35 matches
-
Așa că înainte de a intervieva pe cineva, ea își cunoaște interlocutorul. Nici una dintre întrebările ei nu e pusă la întîmplare. Ea știe ce vrea să stoarcă de la interlocutorii ei. Dar face asta cu o grație care n-o transformă nici în pisăloagă și nici în proprietară a unui pat al lui Procust ca intervievatoare. Unul dintre cele mai interesante interviuri din cartea ei de Conversații cu..., apărută la Editura Universal Dalsi e cel cu Petru Dimitriu. Un schimb de mesaje scrise, pe
Ce vrea Marta Petreu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11990_a_13315]
-
înfloresc în cîrca dioptriilor multe. În spatele lor, însă, e o lume cît o mansardă, unde retortele și cărțile sînt complicate cîmpuri de experiențe. Ale cuiva tînăr, rezistînd prin pasiune extracurriculară, am spune azi, unei școli cu păcatele ei, ale cărei pisăloage sisteme și reguli nu sînt însă nimic pe lîngă programul de "creștere" pe care voința lui reușește să i-l impună. Jurnalul de "lene" ispășită prin crîncenă ambiție e Romanul adolescentului miop, ediția din '89, de la Minerva, prima completă (după
Ochelarii altcuiva by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9668_a_10993]
-
de la ea la mine; roșeața tînără din obrajii lui Șichy i-a molipsit și pe-ai mei. Tano nu ne mai suportă rîsul și se cere afară, gata de altă hărțuială cu vîntul de noiembrie. Risc să-i apar o pisăloagă lui Șichy, risc asta: Uite-o, Amintiri deghizate, editura "Nemira", 1994. Să vedem cum fostul concherant stalinist s-a preschimbat, din prigonitor, în apologet al modernismului. "Ariel, arată-ne ce poți!", face Șichy apel la formula unui detergent. Liposystemul curăță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o caute la telefon, sau pe mess. Ei, ar fi putut da măcar un telefon în cele trei zile, încăpățânatul ăsta, își spunea, văzând că nu primește de la el nimic, nici măcar un SMS. Petrecu împreună cu fetele și cu mama sa, pisăloaga (cum îi plăcea Crăiței să-i spună), venită în vizită, seara de ajun lângă brad, cu colinde și cu bucuria despachetării darurilor. Liviu, care plecase de câteva săptămâni în America, dar fără să o mai ia cu el pe Beatrice
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mai devreme sau mai târziu această traumă de a nu fi dorit de părinții naturali răbufnește, prin nevroze, psihoze... Și cum ai avut curajul să faci pasul dacă știai toate astea?! Și încă două adopții! Le știam pentru că mama mea pisăloaga, cum îi spune Crăița e medic psihiatru și am avut discuții lungi pe această temă cu ea. Am fost și avertizată, am fost și ajutată, și apoi, să nu crezi că un copil pe care-l porți în pântece nu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
interesează decât copiii. — Asta să i-o spui lui mutu’! a pufnit Amory. Știi bine că ești absolut splendidă. A Întrebat-o unicul lucru de care știa că s-ar putea rușina. Era propoziția pe care i-o adresase prima pisăloagă a omenirii lui Adam: — Spune-mi ceva despre tine. Iar ea Îi dăduse răspunsul pe care l-o fi dat și Adam: Nu am ce să-ți spun. Dar la urmă Adam i-a Împărtășit, probabil, pisăloagei toate gândurile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o adresase prima pisăloagă a omenirii lui Adam: — Spune-mi ceva despre tine. Iar ea Îi dăduse răspunsul pe care l-o fi dat și Adam: Nu am ce să-ți spun. Dar la urmă Adam i-a Împărtășit, probabil, pisăloagei toate gândurile care-i veneau noaptea, când se auzeau greierii În iarba prăfuită, și trebuie să fi remarcat, condescendent, că era foarte deosebit de Eva, uitând cât de deosebită era ea de el... În orice caz, Clara i-a povestit multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să nu spună el o minciună, ca să se dea mare! * Și, În timp ce mă uitam În dreapta, În stânga, excelent, meserie, aeroportul! n-am fost pe fază că mama mă ținea În colimator și, de necrezut! pentru prima oară s-a prins și pisăloaga Casandra ce am eu În minte, prin urmare, aiurea, ca de obicei, cum e ea, notă de subsol, Buni ar fi folosit cuvântul deplasată, deci mama, deplasată, cum este de obicei, a pus pe loc la curent toată lumea de cum stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Belodedici pe ușa pătată, mi-am pus caseta cu Scorpions, am aruncat scrumiera În vasul de la closet, asta a fost o greșală, oricât am tras apa, mucurile