34 matches
-
brunet, cu un păr negru ca pana corbului, creț și bogat. Nasul, borcănat, devenise, după un sfert de rachie, mare cât o cartoafă și roșu ca o sfeclă. Era mai robust, chiar grăsuț în comparație cu Vasile, care era un sfrijit de pistruiat cu buzele vineții. Deși era mai mare de ani decât Ion, Vasile arăta totuși mai tânăr, datorită tocmai construcției lui scheletice. Au ajuns cam la jumătatea adâncimii gropii și rachiul era aproape gata. Dacă nu terminau până la prânz, o încurcau
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Adevarul_nu_l_poti_ascunde.html [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
așezate pe ele, vor cobi cu blestem asupra cuprinsului pădurii. Carii, groparii pădurilor, se vor înșuruba în lemnul încă viu, lovind cu sunet de ceasornic mereu și mereu, ca gândurile triste decurgând din negre amintiri. Viespile cu fierăstrău îi vor pistruia lemnul lipsit de coajă. Va rămâne an de an tot mai golaș, până va muri în picioare, dăinuind cu schelet sur în lărgimea pădurii, asemenea unui coșmar. Jos, mușchiul va acoperi treptat trunchiurile putrezite ale brazilor căzuți; încet, o pădure
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1455074302.html [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
porcușorul guița și se zbătea cu putere, sperând că funiile din care era împletită plasa să cedeze sub greutatea sa. Atras de zgomote și de ploaia de frunze scuturate de pe creanga de care atârna Marinică, un bursuc își scoase nasul pistruiat dintr-o scorbură apropiată. - Mai potolește-te odată, nu poate dormi animalul de țipetele tale! - Bună ziua, domnule bursuc, nu vă supărați, încerc să scap din capcana șarpelui. Vă cer prea mult dacă mă ajutați să rup legăturile? - E ora mea
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1459837510.html [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
el îi vorbește serios iar ea îi ia totul în șagă. Ca să-l împace, îi fura un sărut și fugea. Atunci alergau pe dealul împădurit. Prinzând-o, o cuprindea în brațele lui vânjoase, o așeza pe iarba mirosind a proaspăt, pistruiată cu flori mici, de toate culorile, o săruta cu toată afecțiunea dragostei ce i-o purta, strângându-i în palmele lui bătătorite de coada coasei, sânii mici și tari și fetei îi plăcea. În satul acela de la poalele munților, nu
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
preț, pe care e bine să le bagi la tertecuță, pentru că nici nu știi când îți trebuie și, altfel, nu mai ai de unde le lua. Timpul a trecut, copilul a crescut și s-a făcut un zurliu și jumătate. Era pistruiat și avea pe căpățână un păr gras și lins, pe care îl purta mai tot timpul nespălat, aranjat cu cărare pe milocul capului. Preocuparea lui principală era aceea de a face năzbâtii. Lua de acasă găini, păsări, miei, iezi, că
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1456568909.html [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
-ți de cerneală Din bobocul singuratic înflorea-un bujor subțire pe care-l doreai, romantic, rătăcind, iubind, iubire Peste primăvara noastră a turbat vara-n căldură eu, acum, sunt floare-albastră tu, mai ești doar... bun de gură Într-o seară pistruiată cu acord trandafiriu ți-ai mascat simțirea toată prefăcându-te zurliu Mi-am luat înflorirea-n suflet să nu-i vezi tu ofilirea iarna poartă-n mine-un rânjet ascunzând în ger iubirea Referință Bibliografică: Ascund în ger iubirea / Mihaela
ASCUND ÎN GER IUBIREA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1434742595.html [Corola-blog/BlogPost/352895_a_354224]
-
ce să mestece. Erai la ananghie, blogu se usca pe picioare, comentariile se împuținaseră, insurecția metro-marxista se fleșcăise, zăceai că un barcaz naufragiat pe un atol, cînd, hop, apare mareea, talazu, ocazia. E clar că nu puteai s-o scapi, “pistruiatu”, “roscovanu”, “marxistu”, “scriitoru” și “efebul” din tine( și mai ales din brandu tău) nu te-ar fi iertat. Și iata-te, fat-frumos-din-brand, încercînd să răpui, cu mîinile goale și tricoul proaspăt imprimat, “barzaunele” rasist care-a tisnit din gitlejul președintelui
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
Munteanu a scris scenariul unui serialul de televiziune intitulat "Pistruiatul", care a fost regizat tot de el. Serialul "Pistruiatul" a fost difuzat în anul 1973 și avea 10 episoade. Subiectul filmului era reprezentat de aventurile lui Mihai Pleșa, un băiat pistruiat de 14 ani interpretat de copilul Costel Băloiu, care i-a ajutat în timpul celui de-al doilea război mondial pe activiștii comuniști să lupte împotriva guvernului progerman al mareșalului Ion Antonescu. Ca urmare a succesului obținut de serialul "Pistruiatul", Francisc
