43 matches
-
abandonate. Ceva mai încolo, nici o colibă nu mai avea acoperiș. Cu o presimțire neagră crescându-i în piept, Melmont începu să urce poteca de munte. Ajunse în cele din urmă la casa care-i aparținuse bunicii sale. Era o construcție pipernicită din lemn, cu o mazuzah 1 mică și ruginită atârnând încă la intrare. Nu-și pierduse acoperișul, în schimb nu mai avea nici uși, nici ferestre. În preajmă, nici țipenie de om. Lui Melmont i se întoarse stomacul pe dos
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
seara zilei de sâmbătă (9 septembrie), al cărui protagonist a fost inegalabilul Gigi Becali - impresionantă dezlănțuire personificată a forței naturii umane. Pe Coryntina, Claustrina și soacra lui Haralampy le apucaseeră deja spaima și suspinele că, bietul Dan Diaconescu, brunețel și pipernicit de spaimă, semănând cu biblicul Iona în fața chitului (Iona, 1, 17; Mat., 12, 40), urma să dispară, nu pentru trei zile și trei nopți în spumegânda logoree becaliană, ci pentru veșnicie. Cel puțin mie mi s-a părut că moderatorul
În grija Sfântului Sisoie? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10283_a_11608]
-
protocolar - spre deosebire așadar de videle și numeroasele întruniri culturale, la Putna totul se desfășoară sub bolta unei spiritualițăți sacre. Abia așa îți dai seama că, atunci cînd vrea cu tot dinadinsul să-și taie rădăcinile mitice, cultura laică se pipernicește, căpătînd înfățișarea bicisnică a artificiilor ambițioase. Fără un filon mitic sub picioare și fără o boltă spirituală deasupra capului, arena culturii secularizate aduce cu o procesiune de zvîcniri orgolioase în care protagoniștii rivalizează la sînge sub unghi creator și se
Colocviul de la Putna by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6923_a_8248]
-
mai străluciți intelectuali români de azi de plagiat, de imoralitate, de faptul că "își rescrie" biografia, cum și de alte bazaconii, în care atacul mârșav la persoană se îmbină cu ura neputincioasă, duce la bănuiala că arsenalul slugilor "oligarhilor" e pipernicit rău de tot. Dar asta nu înseamnă că ei nu persistă în acțiunea lor monstruoasă. De mai multă vreme, Horia-Roman Patapievici e urmărit pas cu pas, în speranța că se va afla ceva compromițător despre unul din dușmanii ireductibili ai
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
atunci când duc lingura la gură. Dacă asta vă poate consola, oameni buni, atunci gândiți-vă că toate aceste alese spinări se apleacă, la rândul lor, în fața altor măriri, mai semețe și mai înfricoșătoare. Fiecare scăunel în parte devine mic și pipernicit în prezența altuia mai înalt decât el. .... Cum ar fi, oare, să nu trebuiască să te apleci și să spui ‹Să trăiți!›?" Articolul stârni proteste vehemente în cadrul redacției. Se stabilise ca ziarul să se axeze pe anumite domenii care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
președinției lui Emil Constantinescu și a guvernului Convenției Democrate. În loc să taie răul de la rădăcină, politicaștrii patronați de Coposu și Câmpeanu au încercat să și-l subsumeze. Sute și mii de "conferențiari" și "profesori" au migrat atunci, cu CV-urile lor pipernicite cu tot, în slujba noilor stăpâni. Iar acestora le-a plăcut la culme să fie gâdilați, adulați, serviți, așa că au pompat și mai mulți bani în aceste universități de mucava, al căror singur merit l-a reprezentat mascarea șomajului în
Ați fi de acord să se desființeze universitățile proaste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7588_a_8913]
-
simte altfel decît cel care judecă lumea cu ochii lipiți de monitor. Cauza acestei rupturi ține de regulile de care ascultă geneza unei sensibilități: fără cultivarea unei priviri lăuntrice care să prefire distincții, tente și emoții, simțirea unui om se pipernicește, iar monitorul inhibă imaginația în vreme ce cartea o sporește. Cine a renunțat la carte citind și gîndind cu precădere în lumina ecranului, acela nu va putea scrie niciodată cărți obișnuite, deoarece îi lipsește vîna emotivă și orizontul interior. Pentru un astfel
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
data aceasta, tema nu mai e reprezentată de submarinele germane cu care Israelul va ataca Iranul, ci de starea Greciei în urma decavării financiare. Scriitorul german ia apărarea grecilor, încheindu-și poemul cu o profeție sumbră: fără Grecia, Europa „se va pipernici din lipsă de spirit” („geistlos verkümmern”), o declarație implicită de solidaritate cu spiritul elen și cu o cultură antică din care se trag rădăcinile Europei. Întrucît poezia e inofensivă sub unghiul tabuurilor ideologice, comentatorii nu se așteaptă la izbucnirea unui