se Încăpățânează să plutească, am deschis toate ferestrele, pentru că se apropie ora când pisăloaga de Casandra se Întoarce acasă, și ce-ar fi să Încerc acum să pun Sandra - Stop for a minute? Am căutat prin bucătărie, mai era o felie de cozonac de la masa de dimineață, un cozonac fărâmicios, fără nuci, fără rahat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În cadrul legal și banal constituit al unui botez/al unei pomeniri. Nu suntem În măsură să precizăm data/locul/motivul precedentei Întruniri de familie Întrucât cronica devotatului nostru Daniel a fost distrusă din neglijența ori reaua-voință a autorității tutelare materne, Pisăloaga Casandra. * Deși cronicarul Daniel s-ar fi Întors, ca de obicei, cu spatele, făcând totul ca să conserve părerea proastă ce o au În genere ceilalți despre el, ca să demonstreze prin strâmbături că nu ar fi pe fază, bunicile, strănepoatele, cumnatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sous la terre et toi tu marcheras dans le soleil. Și pe urmă nimic altceva decât ghemotoacele de vată pe care le Împingeam În nările galbene, Încremenite prin care se prelinge, necontenit, mort, sângele, necontenit, mort, sângele, necontenit, mort... * Ajunge! Pisăloaga Casandra sună de cinci minute la ușă, iar și-a uitat acasă cheia: — Daniel! Deschide, Daniel! Deschide, că am scrisoarea! Am scrisoarea de la Rectorat! M-am Întâlnit jos cu postașul... Imagine you’re in Spain. After a delicious breakfast served
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
că ghinionistul perfect se va dovedi și de această dată tot tata. Și, tot fără să mă uit, l-am văzut Înghițind repede pastila de Rudotel pe care i-a dat-o Victor, care o are de la profesorul Alexandru, vărul pisăloagei Casandra, ce Înghite Întotdeauna când are ședință la Cece, la Marea Adunare Națională, ca să fie fotogenic atunci când o să Îl vedem la televizor: — Uite-l și pe profesorul Alexandru lângă.. — Nu i-o fi rușine să stea acolo, lângă... — Uite-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
al lui Miles Davies, mama Îngrămădea schițele unor scenarii ratate, cum va merge ea În al treisprezecelea ceas să-i spună Musafirului tot ceea ce nimeni n-are de gând să-i spună. Eu sunt fiica lui Buni, ar fi strigat Pisăloaga Casandra, pe mama mea o chema Ana Maria, atât de tare, Încât caralii care scorbeleau haina plină de buzunare a lui Traian, căutându-l de scrisori pentru Europa Liberă, și treceau prin aparatura Roengen lingurile de lemn ale tatei și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
stomacul și mă Încovoiam de durere, zâmbind fericit, din minut În minut avea să vină izbăvirea, revanșa propriilor mele reușite-nereușite. Eram mama, iată rolul meu cel mai ușor, nu-i deloc greu să Îmi Închipui ce i-ar spune mama, pisăloaga Casandră, Musafirului. * Mama ar intra pe loc În priză, ochii ei s-ar decolora pe loc de panică și, strângând cu Îndârjire toarta poșetei, ar repeta În gând, cu pasiunea cu care o bigotă rostește rugăciunea, cuvintele demne al căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o tachinărie galantă verișoarelor, mătușilor, surorilor, cumnatelor, de pe eterna canapea de vinilin albastru, În acel fel al lui inimitabil de a face pe grozavul, ironizându-se, umilindu-se singur. Și imediat s-a auzit și glasul de mezzosoprană al mamei. Pisăloaga Casandra prezenta sfaturi medicale laolaltă cu buletinul de sănătate al soțului ei, Întrerupte de mici amănunte revelatoare privind obiceiurile familiei noastre și de prognoze funeste. * — Ce faci, Cornele? Doar și un copil știe că nu e voie să Îți iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și poate o să te deranjeze ce Îți spun, dar sunt convinsă că Întotdeauna o să le aibă! Capitolul 27 A fi sau a nu fi un boșo Iar eu tot nu hotărâsem dacă să mă tirez pe șest la autobuz, când Pisăloaga Casandra mă va scăpa o clipă din vizor, ori să stau până când el o să dispară dincolo de frontiera păzită de fețele crunte și umerii Înstelați ai băieților cu ochi albaștri. Deodamdată Traian Încă mai era acolo, cu geanta pe umăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
