instantanee ce atestă spirit de asimilare și puterea de transfigurare a
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
Arghezi, Blaga, Ion Barbu, cărora „lirica, ultralirica Nina Cassian” le-a fost martora și emul, Ottavio Fatica o compară cu maeștri de statura legendarei Saffo, a Marinei Țvetaeva, pentru insistența exhibare a iubirii carnale, a lui Osip Mandelstam, pentru accentele pindarice, sau a lui Lèon-Paul Fargue, pentru bestiarul universului imaginar. Așadar, o realizare de referință. Un răspuns al cititorilor italieni pe masura recentei reușite, găzduită de prestigioasa Adelphi, ar putea prilejui - sperăm, ne dorim - lansarea unei colecții deschise și altor poeți
„Antume... postume“ - Versuri de Nina Cassian în italiană by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2625_a_3950]
-
căci nu știu cine are de câștigat mai mult, dacă ei sau eu. Nu pot să schimb, dar la condiția mea naturală, ceea ce mă atrage în mod natural este să fac conversație fără îngrădire, nici încrâncenare, o mică discuție de felul odelor pindarice sau horațiene în care, fără un plan general, nici serial, vin încurcate ideile prin tulpini de asociații logice cum se studiază în tratate de psihologie, la fel cum se încurcă cireșele. În viața mea voi ști să scriu o operă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
un interviu din 2002, își definea gustul în următorii termeni: "Iubesc tradiționalismul modern și nu resping ultramodernismul impregnat de tradiționalism" (în "Universul cărții", nr. 8-9 din 2002). Îl admiră pe Ion Barbu pentru idealul său clasic, pentru aspirația spre oda pindarică și frumusețea geometrică, nu pentru experiența modernă a limbajului. Prețuiește primul roman al lui Camil Petrescu, pentru simplitatea organizării pe cele două planuri (gelozia și războiul) și îl consideră prea complicat pe al doilea, încurcat în dosarele de existență și
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
vântul nori nu adună, / Când peste toate privesc senin") și în cea mai cunoscută poezia a lui Cârlova, Ruinurile Târgoviștii, evocare istorică, prima în lirica noastră. Suntem în zodia exclamativă, unde își mai fac loc și meditațiile prin natura lor pindarice, patetice și fără sugestie, dar beneficiază și de imagini plastice. Marșul oștirii române e sub valoarea celui scris mai înainte de Iancu Văcărescu, care e încântat de "cununa lui Cârlova", iar semne de poezie nouă se găsesc mai clar la ultimul
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
care anticipă grosso modo formula prozatorului de mai târziu. Nu în ultimă instanță, îl ghicim, deocamdată ascuns sub modul ludic și - din nou - parodic, pe rafinatimaginativul glosator din Universul poeziei (cf.: „Oh, rahat, am strigat eu într-un avânt de pindarică inspirație, onoare ție, condiment vrednic de masa zeilor”). Toate aceste ingrediente, care nu ar putea fi decelate fără o lectură retroactivă, pornită adică dinspre creațiile maturității, și nici nu ar putea fi învestite cu o deosebită pondere fără o asemenea
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
și de odihnă. Doborât și amărât sufletește de acest crunt insucces, am mâncat rahatul anexat împreună cu respectiva cutie, cu pofund dispreț pentru toate proverbele calomniatoare ale acestui dulce și consolant aliment. Oh, rahat, am strigat eu într-un avânt de pindarică inspirație, onoare ție, condiment vrednic de masa zeilor. Tu, rahat pudrat, vii trimis de mâna grațioasă, de pe malurile Dâmboviții, să stârnești o dulce și inedită voluptate într-un sân sugrumat de monotonia macaroanelor etc., etc. Îmi plac mult, Zizi, sol
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
unde am colaborat, vom vedea că în legătură cu aceste probleme nu găsim decât la suprafață anumite puncte de contact. În poezia mea, ceea ce ar putea trece drept modernism, nu este decât o înnodare cu cel mai îndepărtat trecut al poeziei: oda pindarică. Neputând să apar înaintea concetățenilor mei, ca poeții de altădată, cu lira în mână și florile pe cap, mi-am poleit versul cu cât mai multe sonorități. Pe lângă unitatea spirituală, adaug și una fonetică. În acest sens, poezia Uvedenrode o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
înțeleasă, se așează imediat lângă marea experiență proustiană. Între învierea prin reminiscență activă a misteriosului Combray și preocuparea liricei înalte: ridicarea unui helenism neistoric, altfel adevărat (prezent în gândirea geometrică a lui Eudox și Apolonius, ajuns la expresiune în oda pindarică) - aceeași concurență făcută duratei curente se afirmă stăruitor. * Imnul spiritual e scris, fără colaborare, dar coeficient, de poeți din țări și decenii diferite. Dar urechi de critic neinițiate interpretează această omogenitate incongruentă într-o coincidență materială. Rilke și Nichifor Crainic
