80 matches
-
filosofiei, interpunem între noi și trivialitatea lumii o distanță utilă și necesară pentru a ne făuri o viață fericită și plină de voioșie. IV ANAXARH și „natura îndrăgostită de plăcere” -1Să-ți muști limba și s-o scuipi... Tot așa cum Hipparh pitagoricianul are un discurs vag inspirat din materialismul lui Democrit, Anaxarh - supranumit Preafericitul - este categorisit printre discipolii filosofului din Abdera, deși unii fac din el un sofist, un cinic, un pyrrhonian... Este adevărat că, pe atunci, nu exista aceeași manie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mari se află de partea sufletului; Aristip... de partea trupului! Pentru a avansa astfel de argumente, trebuie să pleci de la considerentele obișnuite ale dualismului, care opune cele două instanțe ireconciliabile: un trup material, un suflet spiritual. Așa ceva e valabil pentru pitagoricieni și platonicieni, la care, într-adevăr, cele două ordini există separate, distincte, fiecare dintre ele ținând clar de lumea sa. Creată, coruptibilă, constrângătoare pentru primii, necreată, eternă, nemuritoare, necoruptibilă pentru ceilalți. De o parte, o osândă sub formă de mormânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
vorbi pentru a-ți organiza tăcerea, a da la iveală pentru a disimula mai bine ceea ce trebuie să rămână la adăpost. Contrariul unei vieți trăite într-o cușcă de sticlă, așa cum ar impune Republica lui Platon... Acolo unde Platon, ca pitagorician fidel, le atribuie femeilor un rol secundar îasigurarea perpetuării familiilor, celula de bază a oricărei societăți, procrearea, creșterea copiilor, îndeplinirea sarcinilor domestice și menajere, sau cel puțin supervizarea acestora cu sclavele aflate în slujba lor), Epicur șterge orice diferență între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
aflate în slujba lor), Epicur șterge orice diferență între sexe. Nu misoginie, nu sexism, nu falocrație, nu reducerea feminității la ovare, ci o practică liberă și comună a filosofiei, între egali. Tradiția a păstrat numele câtorva așa-zise filosoafe printre pitagoricieni - Theano, Perictione, Phintys, Melissa și Myia; ele străluceau ca sărăcie intelectuală, profesând supunerea față de soț, virtuțile tăcerii, perfecțiunea în ascultare, toleranța față de isprăvile soțului și alte asemenea prostii aferente domesticității conjugale. Istoria epicurismului păstrează numele unor Mammarion, Hedeia, Erotion și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
el însuși poezie? D-l Blaga știe precis unde trebuie căutată poezia. Propriile sale investigații și experiențe fraterne din acești ultimi nouă ani îl obligă să cunoască principiul poeziei ca o spiritualitate a vizualității: "Geometria înaltă și sfîntă". Dar extazul pitagorician trebuie manifestat. Cerul cristalelor transpus. Problema de distribuire a unei lumini calitative - se ridică aproape insolubile. În ce chip vei realiza imanentul, în ce chip vei înlătura "placatul"? Nu e aici o necuvenită preocupare pictoricească, Lirica nu poate fi umplută
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
echivalentă cu ecuația materie-[Energie]-antimaterie și lege-[libertate]-antilege. Este astfel de remarcat că Blake a avut o intuiție cel putin genială; după cunoștințele noastre există un singur antecedent al acestei idei de antimaterie/antiființă, oarecum apropiat: faimosul filosof pitagorician Philolaos, cu aproape două milenii în urmă, afirmă, împreună cu ceilalți pitagoricieni, că dincolo de Pămînt există un Anti-pămînt (Anti-hthon), care se află cel mai aproape de Focul central (Focul diriguitor din Centrul Universului, diferit de Soare/Helios, care era doar un corp
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
