32 matches
-
ce să mestece. Erai la ananghie, blogu se usca pe picioare, comentariile se împuținaseră, insurecția metro-marxista se fleșcăise, zăceai că un barcaz naufragiat pe un atol, cînd, hop, apare mareea, talazu, ocazia. E clar că nu puteai s-o scapi, “pistruiatu”, “roscovanu”, “marxistu”, “scriitoru” și “efebul” din tine( și mai ales din brandu tău) nu te-ar fi iertat. Și iata-te, fat-frumos-din-brand, încercînd să răpui, cu mîinile goale și tricoul proaspăt imprimat, “barzaunele” rasist care-a tisnit din gitlejul președintelui
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
lui Mircea Cărtărescu) devin, pe rând, elementele simbolice ale unui interior rămas închis, ermetic în misterul său, și ale altuia ca o interfață cu exteriorul, într-o perspectivă panoramică asupra orașului și lumii întregi. "Harta orașului meu - notează autorul - e pistruiată cu bulboane și vârtejuri de nostalgie pură." Pentru a le regăsi, el deambulează pe străzile metropolei, căutând însă nu luxul urban, zonele rezidențiale, cartierele strălucind de curățenie și confort, ci, dimpotrivă, cariile vizibile ale Bucureștilor, pereții coșcoviți, casele vechi ruinate
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
am întrebat în gând: "Douășopt, treizeci sau treijdoi?" La treijdoi ai tresărit și m-am prins. - Am tresărit de durere, i-am răspuns scrâșnit. - Ce te doare? Sufletul? Ca pe Hamlet? A fost lovitura clipei. De unde Hamlet pe buzele unei pistruiate cu fișele de la "Adesgo". - Adică ca pe cine? - Ca pe Hamlet. Ce, n-ai auzit de el? Mi se părea stupid să-i spun că nu auzisem. Totuși i-am răspuns, amuzat de cacofonie: - Nu știu cine-i. - Păi e pe coperta
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
a oprit, lăsând însă loc gerului pătrunzător, care-ți mușcă parcă drept din inimă. Cete de colindători își croiesc, timid, pârtii pe ulițele satului. Din fereastra aproape înghețată a casei pierdute printre copaci, Mia privește afară. Și-a lipit nasul pistruiat de geam și ascultă cu atenție ecourile ce răzbat de dincolo de pereți. Mama n-a lăsat-o anul ăsta să meargă și ea cu colinda, căci e zăpadă mare și ger, iar Lucia, surioara ei, e prea mică să țină
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
la Dealul Ursului pentru a săpa între ruinele cetății de acolo, în căutarea unei comori de pe vremea lui Dragoș Vodă, despre care circulă prin sat diverse legende; în echipa condusă de Virgil Năsturel, protagonist e, în fapt, Ticu, "un prichindel pistruiat din clasa a III-a", poreclit Bărzăunul, care nu găsește comoara rîvnită, dar descoperă trei tăblițe purtînd "inscripții pe ele de la zidirea cetății, de aproape o mie de ani, mai de preț decît dacă ar fi din aur". Peste cîțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
puse, apoi, în valoare de arheologii veniți "de la oraș". "Aventurile Bărzăunului" e, în fond, un roman al cărui protagonist este Ticu, zis Bărzăunul; prozatorul, cu o fină intuiție a psihologiei vîrstelor copilului, își urmărește personajul de la neastîmpărul copilăresc al prichindelului pistruiat din clasa a treia pînă la primul freamăt al dragostei, care încearcă pe copilul de paisprezece ani, în preajma Ilincăi, descoperind, iată, "aripa de vrajă și cîntec a zîmbetului ei", acele "buchete de minuni din ochii ei" și cea mai frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
transformat în adevărat scandal. Adică s-au format două tabere distincte: una în care intrau cei care credeau în existența comorii, ca, de pildă, Vlad, Ilinca, Virgil, Culai și Tomiță, toți din clasa a IV-a, precum și Ticu, un prichindel pistruiat din clasa a III-a, căruia toți îi spuneau Bărzăunul. În cealaltă tabără intrau cei care nu credeau în comoară, adică restul. Ce mai, tot satul, inclusiv profesorii, învățătorii și, mai ales, domnul Nicanor, secretarul primăriei, care le-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de pe eticheta unei sticle de Evian. De-abia așteptam să fiu acolo, la aer curat. —O să-ți placă la nebunie, mi-a spus Hélène, instructor de schi, pe care Hunter o angajase să mă Învețe să schiez. Era o brunetă pistruiată de douăzeci și trei de ani și apăruse la 9 dimineața să mă ia, Îmbrăcată cu o jachetă de instructor de un galben aprins și purtând pe cap o bentiță imprimată cu căpșune. Sunt plină de elan, am spus. Stabilisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