Roșcovanul (film) () [Corola-website/Science/327039_a_328368]
-
o diferență de-o literă sau de-un cromozom). Mai cercetam și-alte poze, cu Anca și Monica, prietenele ei cele mai bune din liceu, care o sufocau într-o îmbrățișare de celuloid. Le cunoșteam pe-amândouă. Anca era o pistruiată cu ochi albaștri, încărcați de melancolie. Când vorbea cu tine, zâmbea puțin și enigmatic, ca după o mică tristețe. Purta numai haine decolorate, moi și mâțâite ca sufletul ei: bluze lăptoase de in gălbui, pantaloni de catifea bej, pantofi-mocasin. Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ciudat că forma literelor de pe piatra tatălui mă făcea să văd un om oacheș, scurt și îndesat și cu părul creț. Iar trăsăturile inscripției: "De asemeni și Giorgiana, soția celui de mai sus", mă duseră la concluzia că mama era pistruiată și bolnăvicioasă. Cît despre cele cinci romburi de piatră, înalte de cîte un picior și jumătate, care se înșirau frumos alături de mormîntul părinților, în amintirea celor cinci frați ai mei, care au renunțat foarte de timpuriu să-și mai croiască
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
al literaturii populare, „evreul roșu” a fost preluat și În literatura cultă. La Gogol (Taras Bulba, 1835), de exemplu, printre „jidănușii murdari și zdrențăroși, cu părul creț” din ghetoul varșovian („Ulița jidovească”) apare „un ovrei roșcovan, cu obrazul atât de pistruiat Încât semăna cu un ou de vrabie” <endnote id="(660, p. 172)"/>. Și Liviu Rebreanu și-a „colorat” protagonistul nuvelei Ițic Ștrul, dezertor (scrisă În 1919) cu tușe și Însemne identitare considerate specifice. Hangiu din Fălticeni, Ițic Ștrul are „pielea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
brațele în fața ochilor, se chircea și aștepta lovitura puternică a uriașei femei cu umilința unui câine. Mâna grea a învățătoarei îl dezechilibra și de multe ori Teodor cădea grămadă la picioarele ei. Colegul de bancă al Luanei era urât și pistruiat iar ea nu-l putuse suferi din prima clipă. I se băga în suflet și-i punea tot felul de întrebări. Niciodată nu știa ce temă le-a dat învățătoarea, își uita cărțile acasă, dar cel mai mult o enerva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lui Mircea Cărtărescu) devin, pe rând, elementele simbolice ale unui interior rămas închis, ermetic în misterul său, și ale altuia ca o interfață cu exteriorul, într-o perspectivă panoramică asupra orașului și lumii întregi. "Harta orașului meu - notează autorul - e pistruiată cu bulboane și vârtejuri de nostalgie pură." Pentru a le regăsi, el deambulează pe străzile metropolei, căutând însă nu luxul urban, zonele rezidențiale, cartierele strălucind de curățenie și confort, ci, dimpotrivă, cariile vizibile ale Bucureștilor, pereții coșcoviți, casele vechi ruinate
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
am întrebat în gând: "Douășopt, treizeci sau treijdoi?" La treijdoi ai tresărit și m-am prins. - Am tresărit de durere, i-am răspuns scrâșnit. - Ce te doare? Sufletul? Ca pe Hamlet? A fost lovitura clipei. De unde Hamlet pe buzele unei pistruiate cu fișele de la "Adesgo". - Adică ca pe cine? - Ca pe Hamlet. Ce, n-ai auzit de el? Mi se părea stupid să-i spun că nu auzisem. Totuși i-am răspuns, amuzat de cacofonie: - Nu știu cine-i. - Păi e pe coperta
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
la mine...”? Chiar și năstrușnicii copii ai artei moderne? Dar, în definitiv, de ce nu? Dacă sunt copii... L a t i t u d i n e a E ora 8 fără un sfert. Dimineață vântoasă și sumbră, cu ferestrele pistruiate de ploaie. Mesteacănul se clatină ca de-o amețeală, ramurile „plângătoare” se zbat violent dar fără scăpare. „Betula tristia” - l-au botezat botaniștii. Nici că se putea un mai potrivit nume. Dar, în ciuda tristeții de afară - barometrul, încă și mai
Însemnari by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4167_a_5492]
-
de oamenii de culoare. Marea majoritatea a armelor din SUA sunt vândute oamenilor albi, care locuiesc în suburbii sau la țară. Când ne gândim că vom fi jefuiți sau invadați acasă, care este imaginea făptuitorului în mintea noastră? Este copilul pistruiat de pe stradă sau este cineva care, în cel mai bun caz, dacă nu e negru, e sărac." Liberalul concluzionează "Nu ești un vânător prietenul meu și nu ai o nicio afacere să deții o armă". Suntem o țară în care
Americanii cumpără arme din rasism și frică, afirmă Michael Moore by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/57106_a_58431]
-
