88 matches
-
Scriitorul e un ales, nu-și poate permite să intre la concurență cu oamenii de rînd, la loterie. (Decît, eventual, ca să piardă, m-am gîndit.) Ba poate! zic. Cumpăr pîinea și-i spun la revedere domnișoarei. Nu se lasă - dintre pisălogii ăștia se aleg activiștii politici și misionarii. Nu-i așa că aș dona marele premiu, dacă l-aș cîștiga, societăților de caritate? Asta în nici unc az! După care mi-aduc aminte de zicerea ei cu românii puturoși. Și-o fac
Ceaușescu și premiul cel mare la Loto by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13251_a_14576]
-
seară mergi pe un drum dosnic și dai peste un bărbat ciudat care ține o bâtă în mână. De fapt e un slăbănog de un metru șaizeci și doi de centimetri, care ține în mână o bâtă minusculă cât un pisălog. Acesta este adevărul. Când îl vezi ți se pare a fi un bărbat imens, la un metru optzeci, cu o bâtă de fier în mână. Inima îți bate puternic. Îți vine să crezi că a doua variantă este adevărată. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la locul pe care, evident, nu Îl adora. „În anii aceia exista deja În România o generație de scriitori moderni de bună calitate”, am continuat, gata să trec la alt episod al narațiunii. „De pildă, cine?”, a Întrebat, din nou, pisălogul, decis să nu piardă simpatia audienței În fața căreia Își juca clovneria. „Păi, Rebreanu”, am zis. „Cel mai cunoscut, probabil. Candidase și la Premiul Nobel. Dar sunt și alții, mai inovatori, mai moderni. Doamna Bengescu, Camil Petrescu, Blecher. Urmuz! Ionescu Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
strige: — Ia fă-te-ncoace, unul cu un amnar! Până una alta, ia obscuritatea ca pe o binecuvântare. Se lasă îmbrățișat de ea din toate părțile. Un zid între el și lumea înconjurătoare. Mai ales nu-l mai vede pe pisălogul ăsta enervant trimis pe capul lui. Savurează în tăcere desfătarea singurătății. Liniștea îl îmbie la meditație și amintiri. A rostit cu voce tare nu mele Domnului, el, care n-o să mai pună niciodată piciorul pe Pământul Sfânt... Liniștea devine apăsătoare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mormăie mai mult pentru sine, decât pentru Pran. Cum crede papițoiul ăsta că poate conduce Fatehpurul? Odată întorși la zenana, Khwaja-sara se așază la o măsuță joasă, plină de recipiente și boluri închise. Degetele lui lungi ca de maimuță, mânuiesc pisălogul și mojarul, presărând un pic dintr-o cutie, apoi un pic din alta, strivind amestecul până se transformă într-o pulbere fină, roșie. Pran freamătă în sariul său și se mișcă nervos când pe un picior, când pe celălalt. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Depășind un grup de memsahib trecute de prima tinerețe, care supravegheau niște copii aruncând în joacă inele pe un țăruș, auzi vocea tăioasă a uneia care vorbea destul de tare pentru a fi auzită: — Uite-o, cea de acolo. — Aia? Soția pisălogului scoțian? Biata de ea! Este un tip total nesuferit. — Îmi imaginez. Arthur spune că nu tace niciodată. Remarca n-ar fi trebuit s-o afecteze, dar din nefericire, așa se întâmplă. Crezuse că toată lumea îl vede pe Andrew la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fost sever, dar cât se poate de drept, când a publicat chestia cu femeia care este un sfinx modern. De bună seamă că nu veți cere generozității mele cavalerești să reproducă punct cu punct șueta dintre marea doamnă nestatornică și pisălogul june prim, care voia să facă din ea o simplă confidentă. Astfel de baliverne și tocănițe din vorbe de clacă aparțin mai curând romancierilor franțuziți și grosolani decât celor care caută adevărul. Dar nici nu știu măcar despre ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
rezervările la hotel pe timpul antrenamentului de primăvară. Și aici este o scrisoare de la Abelman adresată dumneavoastră, nu firmei. E scris „personal“ pe ea, deci ar fi mai bine să o deschideți. A sosit de câteva zile. — Ce mai vrea și pisălogul ăsta? spuse supărat domnul Levy. — Se miră poate de halul în care a ajuns o întreprindere prosperă și în plină dezvoltare, spuse doamna Levy. Se întreabă ce s-a întâmplat după moartea lui Leon Levy. Poate Abelman ăsta are de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în sfârșit să se oprească. Pe scaunul din spate văzu silueta uriașă a țicnitului. O femeie cu păr castaniu se dădu jos din scaunul șoferului și-i spuse: — Hai, băiete, coboară din mașină. — Nu înainte de a-ți clarifica relația cu pisălogul bătrân, răspunse silueta. Credeam că am scăpat de fascistul ăla degenerat. Se vede că n-am avut dreptate. Tot timpul ai avut de a face cu el, pe la spatele meu. Tu l-ai plantat probabil acolo, în față la D.H.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