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ei de seamă proiectează ființa omenească între lumina paradisului și întunericul iadului,ca beznă a neputinței,acestea fiind cele două dimensiuni extreme ale veșniciei și infinitului. Insă de la începuturile ei poezia europeană își are originile în imnurile cultice și odele pindarice.După explozia romantică orice regulă clasicist-abstractă este abolită în numele apropierii de natură,ca fenomen edenic,pentru recâștigarea naivității originare a poetului;însă nu peste mult timp,parnasianismul va preconiza ca sursă de inspirație nu realul,ci artificialul creat de poet
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
ei de seamă proiectează ființa omenească între lumina paradisului și întunericul iadului,ca beznă a neputinței,acestea fiind cele două dimensiuni extreme ale veșniciei și infinitului. Insă de la începuturile ei poezia europeană își are originile în imnurile cultice și odele pindarice.După explozia romantică orice regulă clasicist-abstractă este abolită în numele apropierii de natură,ca fenomen edenic,pentru recâștigarea naivității originare a poetului;însă nu peste mult timp,parnasianismul va preconiza ca sursă de inspirație nu realul,ci artificialul creat de poet
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354733_a_356062]
-
apropie pe cititor de fascinația operei. Mulți poeți i-au împrumutat unele tehnici și i-au urmat calea. „În poezia mea, ceeace ar putea trece drept modernism, nu este decât o înnodare cu cel mai îndepărtat trecut al poeziei: oda pindarică”-zice Barbu. Poet al esențelor și al echilibrului, Ion Barbu rămâne structural, un clasic. Toate preferințele mele merg către formularea clară și melodioasă, către construcția solidă a clasicilor!” Ion Ionescu-Bucov Referință Bibliografică: ION BARBU / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
ei de seamă proiectează ființa omenească între lumina paradisului și întunericul iadului,ca beznă a neputinței, acestea fiind cele două dimensiuni extreme ale veșniciei și infinitului. Insă de la începuturile ei poezia europeană își are originile în imnurile cultice și odele pindarice.După explozia romantică orice regulă clasicist-abstractă este abolită în numele apropierii de natură, ca fenomen edenic,pentru recâștigarea naivității originare a poetului;însă nu peste mult timp,parnasianismul va preconiza ca sursă de inspirație nu realul,ci artificialul creat de poet
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
ei de seamă proiectează ființa omenească între lumina paradisului și întunericul iadului, ca beznă a neputinței, acestea fiind cele două dimensiuni extreme ale veșniciei și infinitului. Insă de la începuturile ei poezia europeană își are originile în imnurile cultice și odele pindarice. După explozia romantică orice regulă clasicist-abstractă este abolită în numele apropierii de natură, ca fenomen edenic, pentru recâștigarea naivității originare a poetului;însă nu peste mult timp, parnasianismul va preconiza ca sursă de inspirație nu realul, ci artificialul creat de poet
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
ei de seamă proiectează ființa omenească între lumina paradisului și întunericul iadului,ca beznă a neputinței,acestea fiind cele două dimensiuni extreme ale veșniciei și infinitului. Insă de la începuturile ei poezia europeană își are originile în imnurile cultice și odele pindarice.După explozia romantică orice regulă clasicist-abstractă este abolită în numele apropierii de natură,ca fenomen edenic,pentru recâștigarea naivității originare a poetului;însă nu peste mult timp,parnasianismul va preconiza ca sursă de inspirație nu realul,ci artificialul creat de poet
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
putear-aș”. Sau cultivă rima rară: „burnus” - „taciturnu-s”, „s-a scurs” - „Burns”, „mahorcă” - „or că”, „háșiș” - „pașii-și”. Sub nivelul cărților de mai înainte sunt sonetele din Patriarhale și exotice (1988), ca și cele imnice, din seria Sport și liră, dedicate pindaric sportivilor: Imnuri olimpice (1975), Sub semnul lui Hercule (1976). O altă serie, Dacica (1984), versifică războaiele daco-romane, originea dublă a românilor și pe cei care au exaltat-o, totul concurând la o „epopee națională în sonete”, relativ marcată de clișeele
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
