120 matches
-
la ieslea Lui Păstorii dela stână, Și ângerii cântând din cer, Cu flori de măr în mână. Și-auzi! Răsar cântări acum Departe-n zare-albastră, Și vin mereu, ș-apoi s-opresc La noi pe sub fereastră; Noi stam cu ochii pironiți, Și fără de suflare, Sunt ângerii veniți din cer Cu sfînta lor cântare. Ei cânt-așa de înălțător Cântări de biruință! Și-auzi-i, cum se plîng acum De-a lumei necredință. De spin, de cruce, de Judei... Dar s-a deschis mormântul
Și poeziile au soarta lor... by Teodor Tanco () [Corola-journal/Journalistic/14115_a_15440]
-
hamletiană mă reține", de parcă ar pune la loc, nefăcînd, în fapt, nimic, osiile lumii), personajul își va fi zicînd că, pînă una-alta, relele interioare și le cunoaște. Să plece spre altele de care n-are habar? Nu, să stea, pironit, în piața Matache Măcelaru, în fața unei vitrine cu flori. În fața spectacolului vieții, cu-atît mai fov cu cît se trece mai repede. De fapt, într-un roman plin de fete și de flori, mai ales de flori, nu cred că putea
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
a spune povești în public. Povestea e făcută ca să fie povestită, povestea scrisă e deja o mică aberație. Cum merg adesea în școli, intru în vorbă cu copiii, iar cînd le zic: am să vă spun o poveste, ei rămîn pironiți locului, sînt numai urechi așteptînd povestea. Pretind că în general ei sînt mulțumiți. Iar pentru mine, poate și pentru că am lucrat ani de zile în radio, ceea ce contează foarte mult e influența oralului asupra scrisului. Oralitatea literaturii pe care Céline
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
și enigmatic. În Davida, capitolul prim, programatic, al Cronicii, ce ne dă cheia întregului roman, reînvie, la fiecare nouă lectură, într-un colț al pînzei epice, chiar Iovanache alias Vinea, cu un aer de conjurat și "cu ochii-i sclipitori pironiți" asupra noastră, "cu jobenul pe ceafă", "iar mîna care ținea luleaua, cu degetele pătate de cerneală, ca și numărul proaspăt din Românul, care-i ieșea din buzunar, îi trădau meseria". La urma urmelor, ce vrea să spună, decodificat, acest cifru
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
le deateră, iară celor zdrobiți capetele și trupurile în patru părți le făcură și de-acolo, de la hotar, păn cătră Mehadia, pingă drum, roate cu țape era pusă; în țapă un cap, pre roată un cerec și o mână tăiată, pironită. Tot N.S. de Hațeg consemna în 1775: „Cu milităria să începu hoția. Nu numai prin fraiman tăiați, spânzurați, ce și tormente, chinuri, țâță arse, trasă, mâni de vii tăiate, cu roata zdrobiți, obraze cu pecete arse, chinuri erau, capu tescuit
Agenda2005-03-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283287_a_284616]
-
de sălcii...). Estetica de peisaj e sumară, firește, cu descripții naive și candide, dar uneori o încearcă oarece nostalgii mai simboliste (dacă vrea cineva să le ia așa; altminteri, ele pot fi și oneste nostalgii sămănătoriste): „Stau sub plopul drept/ Pironită-așa/ Și nu știu ce-aștept/ Și nu știu ce-aș vrea...” etc. (Amurg de toamnă). Face de toate-n peisaje, uneori chiar și un fel de bacoviene (cum poate): „E vînt și ploaie.../ Ulmii se frîng./ Plopii sendoaie,/ Salcîmii
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
și impozantă ce era, se topiseră mai mulți centimetri, lăsând-o ușor chircită, crispată, ca o trestie în bătaia vântului. Tamara se reașezase. Fu rândul, acum, al Mioarei, să se ridice, cu gândul de a o întâmpina, dar rămase așa, pironită locului, cu ochii spre Emilia. Toți ochii erau îndreptați acum spre Emilia, care după o eternitate parcă, ajunse la masă. Mioara se dădu la o parte, o lăsă să se așeze la locul ei, între ea și Magda. Mai mult
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
e Viața și stăpânul N-avem altă fericire Și n-avem un alt destin Căci Hristos ne este Mire În El totu avem deplin Mâna ce ne-a plămădit Dându-ne înfățișarea Din cer iată a venit Crucii dând îmbrățișarea Pironită a fost pe cruce De cuiul cel ucigaș În lumina ce străluce Pentru orișice vrășmaș Lumea nu l-a cunoscut Deși El i-a dat ființă A Lui mână i-a făcut Bucuroasă a ei ființă Iar ai Săi nu
A PLĂTIT ISUS TOT PREȚUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378150_a_379479]
-
