29 matches
-
Filon(20 î.e.n. - 50 e.n.), rabin eretic din Alexandria, considerat de ivriți ca cel mai mare gînditor iudeu, a continuat conspirația strămoșilor săi Onias, Iason și Me-nelas, urmărind să contopească într-un singur sistem religios cultul esenilor/geților, mozaismul, platonismul, pitagorismul, stoicismul și misterele religiei grecești iar noua dogmă să fie slujită de preoții ivriți și îmbrățișată de toate civilizațiile din jurul Mediteranei dar nu numai. Dar textele arată clar că a dorit în realitate să impună mozaismul printr-o reinterpretare personală
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
atribuită sistemului cosmologic antic, el nemaifiind teatrul transmigrațiilor sufletului, ci reflexul unei armonii hipercosmice, în care sufletul își va găsi locuința stabilă în veșnicie, anticipată deja acum, în timpul istoric, prin experiența armoniei angelice recreată de cântul liturgic. 2.2 Renașterea pitagorismului neoplatonic În general, părinții bisericii au operat o distincție netă între muzica păgână, adică muzica existentă înainte de apariția creștinismului, și noua muzică creștină, „cântecul nou”, instrument de mântuire. Discriminarea valorică între cele două muzici nu constă în caracterul formal, ci
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Aderând la principiile pitagoreice, muzica este considerată ca fiind alcătuită din armonie și ritm interior; practicând comandamentele divine înseamnă a realiza prin cuvinte și fapte această armonie superioară. De aceea, Casiodor poate afirma că „muzica este strâns legată de religie”, pitagorismul și noua religie creștină conciliindu-se astfel perfect. Puterea magică a muzicii, virtuțile sale etice și medice, puterea de a reface sănătatea fizică și psihică sunt acceptate pe baza legendelor grecești, dar și pe baza patrimoniului biblic, amintindu-l pe
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
afinități. Platon (Republica, X, 600 A) Îl pusese explicit ca alternativă la „un mod de viață homeric” care dominase viața privată a grecilor până În epoca lui. Dacă prin acest stil se opunea regimului polisului, al cărui sacrificiu sângeros Îl refuza, pitagorismul năzuia totuși să „reeduce” cetatea, participând câteodată activ chiar la guvernare. Dimpotrivă, orficii rămâneau marginali și pribegi, rupți de viața politică, de la care se sustrăseseră deliberat. Dacă orficii și pitagoreicii au În comun noțiunea de nemurire a sufletului, refuzul modelelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]