astfel de remarcat că Blake a avut o intuiție cel putin genială; după cunoștințele noastre există un singur antecedent al acestei idei de antimaterie/antiființă, oarecum apropiat: faimosul filosof pitagorician Philolaos, cu aproape două milenii în urmă, afirmă, împreună cu ceilalți pitagoricieni, că dincolo de Pămînt există un Anti-pămînt (Anti-hthon), care se află cel mai aproape de Focul central (Focul diriguitor din Centrul Universului, diferit de Soare/Helios, care era doar un corp ceresc și anume al șaselea de la Focar), se mișcă mereu în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
V-lea o asimilare a celor 4 elemente (sau "stihii"; grec. stoikheia) cu poliedrele, si au fost atestate unele asociații de acest gen în credințele orfico-pitagoreice (Olivieri). Piramida-tetraedru (bazată pe triunghi) sugera astfel prin chiar formă să flacăra (elementul Foc). Pitagoricienii (inclusiv și probabil mai ales grupul de discipoli ai lui Philolaos, care încerca să descrie sintetic prin alegorii și cu mijloace geometrice principiile pe baza cărora Universul funcționează, cosmogonia, psihogonia, etc.) au stabilit cubul ca simbol al stabilității perfecte, ca
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
stabilității perfecte, ca figură geometrica a Pămîntului. Aceste corpuri erau pentru Platon ideile (eidē, întruchipări) care stăteau la baza structurii materiei și care defineau comportarea fizică a elementelor cărora ideile le aparțineau. Astfel, în doctrina lui Platon (dar și a pitagoricienilor că Philolaos) observăm următoarele: 1. Piramida simplă (tetraedrica) (tetraedrul, poliedrul cu 4 fete plane: 4 triunghiuri; cel mai simplu poliedru regulat care ordonează spațiul geometric), cu vîrfurile sale ascuțite, reprezenta cea mai mica particulă a elementului Foc (format, așadar, din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Book ÎI, 1051-1053: "And, fast by, hanging în a golden chain,/ This pendent World, în bigness aș a star/ Of smallest magnitude close by the moon."]. 88 (ÎI, 269) Numărate toate în grupuri de sapte, zece, cincizeci, sute, mii: La pitagoricieni, cifra 7 era venerata deoarece conținea triunghiul (3) și pătratul (4), figuri cu echilibru perfect (cf. Alexandrian, Istoria filosofiei oculte, p. 128). În termeni platonicieni, 7 este format din combinarea triunghiului și pătratului, adică forme geometrice simple ce stau la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a lumii se desfasoara astfel ritmurile. Timpul postcosmogonic este tocmai ziua a 7-a, cînd Dumnezeu se odihnește și se întrupează pentru a urca timpul din nou în Vecie, adică Ziua a 8-a perfectă. Pe de altă parte, pentru pitagoricianul Philolaos, hebdomada (heptada, numărul 7) semnifică inteligență și lumina primordială (phōs), principiul cel mai nobil al vieții, "ocazia" și Athena. Pentada (5) era mediul în care natura își arată calitatea și culoarea; ea desemna ultima înfățișare a focului exterior care
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și culoarea; ea desemna ultima înfățișare a focului exterior care înfășoară sfera cosmică și devine astfel quinta essentia, sau al cincilea corp care stabilizează sfera, conducînd-o. Pentagrama (pentagon) înscrisă în sfera în fapt a devenit cea mai importantă emblemă a pitagoricienilor, fiind organic legată de secțiunea de aur (i.e. numărul √¯5 2+ 1 = 1,6180339887...): aceasta emblemă scotea în evidență proporțiile trupului omenesc (în calitate de microcosm) fundamentate în "pentaritm" (în pentada "ritmica", i.e. cuprinsă în numărul de aur ca număr morfodinamic al
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