asupra lui o clipă și surâd reptilian până când buzele se desfac cărnos și vocalele ei se lovesc de consoane șuierate, dar precise, ca și cum l-ar fi așteptat acolo de când lumea, ca și cum ar fi știut că va veni, că va rămâne pironit nu de farmecul ei, ci de stranietatea tabloului căruia nu are cum să-i rămână indiferent... Bonjour! Je m’appelle Léa. Vocea lui. David simte lacrima arzând în colțul ochiului și clipește des, scurt. Să o sufoce, ar vrea. S-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
el nu însemna decît că-și astîmpăra curiozitatea. Așadar, aici se născuse? Aici trăise primele luni din viață, alături de părinții săi? Din păcate, nu-și amintea absolut nimic, dar asta nu-l împiedica să se bucure. Lupul înțelept, însă, rămăsese pironit. Atîtea amintiri îl legau de locul acesta și, fără să se poată împotrivi, toate i se dezvăluiau acum, încît nu găsea putere să înainteze. Lupino i se alătură, intuindu-i emoția. Simțea nevoia să-l sprijine, să-l aline. Sîntem
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cedez cu una, cu două, cu atât mai puțin să accept o realitate care se dovedea, ca de obicei, de o grosolănie inimaginabilă. Era atât de mare revolta mea, încât nici nu băgasem de seamă că stăteam de ceva vreme pironită și că mă holbam exoftalmic în mijlocul străzii Peneș Curcanu țcare o fi trecut el prin multe, dar cu o asemenea situație sunt convinsă că nu fusese pus să se confrunte) la o pereche de pantofi din piele albă, prea puțin
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
singură cine sunt!”. „- La naiba cu misterul tău! Vrei mister? Rămâi cu misterul tău blestemat! Uită de mine! M-am săturat de jocul acesta de-a baba-oarba. Cu câte altele te mai joci la fel?” Karina vorbea tare. Copilul rămăsese pironit locului. Nu înțelegea ce se întâmplă cu femeia pe care o răsturnase și care nu dădea semne că-l va certa sau că se va ridica de acolo. Mai vorbea și singură pe deasupra. Era nebună? Nu știa dacă să o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
spre ghiozdanul burdușit ce stătea culcat pe genunchi și spre nasul în vânt al fetei de la geam. Treceam prin dreptul Tribunalului, pe partea cealaltă râul murdărise malurile și asfaltul turnat pe ambele părți. Îmi venea greu să-mi țin privirea pironită afară, în noiembrie. Ciocanul era lipit de peretele autobuzului sub inscripția „În caz de urgență“. Fiecare literă putea forma o infinitate de cuvinte, dar preferase să rămână pentru totdeauna în anunțul bătut cu negru în metal. Se înnoptase și 257
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
întinsă pe iarbă (albastră?) și ridicată de iarba-iarbastră crescînd spre cer eram eu. Rusalin îmi vindecase frica. Erau multe reptile (ce cuvînt urît!) în Edenul nostru. Țipam cînd zăream șerpii țîșnind prin ierburi. Surprinzînd unul care înota aproape, cu privirea pironită asupra mea, am fost gata să mă înec. Pentru el, șarpele de apă nu era decît o formă blîndă a viului. Și-i plăceau toate formele blînde ale viului. "Uite, Ana, așa-mi spunea, Ana, ce căpșor gulerat are!" Urmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
puțin copilul. Nu știu ce m-a făcut atunci să le spun : Așa-i că-i regele ? Erau frumoși amândoi, copilul era... ca orice copil, ca și frații mei când erau mici și nu știu ce mi-a venit să spun asta. Stăteam acolo, pironit locului și parcă mă prinsese părerea de rău și tare aș fi vrut și eu să merg cu ei... Bărbatul a ghicit și-a spus: Mai târziu, ai să fii nu cu mine, nu cu ea, ai să fii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
îi zise Agaton sclavului. Ia cheamă-l încoa - și nu-l slăbi până nu vine... l Atunci, reluă Aristodem, le-am spus: Doamne ferește! Lăsați-l în pace! Așa e el, se retrage într-un colț oriunde se nimerește și stă pironit locului. Dar vine el... Agaton zorește sclavii să se înceapă libațiile, Socrate însă tot nu mai vine... Amfitrionul, nerăbdător, iar vrea să trimită după el, dar Aristodem se împotrivește... Și încep să cineze. Pe la mijlocul cinei, sosește și Socrate. Atmosfera se
Eros ori Ura (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10906_a_12231]
-
acord întâietate Cazuții arbori din lama securii Murit-au fără să o vadă-n realitate Iar părul său e roșu precum focul Privirea ei mă arde permanent Mă-ntreb dacă aicea îmi e locul Între al arborilor amplu contingent Stau pironit, și mă întreb că, dacă Aș încerca subtil să mă apropii Ce ar putea nubila să îmi facă Decât să-mi fure inima și ochii Încerc să mă dezmeticesc, dar nu mai pot Frumoasa muza a pădurii, iată M-a