am Întredeschis-o. * Așteptam pe culoar, În nopțile alea două de la Cărbunești, să se termine bairamul, să-l văd că intră În cameră, poate reușim să stăm și noi doi de vorbă. Dar, ghinion, am luat plasă, ca de obicei, pisăloaga de Casandra a Început să strige: — Daniel, unde ești, Daniel! Adu-mi un pahar cu apă! Așa că, revenit În post, am deschis prudent ușa, ce-i drept, n-am fost În stare să scot vreun sunet când l-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
XXXIX Din obsesia genealogică mă scoteau telefoanele Adelinei. Glasul ei voalat, copilăros și senzual deopotrivă, mă convingea să cobor din vârful arborelui strămoșesc. Drept e că de multe ori nu aveam chef să ridic receptorul. Îi spuneam Zuzei: iar e pisăloaga aia. Îmi și imaginam un tătar mititel, zbârcit, învârtindu-și ochii ca două iatagane. Femeiușca asta cu voce periculoasă mă tot invita la ea, la Constanța. O amânam. Mă întâlneam din când în când cu ea la Biblioteca Pedagogică. Discutam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
piele grenat - ce lucruri solide și fine se făceau acum o sută de ani ! Cum aveau pe-atunci oamenii timp și răbdare să le facă pe toate !... Nu știu cine-a sunat-o pe neașteptate, tocmai când se uita prin album, probabil pisăloaga de madam Cristide, și l-a lăsat grăbită pe colțul măsuței. Acum îl atinge cu cotul fără să vrea : albumul se rostogolește, ea dă să-l prindă, dar, de nervoasă ce e, îi tremură mâinile și i se rostogolește printre
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
le găsește omu'! Cum coboară cineva, cum le mută în altă parte! Cască ochii și nu mai bodogăni atâta! o repezea soră-sa Ana. Vezi în dreapta, la perete, pe raftul de jos! Unde le-a pus nimeni alta decât tu, pisăloago, nu mai departe decât săptămâna trecută! Uiți de la mână pân' la gură și bodogănești întruna! Da' gogoșarii? Și pe ăia tot eu i-am rătăcit în hruba asta nenorocită? Păi hotărăște-te pe care-i vrei! Că doar n-o să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mânuțele de culoarea frunzelor de arțar toamna, și striga: „Frățioare!“ Takamori era cu șase ani mai mare decât ea. Tomoe, cu pași nesiguri, se ținea tot timpul după el prin casă. La un moment dat, s-a schimbat brusc în pisăloaga ce-și trata fratele cu dispreț. — Ah! Oare toți bărbații-or fi atât de netrebnici? Păi, dacă-i așa, n-am să mă căsătoresc niciodată, spunea ea cu nerușinare. Takamori învățase, până la urmă, că era mai înțelept să nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
niciodată nu mi-a pierit sentimentul de vinovăție față de tine. —Așa deci. Și mă simt groaznic pentru faptul că poate ai călătorit până aici din cine știe ce motiv trăsnit legat de căsătoria noastră eșuată; pentru că nu era nevoie să vii. Ce pisăloagă ești, femeie, exclamă el. Pe toate trebuie să le diseci. Nu uita că acum sunt sedată, îi aminti Darcey. Creierul meu nu funcționează în regim normal. —Bine, te iert. Ce mai face Anna? întrebă ea brusc. —Bine, spuse Neil. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ceva mai bine decât să petreacă vara în Toscana cu părinții ei (iarăși!), dar mama și tatăl lui Hugo s-au dovedit a fi aproape la fel de insipizi - ea era scriitoare, el lucra la BBC - iar sora lui, Alicia, era o pisăloagă înfiorătoare cu dinți de cal și niște pete oribile. Alan Beamish era un om bun, care observă destul de repede că Hilary nu se simțea bine acolo. Într-o seară când ședeau toți în jurul mesei la cină, iar Roddy și Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fapt care n-o împiedică însă pe doamna Cucu să taie mai departe aerul cu cuvintele ei. Se pare că Suzy își dăduse seama că, dacă ar fi rămas, i-ar fi fost imposibil să-i vie de hac bătrânei pisăloage. "Ooo! făcu ea apoi în odaie uitîndu-se la mine cu ochii dilatați, pe-asta nici dacă o omori nu-i închizi gura... Ți-am spus eu, râsei, cu mine e mai ponderată, dar ai văzut, pe fata ei o duce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
firișoarelor de aur (aurul, mai greu, rămânea la fund). Prelucrarea În șteampuri primitive era cunoscută din timpuri vechi atât de daci cât și de romani. O roată de moară obișnuită mișca câteva baterii de lemn, alcătuite fiecare din câte trei pisăloage. Minereul fărâmițat manual (“părăclit”) cu ciocanul era așezat În blocuri de fag Întărite cu cremene, puse În dreptul fiecărui pisălog, prevăzut la capătul de jos cu saboți de cremene sau de fier. Șuvoiul de apă, ce era Îndeobște abătut dintr-un
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]