al vieții; 5 era "nuntă", căsătoria dintre par și impar, i.e. dintre primul număr par feminin 2 și primul număr impar masculin 3). Blake folosește aici un multiplu al lui 5 înmulțit cu zece. Decadă (numărul 10) este astfel pentru pitagoricieni numărul perfecțiunii. Tetractisul pitagoreic, adică suma 1+2+3+4=10 (pornind de la tetradă se ajunge la decadă), era considerat a fi o descriere a cvadraturii cercului. Decadă era astfel o reprezentare a macrocosmului, cuprins paradoxal în tetradă (numărul 4
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
combinarea de stihii din natură, "izvorul Naturii", sacrul Tetraktys). (Pentru Philolaos 1 este punctul; 2 linia; 3 triunghiul; 4 piramida; punctul, linia, triunghiul și piramida conțin numărul 10 și își găsesc în el desăvîrșirea). În plus, hexada (6) era pentru pitagoricieni că Philolaos principiul însuflețirii, ca ciclu vital; iar octava (8) semnifică dragostea (eros), prietenia (philia), chibzuința (metis) și gîndirea (epinoia), precum și, probabil, octava muzicală sau octocordul (armonie inteligență). (Vezi și Filosofia greacă pînă la Platon, vol. ÎI, partea a 2
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
forma de piramida, care pentru pitagoreici semnifică elementul "Foc", corespunde sferei dintre Jupiter și Marte. [Vezi detalii supra, nota Triunghiuri, cuburi, (ÎI, 169)]. 98 (ÎI, 284) Romburi, Romboide: Referire la octaedru, poliedrul cu 8 fete plane (8 triunghiuri) care pentru pitagoricieni și Platon semnifică Aerul [era format prin suprapunerea a doua piramide pentaedrice care dau un romb perfect; vezi detalii supra, nota Triunghiuri, cuburi (ÎI, 169)]. Kepler a descoperit că structura matematică a octaedrului corespunde sferei dintre Venus și Mercur. Blake
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în care Tiriel este identificat cu "Inteligență lui Mercur". Or, se știe că Johannes Kepler susținea în sistemul său că sferei dintre Venus și Mercur îi corespundea structura matematică a octaedrului. Mercur era astfel asociat de Kepler octaedrului, care pentru pitagoricieni că Philolaos, pentru Platon, si pentru Kepler însuși, semnifică tocmai elementul Aer [vezi detalii supra, nota Triunghiuri, cuburi (ÎI, 169), precum și tabelele respective din Anexe]. Thiriel al lui Blake, identificat cu Aerul, este astfel cel putin izomorf, daca nu identic
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
la instruirea lui Socrate nu sunt numeroase. Unii afirmau că era total incult, dar înzestrat cu o inteligență ieșită din comun. Altă ipoteză îl încadrează în școlile lui Pitagora, Zenon, Heraclit. Socrate cunoștea pitagorismul, dar până la a spune că era pitagorician este o mare distanță. Același lucru se poate spune și despre Heraclit (J. Brun). Cronologic este imposibil ca Socrate să-i fi întâlnit pe Zenon sau Parmenide. Asta nu înseamnă că nu cunoștea ideile eleaților. Influența exercitată de Anaxagoras asupra
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
filosofiei, interpunem între noi și trivialitatea lumii o distanță utilă și necesară pentru a ne făuri o viață fericită și plină de voioșie. IV ANAXARH și „natura îndrăgostită de plăcere” -1Să-ți muști limba și s-o scuipi... Tot așa cum Hipparh pitagoricianul are un discurs vag inspirat din materialismul lui Democrit, Anaxarh - supranumit Preafericitul - este categorisit printre discipolii filosofului din Abdera, deși unii fac din el un sofist, un cinic, un pyrrhonian... Este adevărat că, pe atunci, nu exista aceeași manie a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mari se află de partea sufletului; Aristip... de partea trupului! Pentru a avansa astfel de argumente, trebuie să pleci de la considerentele obișnuite ale dualismului, care opune cele două instanțe ireconciliabile: un trup material, un suflet spiritual. Așa ceva e valabil pentru pitagoricieni și platonicieni, la care, într-adevăr, cele două ordini există separate, distincte, fiecare dintre ele ținând clar de lumea sa. Creată, coruptibilă, constrângătoare pentru primii, necreată, eternă, nemuritoare, necoruptibilă pentru ceilalți. De o parte, o osândă sub formă de mormânt
