10 matches
-
cristale anizotrope prin care polarizarea electrică spontană depinde de temperatură. Substanțele care prezintă această proprietate se numesc piroelectrice, iar apariția sarcinilor electrice la suprafața unui astfel de material în urma încălzii sau răcirii lui se numește efectul piroelectric. Una dintre aplicațiile piroelectricității este în dispozitivele de detecție a radiațiilor infraroșii și milimetrice, folosite de exemplu în detecția de la distanță a mișcării oamenilor și animalelor. Printre materialele piroelectrice cele mai comune se numără cuarțul, turmalina, unele substanțe monocristaline (tantalat de litiu etc.), materiale
Piroelectricitate () [Corola-website/Science/304178_a_305507]
-
constă în apariția de sarcini electrice de semne contrare la suprafețele opuse ale materialului atunci cînd acesta este încălzit sau răcit. Sarcinile electrice apar ca urmare a creșterii sau scăderii polarizării electrice din volumul materialului. Există o legătură strînsă între piroelectricitate și piezoelectricitate (apariția polarizării electrice în urma deformării mecanice), una din consecințele acestei legături fiind faptul că toate materialele piroelectrice sînt în același timp și piezoelectrice. Mai exact, dintre toate cele 32 de clase de structură cristalină, 20 de clase prezintă
Piroelectricitate () [Corola-website/Science/304178_a_305507]
-
piatră este cel mai probabil ceea ce azi numim "turmalină". Teofrast credea că acest material se formase din urina unui animal sălbatic, pe care mai tîrziu Plinius l-a identificat cu rîsul ("Lynx lynx"). Timp de peste două milenii cunoștințele noastre despre piroelectricitate nu au evoluat aproape deloc, pînă cînd în secolul al XIII-lea aceasta a intrat în atenția cîtorva învățați. În 1717 medicul și chimistul Louis Lemery a realizat prima descriere științifică a fenomenului. Primul care a înțeles că proprietățile turmalinei
Piroelectricitate () [Corola-website/Science/304178_a_305507]
-
precise. La începutul secolului al XIX-lea David Brewster, fizician cu importante contribuții în optică, a studiat și proprietățile piroelectrice ale sării Rochelle (tartrat de sodiu și potasiu). După inventarea electrometrului de către Antoine Becquerel au devenit posibile determinări cantitative ale piroelectricității; primul care a efectuat astfel de măsurători a fost John Mothée Gaugain. El a descoperit cîteva din caracteristicile importante ale piroelectricității: În 1878 William Thomson a elaborat o teorie despre piroelectricitate și a prezis cu această ocazie existența fenomenului invers
Piroelectricitate () [Corola-website/Science/304178_a_305507]
-
sării Rochelle (tartrat de sodiu și potasiu). După inventarea electrometrului de către Antoine Becquerel au devenit posibile determinări cantitative ale piroelectricității; primul care a efectuat astfel de măsurători a fost John Mothée Gaugain. El a descoperit cîteva din caracteristicile importante ale piroelectricității: În 1878 William Thomson a elaborat o teorie despre piroelectricitate și a prezis cu această ocazie existența fenomenului invers, electrocaloric. Frații Pierre și Jacques Curie au descoperit o parte din mecanismele responsabile pentru efectul piroelectric, ceea ce i-a condus în
Piroelectricitate () [Corola-website/Science/304178_a_305507]
-
de către Antoine Becquerel au devenit posibile determinări cantitative ale piroelectricității; primul care a efectuat astfel de măsurători a fost John Mothée Gaugain. El a descoperit cîteva din caracteristicile importante ale piroelectricității: În 1878 William Thomson a elaborat o teorie despre piroelectricitate și a prezis cu această ocazie existența fenomenului invers, electrocaloric. Frații Pierre și Jacques Curie au descoperit o parte din mecanismele responsabile pentru efectul piroelectric, ceea ce i-a condus în cele din urmă la descoperirea piezoelectricității în 1880. În deceniile
Piroelectricitate () [Corola-website/Science/304178_a_305507]
-
cu această ocazie existența fenomenului invers, electrocaloric. Frații Pierre și Jacques Curie au descoperit o parte din mecanismele responsabile pentru efectul piroelectric, ceea ce i-a condus în cele din urmă la descoperirea piezoelectricității în 1880. În deceniile ce au urmat piroelectricitatea a fost studiată de numeroși oameni de știință printre care și cîțiva laureați ai Premiului Nobel, cunoscuți în general pentru realizări în alte domenii, precum Wilhelm Röntgen, Pierre Curie, Gabriel Lippman, Heike Kammerlingh Onnes, Erwin Schrödinger, Archer Martin și Max
Piroelectricitate () [Corola-website/Science/304178_a_305507]
-
de știință printre care și cîțiva laureați ai Premiului Nobel, cunoscuți în general pentru realizări în alte domenii, precum Wilhelm Röntgen, Pierre Curie, Gabriel Lippman, Heike Kammerlingh Onnes, Erwin Schrödinger, Archer Martin și Max Born. Studiile lui Joseph Valasek asupra piroelectricității aveau să ducă în 1920 la descoperirea unui alt fenomen înrudit, feroelectricitatea. În 1938 chimistul Yeou Ta de la Sorbona a propus ca aplicație a piroelectricității turmalinei utilizarea acesteia la detecția radiațiilor infraroșii. În timpul și după terminarea celui de-al doilea
Piroelectricitate () [Corola-website/Science/304178_a_305507]
-
Heike Kammerlingh Onnes, Erwin Schrödinger, Archer Martin și Max Born. Studiile lui Joseph Valasek asupra piroelectricității aveau să ducă în 1920 la descoperirea unui alt fenomen înrudit, feroelectricitatea. În 1938 chimistul Yeou Ta de la Sorbona a propus ca aplicație a piroelectricității turmalinei utilizarea acesteia la detecția radiațiilor infraroșii. În timpul și după terminarea celui de-al doilea război mondial cercetările au continuat în SUA, Regatul Unit și Germania, dar rezultatele au fost ținute secrete. Abia începînd din anii 1960 au început să
Piroelectricitate () [Corola-website/Science/304178_a_305507]
-
cunoștea doar două metode de electrizare: electrizarea prin frecare, descrisă de Thales din Milet și care a determinat construirea primei mașini de electrizare de către Otto von Guericke; vechii hinduși cunoșteau proprietatea de electrizare a unor cristale în urma încălzirii, azi denumită piroelectricitate. După secolul al XVIII-lea au mai fost găsite și alte moduri de electrizare: electrizarea prin contact, prin influență; electrizarea norilor, proces deosebit de complex. Au fost descoperite ulterior și alte mecanisme de obținere a electricității: pila Volta, termoelectricitatea, razele catodice
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]