30 matches
-
confirmându-mi certitudinea că ne suntem singurii stăpâni. Lăsam temerile deoparte, să zicem cele privitoare la viața fiicei mele. Crescuseră atâția copii, fără să fie controlați în fiecare moment, iar eu fusesem unul dintre ei. Nu este oare de ajuns pisălogeala de-acasă a părinților? A celor incapabili de un dialog onest cu progenitura și dependenți de patinajul artistic digital, făcut fără măsură pe ecranul telefoanelor smart. Cu orele. Chiar în plină discuție. Plângându-se, culmea, de lipsa timpului. Citiți continuarea
Omul fără niciun mobil by https://republica.ro/omul-fara-niciun-mobil [Corola-blog/BlogPost/338890_a_340219]
-
una dintre fete, eu am o acțiune de amploare la niște benzinării. Mare grijă la ce faci! Delia e veche în branșă, dar e femeie, știi cum e! Nu știa, dar se bucura că scăpa măcar pentru o perioadă de pisălogeală. Colega lui reuși să îl învețe în câteva zile mai mult decât Cosmin Matei în trei luni. Era o femeie atentă, ordonată, organizată, pregătită și, mai ales, îl trata ca pe un egal. Se consulta cu el, căutau împreună încadrări
MARE GRIJĂ LA CE FACI! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1439965095.html [Corola-blog/BlogPost/373537_a_374866]
-
am vrea să nu cădem victime ale atașamentului paseist, undeva, în țesătura atât de laborioasă a filmului (cineastul alucrat cu cinci coscenariști)s-a strecurat și plecăciunea în fața unei anumite generații de mame de altădată, de modă veche, admirabile în pisălogeala și încăpățânarea lor. Și pentru că a ținut să nu-și arate olții, cum spuneam, sentimentalismul gata oricând la pândă, Moretti a născocit un personaj fabulos, starul american ales de Margherita pentru a fi patronul din pelicula pe cale să se nască
Cannes 2015. În numele mamei by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/102041_a_103333]
-
dragoste se scot cu forța, când și când, gesturile tandre se servesc cu târâita, pentru ca, vezi Doamne, nu sunt „manly”, dansatul în doi e „gay”. Până-ncep eu să mă vestejesc că floarea fără soare și mă pun pe-o pisălogeala zdravăna. Lupta, lupta și dă-i, si dă-i și lupta, și cât p-ați, neicusorule, să-i între și lui ceva în cap. Ți-ai găsit! Sunt anumite lucruri pe care bărbatul nu le înțelege nici în ruptul capului
Cea mai romantică ciocolată, cel mai romantic dans, cel mai romantic rău general by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18891_a_20216]
-
el, dar cu timpul revin toți la normal... fiica mea e de vină. Îi trece totul prin sită, carne, zarzavaturi, chiar și cartofii, să nu se ostenească, săracul, să mestece și să digere și el ca toată lumea." De astă dată pisălogeala ei îmi făcea bine, îmi alunga supărarea și decepția și mai ales mă împiedica să iau lucrurile în grav. Tasia îmi adusese un curcan și servitoarea doamnei Cucu ne servi o supă cu tăieței și friptură cu piure de cartofi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
unul de celălalt. Se datorează doar faptului că ești un mare profesor și un mare om. Acestea sunt trăsaturi în lumina cărora faptul că eu am fost „pisălog“ sau „nepoliticos“ trebuie să apară ca lipsit de importanță. Știi bine că „pisălogeala“ mea e o expresie a dragostei pe care ți-o port, o dragoste de care, în străfundurile dumitale, ai suferi dacă ai fi lipsit. Și mai știi, fără a mai fi nevoie să accentuez, cum jinduiesc după bunăvoința dumitale. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
invizibilă. Brandy a stat în spital luni în șir, și-am stat și eu, și nu-s multe spitalele la care poți merge pentru operații estetice importante. Sari înapoi la călugărițe. Călugărițele erau cele mai rele când venea vorba de pisălogeală, călugărițele care erau infirmiere. O călugăriță-mi povestea despre-un pacient de la alt etaj care era comic și fermecător. Era avocat și știa să facă trucuri magice doar cu mâinile și-un șervețel de hârtie. Infirmiera asta din tura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a propriei identități În fața unui discurs care vine de la adulții care „ne creează toate problemele” și „ne obligă să trăim În lumea lor”. E vorba și de un efect de distanțare, de o revoltă Împotriva unui discurs privit ca o pisălogeală. „Lăsați-ne cu problemele voastre, pentru că nu sunt problemele noastre!” Încerc să Înțeleg această reacție și atitudine. Dar remediul, dacă ești un tânăr serios și vrei Într-adevăr să ai un proiect cultural, este munca științifică, În arhive. Arhivele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
îndepărta pe copii de părinți. Dacă părintele nu știe să răspundă cu suficientă delicatețe și înțelepciune, încercările copilului de a și-l face confident sunt sortite eșecului. Fraze de tipul pe vremea mea, îmi vine greu să înțeleg, ca și pisălogeala, au exact efectul contrar celui scontat, elevul retrăgându-se în carapacea lui, rămânând să-și rezolve singur problemele. Dacă lipsa de interes sau capacitatea de comunicare adecvată a părinților cu copiii poate fi o cauză a frustrărilor, alteori același efect