face cu o buclă cosmologică: tocmai când cocoșelul progresului pare să se avânte nestăvilit prin structuri și schimbări sociale, de fapt și-o trage singur pe la spate. Nu, nu. Hai să-ți spun adevărul. Dave 2 își pusese deja labele pistruiate pe altă pradă, de departe mai savuroasă decât mariajul lui Dan și Carol. O tânără de doar nouăsprezece ani consumase până la această vârstă fragedă o cantitate atât de mare de bere Lamot, încât se trezise la St Simon cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nu făcea excepție. Situația era cum nu se poate mai delicată. Numai că vaginul lui Bull chiar era drăgălaș. O cutiuță drăguță. Uite-atât avea labiile, uite-atât. Rozaliul perlat de la interiorul vaginului se topea treptat în alb, întâlnind pielea pistruiată de pe piciorul lui Bull, uite-așa. Labiile nu erau prea încrețite, clitorisul nu era nici el prea lung... În momentul acela, Margoulies testa dotarea neurală a orificiului. Atingea cu retractorul interiorul ambelor seturi de labii, clitorisul, ceea ce ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
din cauza dezamăgirilor amoroase”. Cu părul lung împletit, căzându-i pe spate, Mama Natură spune: — Am picat, desigur. Nu doar testul antidrog... am picat la toate. Nu doar la călugărie, ci în mai toată viața ei... Dă din umeri, cu umerii pistruiați sub bretelele ei cu imprimeuri, — Așa că, iată-mă aici. Constelațiile se schimbă și i se târăsc peste față, Și Mama Natură spune: — Tot aveam nevoie de-un loc în care să mă ascund. Joc de picioare O povestire de Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
brațele în fața ochilor, se chircea și aștepta lovitura puternică a uriașei femei cu umilința unui câine. Mâna grea a învățătoarei îl dezechilibra și de multe ori Teodor cădea grămadă la picioarele ei. Colegul de bancă al Luanei era urât și pistruiat iar ea nu-l putuse suferi din prima clipă. I se băga în suflet și-i punea tot felul de întrebări. Niciodată nu știa ce temă le-a dat învățătoarea, își uita cărțile acasă, dar cel mai mult o enerva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
flacără, cu scopul ce-i definea existența sa de foc, din Făt-frumoasă flacără, devenind principesă-foc, cu unicul gând de a ucide tot ce există: Satelitu cu usturoiul, cizmele și untura de porc și, mai ales, pielea aceea neagră a nopții pistruiată cu stele. Și cum de la noblețe la farsă este doar un pas, pairile galbene se transformară în moșnege decrepite râzând prostește și chircite, ca apoi să se retragă resorbindu-se umilite (De ce? De ce?) spre zăpadă, spre rugii fumegând al lemnelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mișcându-și doar brațele în unduiri vântoase și plete de răcoare, cu ochii închiși, dați peste cap de roțile cercurilor de lumină lunară care veneau cu bulgării fotonilor agresivi spre pământ. Îngrijorată că stropii de lumină i-ar fi putut pistruia trupul diafan spre izbânda odioaselor concurente, se acoperi în grabă cu roua protectoare a norilor și se parașută lângă părinți, cât era ea de Miss, între barba inelată ca șpanul a tatălui și sânii opulenți ai mamei, protejată ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de oamenii de culoare. Marea majoritatea a armelor din SUA sunt vândute oamenilor albi, care locuiesc în suburbii sau la țară. Când ne gândim că vom fi jefuiți sau invadați acasă, care este imaginea făptuitorului în mintea noastră? Este copilul pistruiat de pe stradă sau este cineva care, în cel mai bun caz, dacă nu e negru, e sărac." Liberalul concluzionează "Nu ești un vânător prietenul meu și nu ai o nicio afacere să deții o armă". Suntem o țară în care
Americanii cumpără arme din rasism și frică, afirmă Michael Moore by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/57106_a_58431]
-
la mine...”? Chiar și năstrușnicii copii ai artei moderne? Dar, în definitiv, de ce nu? Dacă sunt copii... L a t i t u d i n e a E ora 8 fără un sfert. Dimineață vântoasă și sumbră, cu ferestrele pistruiate de ploaie. Mesteacănul se clatină ca de-o amețeală, ramurile „plângătoare” se zbat violent dar fără scăpare. „Betula tristia” - l-au botezat botaniștii. Nici că se putea un mai potrivit nume. Dar, în ciuda tristeții de afară - barometrul, încă și mai
Însemnari by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4167_a_5492]
-
porcușorul guița și se zbătea cu putere, sperând că funiile din care era împletită plasa să cedeze sub greutatea sa. Atras de zgomote și de ploaia de frunze scuturate de pe creanga de care atârna Marinică, un bursuc își scoase nasul pistruiat dintr-o scorbură apropiată. - Mai potolește-te odată, nu poate dormi animalul de țipetele tale! - Bună ziua, domnule bursuc, nu vă supărați, încerc să scap din capcana șarpelui. Vă cer prea mult dacă mă ajutați să rup legăturile? - E ora mea