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vorbi pentru a-ți organiza tăcerea, a da la iveală pentru a disimula mai bine ceea ce trebuie să rămână la adăpost. Contrariul unei vieți trăite într-o cușcă de sticlă, așa cum ar impune Republica lui Platon... Acolo unde Platon, ca pitagorician fidel, le atribuie femeilor un rol secundar îasigurarea perpetuării familiilor, celula de bază a oricărei societăți, procrearea, creșterea copiilor, îndeplinirea sarcinilor domestice și menajere, sau cel puțin supervizarea acestora cu sclavele aflate în slujba lor), Epicur șterge orice diferență între
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
aflate în slujba lor), Epicur șterge orice diferență între sexe. Nu misoginie, nu sexism, nu falocrație, nu reducerea feminității la ovare, ci o practică liberă și comună a filosofiei, între egali. Tradiția a păstrat numele câtorva așa-zise filosoafe printre pitagoricieni - Theano, Perictione, Phintys, Melissa și Myia; ele străluceau ca sărăcie intelectuală, profesând supunerea față de soț, virtuțile tăcerii, perfecțiunea în ascultare, toleranța față de isprăvile soțului și alte asemenea prostii aferente domesticității conjugale. Istoria epicurismului păstrează numele unor Mammarion, Hedeia, Erotion și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
realitate se face, se desface, se reface, conform unei legi și unor alternative imuabile. Nu numai că aceeași cantitate de ființă se păstrează fără ca nimic să se piardă ori să se creeze, ci mai mult, unii gânditori de la sfârșitul Antichității - pitagoricieni, stoici, platonicieni - ajung să admită că în interiorul fiecăruia dintre aceste cicluri de durată, aiones sau aeva, se reproduc aceleași situații care s-au produs în ciclurile anterioare și se vor reproduce și în ciclurile următoare - la nesfârșit. Nici o întîmplare nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
forma lui regulată, fie sub cea stelată (pentalfa). În aceasta din urmă, se înscrie mai cu seamă omul, cu brațele întinse în cruce și cu picioarele depărtate. De aceea numărul cinci este un simbol al microcosmosului, fapt remarcat încă de pitagoricieni și mult folosit de artiștii renașterii. El simbolizează și cele cinci simțuri. Trimiterile spre degete se referă la fiecare dintre prelungirile mobile, alcătuite din falange, cu care se sfârșește mâna sau talpa piciorului la om, ori laba la unele animale
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
cosmologice eline într-un text mai târziu, aparținând lui Epicur, în care limita este elementul fundamental al definiției cosmosului.2 Era desigur firesc ca în vocabularul filozofic peras să ajungă să desemneze limita corpurilor în general. Aristotel relatează că la pitagoricieni se vorbește despre "limitele corpului" (ta tou somatos perata), alcătuite din suprafață, linie și punct 3, iar în Menon, figura (schema) este definită ca "limită a corpului solid" (peras stereou)1. La fel, când discută despre locul pe care îl
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sa despre lampa din sanctuarul lui Ammon (410 b-411 e). Apoi, acuzația de „plagiat” este adresată de către Lamprias (422 d-e) „barbarului inspirat” (al cărui discurs Îl relatează doar Cleombrotos) care ar fi găsit teoria despre pluralitatea lumilor În scrierile pitagoricianului Petron din Himera. Așa cum observă R.M. Jones 1 și, mai recent, D. Babut 2, expunerea demonologică nu este criticată de ceilalți participanți la dialog, cu excepția tânărului Heracleon (418 e-d), care este repede redus la tăcere. Nicăieri nu găsim o
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]