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
prea bine cotat pentru a fi ignorat sau în cazuri de vogă, snobisme ori amiciții generaționiste. Nici scriitorul din provincie nu reprezintă neapărat o mostră de delicatețe. De obicei, el lingușește scriitorimea bucureșteană sau o sufocă în petiții, cerințe, solicitări, pisălogeli. Apelează la diferite tactici de captatio benevolentiae, indiferent dacă acestea funcționează sau nu. Pentru că, orice s-ar spune, jocurile literare se fac la București, oricâte sfori s-ar trage în provincie (și sfori se trag destule și acolo). Micile premii
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
că Petruș N. Pop avea amante. Poate că Petruș N. Pop, care-și îndrăgea cu adevărat doar copiii, pe Natalița și pe Andrei, ar fi iubit-o cu adevărat și pe Ionela, nevastă-sa. Dacă, bineînțeles, n-ar fi fost pisălogeala ei cu amantele. Atâta ce-l chinuia cu gelozia, că Petruș N. Pop ar fi fost în stare să-și caute una, o iubită, ca să-i facă pe plac. Să poată și Ionela să spună, în sfârșit, ceea ce-i stătea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ele au făcut-o. Dacă încă mai reziști atâtor amănunte și încă plictiseala nu-și arată fața, atunci mai pot spera la un semn din partea ta, iubite prieten. IV Îți sunt recunoscător, dragul meu, pentru că nu te dai învins de pisălogeala mea, dar eu nu fac altceva decât să răspund dorinței tale. Și o fac cu mare drag. Acum, hai să ne continuăm drumul pe șoseaua Buciumului, așa cum mi-ai sugerat chiar tu, pentru a avea o vedere limpede a acelor
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
domeniu, se formează și prin cultură specializată, mă întreb dacă nu mi-aș fi realizat mai bine vocația estetică îndreptând-o spre ceea ce francezii numesc haute couture? Băgăreț însă în treburile celor mari, pornit ca un maniac spre arguție, spre pisălogeală, vocația aceasta orală, care nu m-a îndreptat nici ea spre profesorat sau avocatură (probabil și din motivul că până târziu am fost bâlbâit: ca licean și student eram pus la grea încercare de colegii care mă somau să rostesc
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pentru el, preocupat de „lucrul din interiorul organului”, nu sesiza conotațiile vulgare, trimiterile la fiziologie și hoțomănie ale limbajului său. Așadar, în ciuda pretențiilor de emancipare, promoția lui rămîne în continuare captiva unor formulări nefericite, ca să nu zic imbecile, și a pisălogelii care, în loc să instruiască, tîmpește. *O vorbă bine găsită: „obsedantul prezent” (Ileana Mălăncioiu). *Experiența mea sufletească se opune afirmației Pr. François Varillon (adus în actualitate cu ocazia publicării postume a interviurilor sale cu Charles Ehlinger de la „Le Monde”) că „Dumnezeu este
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din cauza multelor enervări, se concede că sînt „corespunzător” ca redactor. Ce teribilă ofensă, după douăzeci și cinci de ani de muncă! *Mai bine de o oră, Marin Cosmescu-Delasabar mi-a vorbit (într-un fel mai animat, care m-a făcut să uit pisălogelile lui de altădată) despre una din „cauzele pierdute”: încercarea de a publica în volum versurile lui George Petcu, evocator al Cîmpiei Române, fost student al lui Tudor Vianu și coleg cu Laurențiu Fulga, mort prematur de tuberculoză. Obținînd manuscrisele de la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Mă duc luni". Nu, nu, te rog, du-te mîine. Vrea neapărat să te vadă". Știam firește, cine este personajul care ținea cu tot dinadinsul să-mi strice duminica, întîmplător și ziua mea de naștere. Mai mult ca să scap de pisălogeală, i-am promis lui I. D. B. că voi fi a doua zi la minister. M-am ținut, cam ŕ contre coeur, de cuvînt, așa că duminică 27 noiembrie 1988 mă găseam în cabinetul înaltului funcționar, în fața unui complet de cinci, prezidat
Dar Papa? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12359_a_13684]
-
furuncul sau de intoleranța lui bolnăvicioasă față de zgomote, dar scuzându-se uneori pentru că „te plictisesc probabil de moarte cu veșnicele mele lamentări". Chiar dacă presupunerea lui era îndreptățită (într-o scrisoare adresată unuia dintre fiii ei, Sand se declara exasperată de pisălogeala „tânărului (ei) prieten"), scriitoarea a rămas până la sfârșit perfect conștientă de disparitatea dintre ei în prezentul de atunci și în eternitate: „Ambiția mea nu s-a avântat niciodată spre aceeleași înălțimi ca a ta - i-a scris spre finele lui
Poștașul nu mai sună la ușă (II) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6381_a_7706]
-