a oprit, lăsând însă loc gerului pătrunzător, care-ți mușcă parcă drept din inimă. Cete de colindători își croiesc, timid, pârtii pe ulițele satului. Din fereastra aproape înghețată a casei pierdute printre copaci, Mia privește afară. Și-a lipit nasul pistruiat de geam și ascultă cu atenție ecourile ce răzbat de dincolo de pereți. Mama n-a lăsat-o anul ăsta să meargă și ea cu colinda, căci e zăpadă mare și ger, iar Lucia, surioara ei, e prea mică să țină
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
zise el. Și dacă n-o să ajungi un alt Picasso, o să-ți... o să-ți... o să-ți zbor scăfîrlia, așa o să-ți fac. într-o după-amiază caniculară, Thaw și Coulter coborau pe o cărare din pădure brăzdată de rădăcinile copacilor și pistruiată de soare. Păsările cîntau în desișurile verzi de deasupra. Coulter vorbea despre slujbă. — La început, nu părea așa de rău, din pricina noutății. Era altceva decît școala, te plăteau și te simțeai bărbat. Știi și tu, să te trezești și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iazului decorativ și auziră gîgîitul somnolent al unei gîște de pe insula din mijloc. Peste Kelvin era un pod cu candelabre metalice neaprinse la capete. Thaw își sprijini coatele pe parapet și zise: — Ascultă. în apropiere, o lună aproape plină era pistruiată de frunzele din vîrful unui ulm. Rîul gîlgîia abia auzit printre malurile de lut, iar arteziana susura în depărtare. — Minunat, spuse Marjory. — Am trăit, o dată sau de două ori, clipe în care nemișcarea, armonia și... măreția îmi păreau miezul însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu sporuri de tot felul, cu locuință la vilă zugrăvită în calcio-vecchio și cu scară interioară, și mai cu seama cu o femeie spre care se uită toți curgîndu-le balele când se-ntîlnesc la restaurant. "Păi când intră jidoavca mea afurisită, pistruiată până-n fund, în deux-pieces-ul ăla roșu și-n pantofi cui tot roșii, până și chelnerii rămân cu gurile căscate. Ce i-ar mai face ei, cum pășește țâțoasă și futeșă, cu poșetuța-n mână, pe covorul de la Athenee, din Salonul cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în șir, la capătul cărora rădaștele moarte aveau să fie culese grămezi și aruncate în tomberoane. Îndreptîndu-se spre Circul de Stat cu Emilia de braț (Dumnezeule, până și el trăgea cu ochiul din când în când la perechea de sâni pistruiați din taiorul de culoarea florii de tei al femeii lui, care, pe tocuri de paisprezece centimetri și cu poșetă "de crocodil" asortată la pantofi, își purta mândră părul ca flacăra Prin seara de sfârșit de iunie), locotenentul de securitate Stănilă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ei gol și transpirat și simt încă acea strângere de inimă și de testicule, acea stoarcere a glandelor interne și a glandei mai subtile care secretă Timpul, iar glandele din colțurile ochilor mei secretă serotonină. Așa că harta orașului meu e pistruiată cu bulboane și vârtejuri de nostalgie pură. Nu am observat niciodată alunițele de pe corpul mamei, dar cunosc în cele mai mici amănunte alunițele negre, cafenii și tulbure-translucide de pe corpul primei fete pe care am mîngîiat-o goală, iar stropii de nostalgie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
care nu s-a așezat bine, cu ghemotocul de vată, pregătit alături. Mișcări precise, economice, deși nu poartă ochelari : vederea i-a revenit de câtăva vreme. Și, când va începe să-și fluture mâinile noduroase, cu pielea subțire, vineție și pistruiată deasupra venelor umflate, pentru ca lacul de pe unghii să se usuce mai repede, va ridica în sfârșit capul și-și va privi fiica cu obișnuita ei expresie - deloc mirată, discret dezaprobatoare. Se plimbă repede, tot mai repede în sufrageria care, cândva
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la Dealul Ursului pentru a săpa între ruinele cetății de acolo, în căutarea unei comori de pe vremea lui Dragoș Vodă, despre care circulă prin sat diverse legende; în echipa condusă de Virgil Năsturel, protagonist e, în fapt, Ticu, "un prichindel pistruiat din clasa a III-a", poreclit Bărzăunul, care nu găsește comoara rîvnită, dar descoperă trei tăblițe purtînd "inscripții pe ele de la zidirea cetății, de aproape o mie de ani, mai de preț decît dacă ar fi din aur". Peste cîțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
puse, apoi, în valoare de arheologii veniți "de la oraș". "Aventurile Bărzăunului" e, în fond, un roman al cărui protagonist este Ticu, zis Bărzăunul; prozatorul, cu o fină intuiție a psihologiei vîrstelor copilului, își urmărește personajul de la neastîmpărul copilăresc al prichindelului pistruiat din clasa a treia pînă la primul freamăt al dragostei, care încearcă pe copilul de paisprezece ani, în preajma Ilincăi, descoperind, iată, "aripa de vrajă și cîntec a zîmbetului ei", acele "buchete de minuni din ochii ei" și cea mai frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]