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4617_a_5942]
-
Cu toate acestea, ultimii oameni din lume cărora le pasă de presupusul viitor negru al cărții sunt scriitorii. Interviurile, anchetele, sondajele privind „șantierul de lucru” sunt burdușite cu planuri, idei, perspective ce nu par deloc înfricoșate de reacțiile tot mai pipernicite din direcția pieței. Ca să nu las impresia unui judecător fățarnic, mărturisesc, plin de smerenie, că prin diversele mele carnete de însemnări abia așteaptă să fie transpuse în cărți suficiente volume, gata structurate, cât să sperie orice librar. Cu o condiție
Cititorul, armă neconvențională by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3197_a_4522]
-
cu miez sclipitor. Gîndul acesta liniștitor, că nici o greșeală nu e definitivă și că totul poate fi dat înapoi, mi-a indus o stare de atonie a minții. Mă moleșisem de atîtea înlesniri! Monologul minții mele amuțise, imaginația mea se pipernicise. Dar de această diminuare a tonusului psihic mi-am dat seama doar atunci cînd am avut proasta inspirație să scriu din nou de mînă. Atunci am trăit calvarul astronautului reîntors de pe Lună pe Pămînt, căci mă tîram pe hîrtie ca
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
ieri după baltă am luat unul, când ne-am dus ?! El s-o fi pierdut săracul de mama lui prin zăvoi , N-a mai recunoscut frații și s-a ținut după noi ! Ia te uită ,ce să zic ,tare ești pipernicit ! Nu te legăni ,n-ai prestanță,parcă n-ai fi pui de rață ! Și dacă mă uit mai bine, nu știu zău ce e cu tine . N-ai nici talpă cu membrană ,ești găină bag de seamă ! Doamne,m-a
LA BALTA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382403_a_383732]
-
Unde mergi, bre, așa alandala? - spuse turcul, mai muiat când văzu sutana de călugăr și când auzi că i se vorbește pe limba lui. Nu vezi ce scrie aici? Unde, drăguță? - întrebă Metodiu. Turcul îi arătă cu mâna un salcâm pipernicit pe crengile căruia atârna o scândură cu multe litere vopsite pe ea. Metodiu își miji ochii: — Nu înțeleg acest scris - spuse el. — Nici eu nu-l înțeleg - zise turcul - da’ știu ce scrie. — Și ce scrie, dacă nu vă supărați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Romero de Torres. Poate că ai dreptate. La pensiune e un client nou, un fost seminarist sevilian foarte hazos, care Își aduce din cînd În cînd niște fete arătoase. Auziți, cum s-a propășit lumea. Nu știu cum face, că băiatul e pipernicit, Însă poate că le prostește cu cîte-un „Tatăl nostru“. Cum are camera de lîngă mine, eu aud totul, iar judecînd după ce pot asculta, monahul trebuie să fie un artist. Ce nu face o uniformă... Dumitale cum Îți plac femeile, Daniel? Adevăru-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Rousseau spune că „oamenii nu sunt făcuți să trăiască ca într-un furnicar. Slăbiciunile trupului, ca și ale sufletului, sunt în strânsă legătură cu aceste îngrămădiri. Orașele sunt prăpăstiile neamului omenesc. În ele, după câteva generații, rasele pier sau se pipernicesc”. În valea verde a Tudoranului, Lăncioiului, omul pierde negrele gânduri. Oricât de mari ar fi supărările, oricât de chinuitoare ar fi gândurile sau de grele poverile sufletului, când părăsim orașul și intrăm în sânul larg și măreț al naturii, simțim
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
care locuia într-un cătun ascuns lumii, în văi și păduri, într-un sat numit Secrieș. Acestui om îi zicea lumea Iuțman, poate din cauza numelui său de botez Gheorghe, adică Iurii în limba huțulilor. Prea arătos nu era acest uncheș, pipernicit de statură, vârsta îi scăzuse și mai mult statura, și devenise gârbovit, iar pe față îi crescu un neg roșiatic, păros și niște pomeți roșii, ca de eschimoș, ce-i făceau chipul și mai comic. Cel caracteriza cel mai mult
IUŢMAN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349857_a_351186]
-
încă din școala generală, a început să cutreiere serele și magazinele de profil în căutare de conifere și arbuști. A salvat doi pini jumuliți de la Agronomie care cresc azi frumos pe terasa ei. A luat de milă un ienupăr hibernica pipernicit dintr-un magazin, unde l-a găsit cu cinci lei la reduceri. „L-am luat ca să îl salvez și l-am salvat”, spune ea. Pe o altă latură a terasei, la rădăcina unui păr pitic, stă să înflorească untișorul. „Untișorul
Cum s-a născut „grădina suspendată” de la marginea Bucureștiului. „Căram singură pământ cu trolerul. Scârțâia din toate încheieturile” () [Corola-blog/BlogPost/338054_a_339383]
-