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
brunet, cu un păr negru ca pana corbului, creț și bogat. Nasul, borcănat, devenise, după un sfert de rachie, mare cât o cartoafă și roșu ca o sfeclă. Era mai robust, chiar grăsuț în comparație cu Vasile, care era un sfrijit de pistruiat cu buzele vineții. Deși era mai mare de ani decât Ion, Vasile arăta totuși mai tânăr, datorită tocmai construcției lui scheletice. Au ajuns cam la jumătatea adâncimii gropii și rachiul era aproape gata. Dacă nu terminau până la prânz, o încurcau
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
așezate pe ele, vor cobi cu blestem asupra cuprinsului pădurii. Carii, groparii pădurilor, se vor înșuruba în lemnul încă viu, lovind cu sunet de ceasornic mereu și mereu, ca gândurile triste decurgând din negre amintiri. Viespile cu fierăstrău îi vor pistruia lemnul lipsit de coajă. Va rămâne an de an tot mai golaș, până va muri în picioare, dăinuind cu schelet sur în lărgimea pădurii, asemenea unui coșmar. Jos, mușchiul va acoperi treptat trunchiurile putrezite ale brazilor căzuți; încet, o pădure
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
preț, pe care e bine să le bagi la tertecuță, pentru că nici nu știi când îți trebuie și, altfel, nu mai ai de unde le lua. Timpul a trecut, copilul a crescut și s-a făcut un zurliu și jumătate. Era pistruiat și avea pe căpățână un păr gras și lins, pe care îl purta mai tot timpul nespălat, aranjat cu cărare pe milocul capului. Preocuparea lui principală era aceea de a face năzbâtii. Lua de acasă găini, păsări, miei, iezi, că
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
el îi vorbește serios iar ea îi ia totul în șagă. Ca să-l împace, îi fura un sărut și fugea. Atunci alergau pe dealul împădurit. Prinzând-o, o cuprindea în brațele lui vânjoase, o așeza pe iarba mirosind a proaspăt, pistruiată cu flori mici, de toate culorile, o săruta cu toată afecțiunea dragostei ce i-o purta, strângându-i în palmele lui bătătorite de coada coasei, sânii mici și tari și fetei îi plăcea. În satul acela de la poalele munților, nu
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
-ți de cerneală Din bobocul singuratic înflorea-un bujor subțire pe care-l doreai, romantic, rătăcind, iubind, iubire Peste primăvara noastră a turbat vara-n căldură eu, acum, sunt floare-albastră tu, mai ești doar... bun de gură Într-o seară pistruiată cu acord trandafiriu ți-ai mascat simțirea toată prefăcându-te zurliu Mi-am luat înflorirea-n suflet să nu-i vezi tu ofilirea iarna poartă-n mine-un rânjet ascunzând în ger iubirea Referință Bibliografică: Ascund în ger iubirea / Mihaela
ASCUND ÎN GER IUBIREA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352895_a_354224]
-
ciudat că forma literelor de pe piatra tatălui mă făcea să văd un om oacheș, scurt și îndesat și cu părul creț. Iar trăsăturile inscripției: "De asemeni și Giorgiana, soția celui de mai sus", mă duseră la concluzia că mama era pistruiată și bolnăvicioasă. Cît despre cele cinci romburi de piatră, înalte de cîte un picior și jumătate, care se înșirau frumos alături de mormîntul părinților, în amintirea celor cinci frați ai mei, care au renunțat foarte de timpuriu să-și mai croiască
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
părea să se fi redus la lupta directă dintre Christopher Meadowbrook și Spunk Davis și, probabil, cu Nub Forkner ca rezervă. Despre Meadowbrook știam că e un om echilibrat, dar nu genial. L-ai văzut. El e tipul cu fața pistruiată de american tâmpit și cu aerul comic de prăjină pe care i-l dau mădularele blegi. În general, joacă rolul fratelui mai mare, al papagalului timid, al prietenului săritor, al atot-zâmbitorilor membri din Ivy League. În rolul lui Doug, Meadowbrook
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care nu s-a așezat bine, cu ghemotocul de vată, pregătit alături. Mișcări precise, economice, deși nu poartă ochelari : vederea i-a revenit de câtăva vreme. Și, când va începe să-și fluture mâinile noduroase, cu pielea subțire, vineție și pistruiată deasupra venelor umflate, pentru ca lacul de pe unghii să se usuce mai repede, va ridica în sfârșit capul și-și va privi fiica cu obișnuita ei expresie - deloc mirată, discret dezaprobatoare. Se plimbă repede, tot mai repede în sufrageria care, cândva
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]