detașare, iar numeroasele aspecte neplăcute din viața metropolitană a celor nevoiași i se perindau prin față ca un fel de procesiune amenințătoare. Iată și trecerea Încrâncenată, Înfiorătoare, a metroului: reclamele de pe marginea vagoanelor repezindu-se spre tine, rânjind ca niște pisălogi bătrâni care te Înhață de braț, gata să-ți mai Îndruge o anecdotă; Îngrijorarea ca nu cumva cineva din vagon să se sprijine de tine; un bărbat care se hotărăște să nu cedeze locul unei femei, urând-o din cauza asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
corvezile de zi cu zi era lăsat să se usuce chiar pe câmp pentru a putea fi folosit ca așternut în grajdurile cailor. Paiele crude le foloseau ca provizii în timp de foamete. Le tăiau și le mărunțeau într-un pisălog de piatră până se făceau făină. Îmbrăcat ca și țăranii în haine de lucru hangiri, samuraiul privea valea. Din când în când îi striga pe țărani și stătea de vorbă cu ei alte ori muncea cot la cot cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ce drept? Ce-ai făcut tu În viața ta? Oare lui Yoezer și prietenilor săi care vor trăi aici peste o sută de ani le va folosi la ceva faptul că pe-aici, prin Ierusalim, s-a Învârtit cândva un pisălog leneș care deranja pe toată lumea cu corectări lingvistice meschine? Care se culca cu femei măritate? Care Îi lua În derâdere și Îi insulta pe miniștri? Care polemiza cu gândaci și șopârle? Când până și un om rău ca Gad Eitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Fima se cutremură În Întuneric, căci În afara durerii și a dorului de Yael, imaginile acestea Îi treziră o senzație ciudată de dor de el Însuși: de parcă una din ferestrele luminate ascundea Îndărătul ei un alt Fima, real, nu gras, nu pisălog, nu cu un Început de chelie, nu cu indispensabili lungi și Îngălbeniți, un Fima harnic și corect, care trăia cumpătat, fără rușine și fără minciuni. Un Fima liniștit și ordonat. Deși știa deja de mult că adevărul Îi era inaccesibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
țara cu credință și să devină un apărător al patriei și al poporului său. Restul e irelevant. Și cu asta și-a reluat plimbarea, urmat de un bărbat foarte bine făcut, a cărui datorie era probabil să-l apere de pisălogi. Baruch a strigat: —Gingis Han! Și a adăugat: —Uită-te și tu, Efraim, În mâinile cui a hotărât Providența să pună mântuirea Israelului: păi ăsta e mărăcinele din parabola lui Iotam. Fima, care avea pe-atunci În jur de șaisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acest oraș“, mi-a spus el, „ai aici rude, prieteni?“ I-am răspuns că nu, fără să mă opresc, temându-mă că am de-a face cu cine știe ce pungaș, În cel mai bun caz cu un milog sau cu un pisălog. Dar bărbatul a continuat: „Nu te Îngrijora de stăruința mea, nobile vizitator. Stăpânul mi-a poruncit să mă așez În acest loc, așteptând orice călător spre a-i oferi ospitalitate“. Omul părea de condiție modestă, dar era Îmbrăcat cu veșminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Paul al meu să fie mai viu. Dar nu l-am terminat. M-a chemat Carol, împăratul, pe neașteptate, la Roma. Mă chemase Carol! — Dar Alegoria Timpului? Timpul... cele trei înfățișări... Prudența. Alegoria pictată acum zece ani... își auzi vocea pisălogul Tolea. Ar fi și un autoportret acolo. Așa se pare, autoportretul bătrânului Tizian. — Vezi că ți-a căzut un plic, mormăi, agasat, bătrânul. — Trebuie să vă amintiți. Singurul tablou în care nu v-ați mai înscris numele, cum obișnuiați. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din brațele Mioarei, pentru că tânăra decanta în pahare gradate un cocktail din abnegația (strânsă în sticluțe etanșate) pentru Mama, pastile de dragoste roșie, de iubire albastră, de renunțări și eșecuri cărămizii, de dor îngălbenit, pe care le zdrobi cu un pisălog de usturoi. Și-i bău conținutul. Mioara 1 și Mama 2 se întâlniră în mulțime, întâmplător. La fel și Mama 1 cu Mioara 2, fără să-și dea seama de schimbare. Tavanul cerului era cupola imensei hale de uzină a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Jad, apoi retrageți ușor Tulpina de Jad, împingându-vă în Albia Aurită, ca și cum ați tăia prin piatră în căutarea jadului prețios; - folosiți Tulpina de Jad pentru a vă înfige cu putere în zona Terasei de Jad, ca și cum ați folosi un pisălog de fier pentru a strivi medicamente într-o piuliță; - împungeți cu Tulpina de Jad înainte și înapoi, cu înfigeri scurte și lente în interiorul Palatului Ceresc, asemenea unui fermier care-și pregătește pământul pentru a însămânța; - măcinați Tulpina de Jad și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
se ridicase și-i prinsese sfârcul între degetul mare și arătător și o strânsese de parcă ar fi muls o capră. Lea povestea și ea cum Laban îi băgase mâna pe sub fuste, dar când îi spusese Adei, aceasta îl bătuse cu pisălogul până îi dăduse sângele. A rupt coarnele idolului său favorit și l-a amenințat că-l blesteamă să-și piardă bărbăția și să se umple de bube și atunci el a jurat să nu se mai atingă niciodată de fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
deocamdată necoaptă și nu sângerase încă niciodată. Bunica se temea că Anath va blestema câmpurile și grădina dacă Laban va îndrăzni să încalce această lege și că ea însăși își va aduna puterile și-și va bate bărbatul încă o dată cu pisălogul. Dar amenințările nu-și aveau rostul. Laban a înțeles imediat ce avantajoasă era amânarea și s-a dus la Iacob cu vestea că va trebui să aștepte până când fata va fi pregătită, înainte de a fixa data nunții. Iacob s-a resemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
îndelungi șovăieli, mesajul era îndeajuns de obraznic pentru ca taică-meu să ia foc într-o clipită precum un vreasc prea uscat, și să se lanseze în invective ce abia se puteau înțelege, în care se repetau sacadat, precum izbiturile de pisălog în piuliță, cuvinte ca „baliverne“, „vrăjitoare“, „Ibliss cel Viclean“, cât și vorbe puțin măgulitoare la adresa științei medicale, a evreilor și a creierului femeilor. Salma fu de părere că ar fi și bătut-o dacă n-ar fi fost însărcinată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
precaut la început, apoi, uitându-se în jur cu expresia aceea gen - mișto - pe care o au tații atunci când se uită la noile mașini ale altor tați, și se îndreptă țanțoș spre adâncimile depozitului. — N-o să se mai întoarcă. Ce pisălog ești! zise Scout, punând carnetul deoparte. Apoi, văzându-mi îngrijorarea, spuse: Sigur c-o să se întoarcă. I-ai explicat cum stă treaba cu tonul și toate alea. — Du-te-n mă-ta. Am zâmbit fără voia mea. Nu știu ce m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
s-au petrecut cu totul altfel decît mi le-am imaginat. Suflul unei bombe poate avea efecte ciudate, și n-ar fi exclus să-mi fi zdruncinat creierul, copleșit și-așa de gînduri negre...“ Ca pentru a scăpa de vreun pisălog care s-ar fi ținut după el explicîndu-i lucruri ce nu-l interesau cîtuși de puțin, Rowe intră brusc Într-o cabină telefonică și formă un număr. La celălalt capăt al firului, o voce aspră Îi răspunse pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din umeri, oftând. — Tot spaima de-a te vedea transformat Într-o bilă uriașă de ceară? Descartes negă. — Atunci? — În momentul ăsta, știu doar că nu știu nimic. — Aha! sări Napoleon de pe scaun. Iar ai vorbit cu Socrate. Toată ziua, pisălogul ăla bătrân oprește oamenii pe hol și-i chinuie cu Întrebările. „Ce vrei să spui?“, „De ce așa și nu altfel?“, „Poți argumenta?“. Pe Macedon l-a convins să rezolve probleme de logică fără sabie și de atunci stă și descâlcește
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se dărui, despre libertatea și angajarea ce se condiționau, nu-i așa... câte alte eșarfe elastice și colorate de cuvinte. — Dumneavoastră, dacă sunteți prietenă mai veche, veniți la un fel de aniversare. Învierea trecutului ! Nostalgiile sunt conciliante... fredonează din nou pisălogul. Nu mai avem însă mult, trenul tocmai părăsește ultima stație înaintea destinației. Garnitura se urnește greu, se leagănă pe tampoane, își adună puterile, balansează leneș pe stânga, pe dreapta, își dezmorțește articulațiile, a prins viteză. Se înșurubează, tot mai flămând
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]