11 matches
-
ani de la deces, celebrul poet a avut, în sfârșit parte, de o ceremonie funerară fastuoasă, bine meritată. Și mi-am amintit poezia CORBUL: „Stând, cândva, la miez de noapte, istovit, furat de șoapte/ Din oracole cețoase, cărți cu tâlc tulburător,/ Piroteam, uitând de toate, când deodată-aud cum bate,/ Cineva părea că bate - bate-n ușa mea ușor./ E vreun trecător - gândit-am - și-a bătut întâmplător. Doar atât, un trecător. [ ... ] Și de-atunci, pe totdeauna, Corbul stă, și stă întruna,/ Sus
VIZITAREA ORAŞULUI BALTIMORE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 by http://confluente.ro/_vizitarea_orasului_baltimore_vavila_popovici_1341805749.html [Corola-blog/BlogPost/358041_a_359370]
-
se plâng că n-au opinci; Se-nsoresc pe coastă șase Puțintel cam somnoroase; Au mai înflorit azi-noapte În livadă, cică, șapte Și-ncă opt mici, rotunjoare, Cu petale albioare. Apoi nouă, zvăpăiate, Ies din frunzele uscate Și, desigur, încă zece Pirotesc sub roua rece. Primăvara-i drept, sosește, Însă nu se prea grăbește! Referință Bibliografică: FLORILE DE PRIMĂVARĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1510, Anul V, 18 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile
FLORILE DE PRIMĂVARĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1424243735.html [Corola-blog/BlogPost/377298_a_378627]
-
întâmpla, ea nu se va căsători decât cu mine. Aveam strania senzație că noaptea, luna, stele se deplasau odată cu mine. Uneori mă gândeam să mă întorc în România. Dar vedeam acele figuri sinistre de parlamentari holbându-se la pupitru sau pirotind în sală, vedeam haosul din industrie, agricultura murind și mai ales mă vedeam pe mine muncind ore în șir în fața calculatorului pentru un salariu de nimic. Încercam să devin orb, dar nu puteam. Peste câteva zile a sosit la Londra
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
nebunia, mi-era frică să nu-nebunesc. Adesea mă pomeneam că privisem, fără să știu, câte o oră întrea gă-n soare și că ochii mei, orbiți de lumina lui caldă, nu mai puteau distinge nimică, ci un caos vânăt-roșu părea că pirotește și mă-nvârtește mereu, până ce mă trezeam căzut pe iarba câmpului 281. Este aici un amestec ciudat al obiceiului copiilor de a se uita în soare obicei absolut real -, dar și o premoniție a ceea ce avea să vie. Copilăria ipoteșteană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
era frică să nu-nnebunesc. Adesea mă pomeneam că privisem, fără să știu, câte o oră-ntreagă-n soare și că ochii mei, orbiți de lumina lui caldă, nu mai puteau distinge nimică, ci un caos vânăt - roșu părea că pirotește și mă-nvîrtește mereu, până ce mă trezeam căzut pe iarba câmpului. Eram tâmpit, absurd, idiot. Astfel stam adese înmormîntat în iarba mirositoare, albaștri și mici fluturi de vară roiau prin flori, un soare cald îmi ardea drept în creștet, totul era
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
păsări din înalturi, Si fiara-n munți cu răget crud, Al apei vuiet îl aud ; Și nouri auriți, în zare, Plutind alene dinspre sud, Îl însoțesc spre nord, spre mare ; Iar stăncile, ce-n grea grămadă În mreji de taine pirotesc, Isi pleacă frunțile să vadă Cum valuri repezi licăresc ; Înalte turnuri de castele, Din stânci privesc cumplit și treaz - Sunt uriașe santinele, La poarta mândrului Caucaz ! Sălbatică și minunată Era divină lume, toata ; Dar mândrul duh, cu mut dispreț Privi
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
la Leu și nu la Scorpion, maestrul pe care Îl cauți va pieri, iar lumea va cunoaște amenințarea aerului, apei și focului. Toți au căzut la pace, da Izedin nu, că crăpase un arșin de salam și d-acu Îl pirotea soileala, de-i cădea geana, și iera așa dus, că când să dea să plece a Întins ghiara la toți pă rând, care el nu face niciodată așa. Mi-a datără o vărguță dă bambus, m-a legatără la ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
rămase nedumerite. Sia se gândi prostește la calendar și Lina își repetă: "Un înger Rim!", fără să înțeleagă. Profesorul Rim voise să consacre, astfel, acel prim prânz de însănătoșire și de concordie familială. Rămasă singură în fața cafelei negre, doctorița Lina piroti puțin, pe drept somnoroasă după ziua de robotă. De când își aducea aminte nu fusese mai mulțumită ca acum. Cine ar fi priceput! Lică . . , Un înger Rim!! . . . III După plecarea lui Lică, doamna Vera se ostenise în zadar de după perdele să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de-amurg obrazul-jar; Când - ghindă cafenie - picau jos cărăbușii, Când era zarea frunză uscată de stejar. Cu țâțe tăvălite-n funinginea din slavă, Tot mai aproape norii - ei mă-nțărcau întîi; În somn plângeam să-mi șteargă priveliștea hîrlavă Și piroteam pe prispă cu pragul căpătâi. Dar fețe mai lățoase, mai cornorate, turmă Nășteau sub țarc de gene și se prindeau în șir La hora dezmățată a spaimei, ce se curmă Târziu, când mâini de lună presară tibișir... Și haimana, și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mare. Nu a privit-o direct, a ieșit pe săliță, Îi era somn un pic dar de, era de ...serviciu! Se gândea la lucruri, ființe și Întâmplări frumoase și tocmai Încerca să-și imagineze ce minunăție de trup ascundea plapuma, pirotea binișor, când de dincolo de ușa prevăzută cu un geam nu prea mare, se auzi: Olaru, nu ți-e frig pe sală? Nu doamna profesoară! Ia să vin eu să văd! Întredeschise ușa și cutremurându-se a spus: Brr, ce frig
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Ce guriț-o săruta? Ce sfn alb o dezmierda? Țambalagiul bătea tactul cu ochii închiși, în somn. Instrumentul cânta singur: Tînc, tînc, tînc, tînc... Bărbia îi cădea pe piept și tresărea speriat, deodată, lovind mai repede în coarde. Apoi iar îl pirotea somnul... Numai degetele nu i se odihneau. Linei îi veni să râdă. Lăsă perdeaua să cadă. Taică-său băgă rufele și darurile într-o ladă, pe care o cară cu Stere și cu Grigore până la spatele unei droști. Soba nașului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]