MUZA PĂDURII de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384346_a_385675]
-
rană lăsată de cuvinte pe suflet Nu folosi cuvântul ca armă în iubire Nu aș putea să mi-l scot, ca pe un glonte Din minte, zăpada ar arde s-ar așterne noian de ispite cuvântul tău m-ar ține pironita pe cruce Referință Bibliografica: Ninge cu îngeri / Gabriela Ana Bălan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1795, Anul V, 30 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriela Ana Bălan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
NINGE CU ÎNGERI de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383220_a_384549]
-
a fost preluată de colonelul Matziev. Primiți ordine de la el. Puteți pleca. Și Josăphine Maulpas? am întrebat totuși. — Trei zile într-o celulă îi vor schimba ideile. Se întoarse pe călcâie și intră în biroul său. Iar eu rămăsei acolo, pironit ca un tăntălău. — Vorbești de trei zile, a urmat Josăphine, dar m-a ținut închisă o săptămână porcul, numai cu pâine și supă de mazăre, servite de o infirmieră la fel de amabilă ca un hârleț... Vaca! Ești sigur că a crăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Ea Îl privea cu ceva ce nu era zâmbet, ci un ecou palid, Încruntat, al unui surâs, În colțul gurii. — O, taci odată! a strigat brusc și a luat-o la fugă spre camera ei, pe coridor. Amory a rămas pironit locului, pradă unei remușcări confuze. — La naiba! Când a reapărut, Isabelle purta pe umeri o eșarfă subțire. Au coborât scările Într-o tăcere neștirbită nici În timpul cinei. — Isabelle, a Început destul de iritat Amory când se aranjau În mașină, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Și nu vedea mii suliți înfipte-n carnea mea Cum asmuțeau întruna spre tine, nălucire!... Deci am gonit... o goană ce nu s-a mai oprit Decât când brațul ager zvâcni să te cuprindă Când strângerea te frânse, iar ochiul pironit Se adânci în vasta orbitelor oglindă. De atunci, țeasta prinsă în chiciură și zguri Pe trepte de vertebre pătrunde-o noapte groasă. Tipsia luminoasă a gândului de guri Și dalte scrâșnitoare în zimți mărunți e roasă. Iar harurile Celei Rîvinte-mi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
scrise fără seamă isihii de foc pe geană lir delir întru nadir se smerește un satir gheața strunei prorocește arde-n ger - povestea crește ning în vii entelehii struguri cai și cununii răstigniți pe sfânta rimă raiul înflorit din tină pironit s-a pironit ne-am spălat de asfințit CEI BINECUVÂNTAȚI ...cei din urmă - la ospățul luminii - au pășit - ca pe străfulgerări de nori albi - întru nimic tulburați - cei binecuvântați toți sunt - pe sub de purpură straiul uimirii - dincolo de logostele logofrați grai
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > NINGEA UȘOR A ÎNSERĂRI CU FLUTURI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ningea ușor a înserări cu fluturi, în mână țineam pironită uitarea, începuseși ușor, ca o toamnă să mi te scuturi, aproape de tâmple dorul tău m-atingea cu oftarea! Te îmbrăcasem în mine prin descântece-abstracte, mâna ta rătăcea desfăcând buzunare, gânduri roase de ceață scrijeleau pe sub noi artefacte, un ghimpe își
NINGEA UŞOR A ÎNSERĂRI CU FLUTURI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363610_a_364939]
-
vînt de augurium celui chemat să le pătrundă tainele și unde eu devine altul prin indiferența față de iluzie, totul desfășurîndu-se ca un ceremonial în tăcere și cu foarte mult soare curgînd pe pietre, singurele martore ale dragostei mele și așa pironită ca liliecii pe uși de oțel limba n-are de gînd să mă înțeleagă, nu e mulțumită de mine și totuși cînt cu această a treia voce, dincolo de orice forme trecătoare, care apar și mor în vid neîncetat.... Referință Bibliografică
ACEASTĂ IDEE DE MINE ÎNSĂMI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364642_a_365971]
-
ne vom fi ales în suflete decât cu regrete tardive. Pe vremuri, se pare de mult uitate de mulți dintre noi, oamenii își clădeau singuri propriile lor concepții și scară de valori. Baza credinței lor sălășluia adând în inimile lor, pironită fiind cu trei pironi mari care odată, cândva, de mult... au străpuns mâinile nevinovate ale Mântuitorului și Salvatorului minunat, Omul perfect, străpuns pe o cruce de lemn, fără de milă de către cei pentru care Dumnezeu Tatăl, și-a sacrificat unicul Său
DEZAMĂGIRI ŞI ÎMPLINIRI ÎN PLAN SPIRITUAL! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365467_a_366796]