ca umbrele, bilanțurile contabile sucombă lin printre muzici celeste, iar metabolismul este și el abolit definitiv, asemenea sclaviei clasice. Că la adăpostul bărbii lui stufoase, ori pe lîngă viguroasa coadă amenajată la ceafă, se va termina definitiv cu socotelile, cu pisălogeala administrativă și cu scandarea zilnică a conturilor bancare. De partea cealaltă a mesei, cu traseele respiratorii vizibil obturate, bietul părinte cîntărește și el situația și se opintește să scoată, din neantul liceului său preistoric (mîntuit, evident, la seral!), toate cunoștințele
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
femeilor, sper să mă asculți”, cu mici accente paranoice, e un minunat exemplu pentru întreagă acea lume mic-burgheză de care fuge Relu (Oscar-Oscărelu...), privită însă nu cu încrîncenarea noii orînduiri, ci, mai degrabă, cu resemnarea răbdătoare (dar ironică) față de eterna pisălogeală feminino-familială. A doua nuvelă, Bombea (dactilografiată, împreună cu alte povestiri - după cum se dovedește într-o proză numită Melodramame - de tanti Verona, o prietenă a părinților, prin șantaj, în schimbul unei scrisori către mama plecată în Israel) se concentrează în jurul lui Bombea Vasile
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
al vieții, ca spectacolele lui Purcărete să fie jucate peste tot în lume acolo unde contează, s-a născut povestea acestui creator uriaș, povestea Teatrului Național din Craiova, povestea teatrului românesc în lume, după 1990. Cu stîngăciile lui Boroghină, cu pisălogeala lui, cu stilul lui mai puțin modern și suplu, teatrul românesc a reintrat, imediat după căderea cortinei de fier, în circuitul marilor valori, al marilor evenimente. Cu toți pumnii, cu toate loviturile pe care le-a încasat, cu toate dezamăgirile
Forța cuvîntului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6330_a_7655]
-
literar; ceea ce mă țintuia locului, ori de câte ori aveam prilejul, era "trăirea". Acest caracter al prezenței mele la "Sburătorul" și în după-amiezile de la ora cinci când îl vizitam uneori pe Lovinescu, explică gafele pe care puteam să le comit, călcatul în străchini, pisălogeala, tot ce putea să-l contrarieze fără ca eu să-mi dau seama, pentru că trebuie să subliniez " amfitrionul nu mă lăsa niciodată să bănuiesc că-l importunam întrerupându-l dintr-o activitate, ci se arăta veșnic curios de ceea ce aveam a
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
în vedere trei nume la fiecare categorie. Inițial, au fost cerute și explicații din partea "anchetaților", care să le justifice opțiunea, dar, treptat, s-a renunțat la acestea, dat fiind că o parte dintre cei solicitați resimțeau anchetă că pe o pisălogeala, daca nu cumva că pe o formalitate. S-a acordat un punctaj pentru numele românilor aleși în top, în funcție de acestă calculîndu-se în final clasamentul. Au existat, si era firesc să fie așa, personalități care au refuzat să răspundă la ancheta
Mituri, clisee, curiozităti by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17858_a_19183]
-
sperie; de pildă, frigura mamei, ce apare doar de puține dăți, fiind esențială, este privită cu o obiectivitate necruțătoare. îi vede singurătatea, curajul, dorința de a fi informată de problemele lumii, (ale ei proprii fiind multe și nerezolvate), logoreea solitudinii, pisălogeala pedagogică. Obiectivitatea, dorința realizată a protagonistului, împovărătoare și ușurătoare, merge uneori atât de departe încât el se întreabă dacă ea nu cumva îi distruge afectele. Nu. Luciditatea, nu nimicește sentimentele - decât pe cele nejustificate. Personajul constată totuși că există ,o
"Cel ce se rănește singur" by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11554_a_12879]
-
negociere între materie și vid, între construcție și disoluție, între întuneric și lumină, între încredere și dezabuzare. Mihai Percă nu pictează pentru a crea spații ficționale ca alternativă la un real frustrant, ci încearcă să demonstreze, fără nici un fel de pisălogeală didacticistă, că orizontul creației nu este o victorie definitivă asupra dezordinii constitutive a propriei noastre ființe, ci intervalul enorm dintre existență și neant. O lume ingenuă, una în care copilăria speciei și cea individuală se amestecă insesizabil și se sprijină
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
de inimă. Hipertensiune. Trebuia să suporte fotografiile cu plămâni înnegriți de prin reviste și avertismentele terifiante de la televizor rostite cu o voce gravă de oameni care suferiseră o traheotomie. Dinții galbeni, ridurile, părul afumat și pata maronie de pe degetul mijlociu. Pisălogeala maică-sii. Previziunile sumbre ale doctorului. Tonul enervant de sfătos de genul în-caz-că-n-ai-auzit cu care o abordau diverși necunoscuți în fața clădirii pentru a-i enumera nenumăratele riscuri legate de fumat. Și mai era și Russell! Domnul Corpul-meu-e-un-templu nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]