război și care, după aceasta, a rămas fără cultură ca și cum după cum spun valahii ar fi trebuit să fie mai curînd cîmp de luptă. Copacii care-1 acopereau au fost doborîți și arși; n-au mai rămas din ei decît cîteva tufe pipernicite; nici un sat, nici un ogor lucrat. Natura sălbatecă și-a recucerit toate drepturile. Din loc în loc, singure, două sau trei bordeie își ridică deasupra pămîntului acoperișurile de paie. În aceste bordeie scobite în pămînt trăiesc ființe atît de degradate de mizerie
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
se răsti Radoslav. Fiți însă fără grijă, oamenii au un dar deosebit nu numai de a nu căuta, dar nici măcar de a nu observa lucruri despre care ei cred că sunt imposibile. Cealaltă femeie luă un măr din fructieră. Era pipernicit și aproape deshidratat, așa că mușcă din el fără prea mult entuziasm. ― Între Sfântul Augustin din Hippona și întemeietorul ordinului nostru nu au existat prea mari deosebiri de vederi, începu Abatele cu vocea unui profesor care ține o prelegere. ― Doamne, ai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
strigă tare „Japones” se întoarse spre ei. „Japones”, repetă el, însă femeia, care părea o relicvă a unei epoci demult apuse, îi privi nemișcată, fără să răspundă. Prevestind o nouă zi de arșiță, soarele începu curând să bată peste culturile pipernicite de sfeclă și porumb de pe ogoarele din spatele colibelor. Indieni goi până la brâu începură să se arate de prin colibe. Unul dintre aceștia îi strigă. Era călugărul care se lepădase de Dumnezeu. Bine ați venit, bine ați venit! le zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în jos la el. După un scurt schimb de întrebări și răspunsuri între cele două vase, slujbașul înțelese în sfârșit cum stăteau lucrurile. Japonezii trecură în luntre. Golful Tsukinoura se apropia din ce în ce mai mult. Pe promontoriile de pe laturi se înșirau case pipernicite cu acoperișuri de stuf. În spatele acestora se zărea o mică torii roșie pe care era ridicat un steag purpuriu. Pe drum alergau copii. Nu mai încăpea nici o îndoială: aceasta era Japonia, era o priveliște japoneză. „Ne-am întors acasă...” În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu-i cumva unica disciplină impusă, că atunci când un călugăr îți strigă „Bună!“ ești obligat să-i răspunzi „Bună!“, fără să mai stai pe gânduri.) Doamna de onoare s-a întors și, pentru prima dată, s-a adresat direct bătrânelului pipernicit de lângă ea. Spre nesfârșita mea satisfacție, omulețul continua să privească drept în față, de parcă peisajul lui personal nu se schimbase cu nimic. Havana neaprinsă era fixată între două degete. Deducând, probabil, din aparenta lui nepăsare față de teribila larmă produsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mai adâncă) Uriașul: Ei, bine-ai venit și-mi pare bine de cunoștință!...(Se linge lacom pe buze) Cotoșman: Dar de ce te lingi așa pe buze? Uriașul: Fiindcă n-am mai mâncat pisici de mult. Numai că tu ești prea pipernicit și jigărit...Dar nu e nimic, te mănânc și așa...Totul e să fii gustos.( Bate din palme și vin slugile) Luați-l pe ăsta de aicea și faceți-mi-l fript la tigaie, cu piper negru deasupra și cu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
stomacul liber pentru desert, dar pentru asta îmi ziceam că fusesem o dată pedepsit, rămânând fără mâncare până la mămăliguța turnată de la șapte seara... După rugă, când mă destindeam în așternutul răcoros, devenind fabulos de mare pentru cât mă știu toți de pipernicit, Iisus se îndepărta din locul lui din perete de la căpătâiul patului, începea să urce în lumina albăstruie care venea de la televizorul în funcțiune, iar când ajungea la zenit, din adâncul unde căzusem eu răsărea altă imagine a Lui, care tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
făceau să izbucnească în invective anticomuniste și antifeseniste punctate cu lovituri de baston în birouri. Avea artrită și suferea de amețeli rebele; de bastonul ăla se ajuta la mers, dar, la o adică, îi folosea și ca armă. Pe cât de pipernicit îl vezi, pe-atât de țânțăros, îl lăuda Milică, și că are moșu’ ceva sânge-n instalație, Rafaele, îți dai seama, dacă s-a luat el cu minerii... Fugiseră toți atunci, urmând exemplul limbricului ăstuia de patron cu nume de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
prin flacoane, de i se rupea filmul cu totul, pe zile și pe săptămâni întregi! O-hooo...! Ce trânte și ce papare trăgeam și cum ne mai chinuiam să-l trambalăm și să-l basculăm acăsică, săracul, cât este el de pipernicit! Ți-aduci aminte când s-a făcut pulbere, și-a borât și sufletul și și-a spart și capul, în amiaza mare, în plin Centru, lângă Poștă, chiar de ziua sa? Pe urmă, am venit noi, subsemnații, cu Pale Botîncur
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]