la Hesiod, 1970), iar despre Sofocle și Euripide - Dimitrie Marmeliuc (1970, 1966), Simina Noica (1967) și Florica Bechet (1995- 1997). O serie de observații referitoare la unele traduceri din Aristofan (1963) face Mihai Nasta, iar Simina Noica descifrează un prolog pindaric (1972), Maria Pârlog analizează timpul și spațiul în elegia lui Properțiu (1981), Liviu Franga urmărește itinerariul idealului poetic al lui Horațiu (1991). În exegeze dedicate romanului latin, Florica Bechet studiază motivul prostiei în Satiriconul lui Petroniu (1989) și I. Fischer
STUDII CLASICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
a două motive, singurătatea și melancolia, un splendid poem încheie cartea: „Ca să fiu sincer / nici cu trupul / nici cu sufletul n-am ajuns la vreo concluzie // Dar dacă lumina s-ar putea sfâșia / un adolescent ar irupe ca o odă pindarică / în acest orășel transilvănean / încleștat în aer // Țin lumânarea în mâna stângă / și aștept noile glume // Întotdeauna după ploaie / am un moment de derută / mă voi naște / ori / mă voi întoarce / pe locul singurei singurătăți” (Nici o concluzie). Și în Insomnii
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
Efrem Sirul și Anastasie Sinaitul ori la Ioan Damaschinul și perpetuat pe teme varii (la Novalis, Hölderlin, Carducci, Stefan George, Paul Claudel), imnul tinde, pretutindeni, spre atipic și monumental. Suveran pe ste "murmure" (zice Ioan Alexandru, referindu-se la oda pindarică), imnul este "înveșnicirea sărbătorii, încercarea de a păstra sărbătoarea în cuvânt ca vuietul mării în cochilia măruntă..." (Spre poezia bizantină). La originea imnelor sale stă consecvent o inepuizabilă iubire. Menținându-se în notă apologetică, imnul e totodată confesiune, evocare, meditație
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
așa? Care e logica vedeniilor? Cea a succesiunii figurilor pe care le alcătuiesc norii fumului de trabuc. Hazardul! Hazardul este ritmul intim al lumii, hazardul e sufletul poeziei. O, hazardata mea Eugenia! Viața mea, calmă, rutinieră, umilă, este o odă pindarică țesută din miile de nimicuri ale cotidianului. Cotidianul! Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi! Dă-mi, Doamne, miile de mărunțișuri de fiecare zi. Noi, oamenii, nu sucombăm din pricina marilor suferințe sau a marilor bucurii, explicația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
el, trăgându-și cuvertura peste cap -. Sunt vultur sau om? Ce-o fi zicând ziarul ăla? Ce noutăți îmi va aduce noua zi? Vreun cutremur o fi înghițit peste noapte Corcubión-ul? De ce nu Lipsca? O, asociația lirică de idei, dezordinea pindarică! Lumea e un caleidoscop. Logica e introdusă-n ea de om. Arta supremă e cea a hazardului. Să mai dormim, așadar, un pic.“ Și se-ntoarse pe-o parte în pat. La Correspondencia!... Vânzătorul de oțet! Apoi o trăsură, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Barbilian. Cauza: "Nu aveam curajul să amestec pe geometru în poezie", deși întreaga sa operă lirică e o extază care celebrează logodna poezie-geometrie. Reperul de la care se revendică, în același interviu, este poetica vechii Grecii, cu directă ascendență din oda pindarică: "Neputînd să apar înaintea concetățenilor mei, ca poeții de altădată, cu lira în mînă și florile pe cap, mi-am poleit versul cu cît mai multe sonorități. Pe lîngă unitatea spirituală, adaug și una fonetică". Uvedenrode este poema pe care
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
amintire a unui sens pierdut de frumusețe, înțeleasă, "între învierea prin reminiscență activă a misteriosului Combray și preocuparea liricei înalte: ridicarea unui helenism neistoric, altfel adevărat (prezent în gîndirea geometrică a lui Eudox și Apolonius, ajuns la expresiune în oda pindarică) - aceeași concurență făcută duratei curente se afirmă stăruitor". Cecității lovinesciene, exagerată polemic de autorul Domnișoarei Hus, îi contrapune imnul spiritual, scris, fără colaborare, dar coeficient, de poeți din țări și decenii diferite. O bună paralelă ar putea fi Poe-Barbu. Fervent
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
științei caracterul "sacru", în sensul accederii la Absolut. Tot astfel, cănd într-un interviu din 1927, respinge asocierea poeziei sale cu modernismul și susține că lirica să nu este decât "o înnodare cu cel mai îndepărtat trecut al poeziei: oda pindarica, în fapt, Ion Barbu nu face decât să revină pe terenul "lirismului absolut". Direct sau indirect, poetul român, trebuie sa fi luat cunoștință de estetică hegeliana, în care Pindar apare drept o întruchipare a poetului liric pur: [...] lui Pindar i
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]