115 matches
-
bucătărie de țară fără lozinca la modă, brodată cu "Într-un coș cu viorele/ Șade două păsărele...", semn că tot omul iubitor și sensibil intra obligatoriu în rezonanță cu poezia vieții, fără să se streseze câtuși de puțin de dezacordul pitulat printre florile de ață. În zilele noastre, putem spune cu îngrijorare că versurile trimise de adolescenți, rar se întâmplă să nu păcătuiască măcar cu vreun dezacord sau cu vreo transcriere scâlciată. "Din pagini învechite, rătăcite printr-o carte,/ Citesc o
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14263_a_15588]
-
fură în continuare de stîng. Săracului, norocos cum îl știm, îi cade în continuare pîinea-n căcat, i se școală la liturghie, în timpul slujbei, și are parte de pompieri pe casa în noaptea nunții. Ce să înțeleg cînd comuniștii s-au pitulat în biserică și-ntr-un acces de filantropie burgheza sînt gata să mă angajeze să le rescriu cît mai artistic teoriile și legile Capitalului? Ce să înțeleg cînd barbarii nu mai pot ajunge la porțile Romei din pricina că-s opriți
La plecarea lui Havel by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82430_a_83755]
-
-nțelesuri. Prea obosi jelania-n leagăn, De prea torida verii-nfășare, Ce mult râvnim la ploaie, la reavăn Și ce departe s-a dus orice răcoare! Prea străină-i doina în crânguri, Prea cu jale suspină-n amurg; Prea s-au pitulat peștii în râuri Și apele prea trudite mai curg. Prea încovoiată spinarea, Sub mii de bice la boier pe moșie Și prea s-a scurs până și lumânarea, Din sfeșnicul tău, Românie! MIRACOL VIU DE ALBĂSTRELE Inima mea din crengi
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
capăt toată plata S-a măritat fata. Scara Raiului Între munții mei și Dumnezeu Se Întinde o scară de frasin Pe care urcă și coboară Îngerii Cu vedre de caș și de brânză și cu câte o litră de răchie Pitulată sub aripi Ca să n-o vadă Atotputernicul. Cetatea Grădiște Se spune că În vremea ei de fală Cetatea avea porți uriașe de aramă Păzite de un balaur Înfricoșător Ce scuipa foc și pucioasă La apropierea vrăjmașului. Se mai povestește că
Grupaj poetic - Amintiri despre ţărani. In: Editura Destine Literare by Ion Marin Almăjan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_386]
-
cojoc. Biruința lui Ghiță Buriță Chico, Chico, strigase Ghiță Buriță, Bunicul meu dinspre mamă,unde-i răchia? Care răchie, Ghiță, s-o gătat răchia, ai băut-o toată. I-a răspuns Chica, bunică-mea, blăstămându-l În șoaptă și n-ai pitulat tu nimic, nici măcar o holbă? N-am pitulat, Ghiță, așa să am parte de tine, Ghiță a căutat În podrum,În orman, În pod, În ștal, Tot căutând, pofta de răchie se transforma În pârjol După un timp Ghiță a
Grupaj poetic - Amintiri despre ţărani. In: Editura Destine Literare by Ion Marin Almăjan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_386]
-
Ghiță Buriță, Bunicul meu dinspre mamă,unde-i răchia? Care răchie, Ghiță, s-o gătat răchia, ai băut-o toată. I-a răspuns Chica, bunică-mea, blăstămându-l În șoaptă și n-ai pitulat tu nimic, nici măcar o holbă? N-am pitulat, Ghiță, așa să am parte de tine, Ghiță a căutat În podrum,În orman, În pod, În ștal, Tot căutând, pofta de răchie se transforma În pârjol După un timp Ghiță a ieșit să se ușureze, La grămada de bucliuc
Grupaj poetic - Amintiri despre ţărani. In: Editura Destine Literare by Ion Marin Almăjan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_386]
-
pofta de răchie se transforma În pârjol După un timp Ghiță a ieșit să se ușureze, La grămada de bucliuc din grădină Gândul a venit hoțește, S-a aplecat și a scormonit cu unghiile bucliucul A găsit sticlele de răchie pitulate de Chica, A jucat tăcut pe grămada de bucliuc Fericit că a biruit viclenia nevestei. Frumoasa de pe clisură Când se Însera, feciorii din Almăj plecau pe clisură Douăzeci de kilometri prin pădure S-o vadă și să stea la zbor
Grupaj poetic - Amintiri despre ţărani. In: Editura Destine Literare by Ion Marin Almăjan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_386]
-
fi fost o prostie să intervin aici mai mult decât o făcusem. In omnia una mensura! Totuși, cu ajutorul gândacilor mei, simțeam nevoia imperioasă să întreprind anumite acțiuni. Și am trecut la treabă chiar de a doua zi după dezinsecție... Stăteam pitulat într-o poziție strategică de unde puteam vedea și auzi tot. Eram în biroul babei de Fito. Trupele mele de elită erau ascunse tot acolo, așteptând un semn de la mine. Bineînțeles că se ocupau de activitatea lor favorită, adică mâncau și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fi putut trata, dar nimeni nu i-a spus nimic. Când auzeau despre cine era vorba, presele Își Încleștau fălcile puternice, iar compresoarele Începeau să fluiere absente. A așteptat la răscruci, a pândit din spatele fântânilor, lizierelor și zidurilor, s-a pitulat pe sub poduri. Degeaba era el peste tot, Alfina nu era nicăieri. De atâta dor, Fauvé ajunsese ca un Opel second-hand, cu kilometrajul dat mult În spate, dus apoi În târg să-i fie vândut unui nepriceput. În față vedea doar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de unde ești și te aduc altundeva, aici, îmi zic că atât timp cât poveștile tale mai mișună prin mine înseamnă că nu sunt un bulangiu așa de mare, că mai am șanse de scăpare mai pot fi salvat te mai pot afla pitulat prin mine mai putem sta de vorbă, fără să-mi dau seama că nu am nici un merit că nu ți-am cerut voie că doar tu îmi îngădui să te găsesc să te îngrădesc în povești sau scrisori, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
oricâte piciorușe a smuls (cu infinită precauție, astfel încât zborul să le devină mai dificil, și nu doar imposibil), oricâți pterodactili musculoși au fost constrânși să trăiască cu un ac de gămălie înfipt în abdomen ca să ajungă mai apoi hrana păianjenilor pitulați după calorifer, la oricâte delegări subacvatice au fost obligați să ia parte în capsula transparentă a vreunui submarin cu formă de pahar, ca să nu mai vorbim despre atâtea și atâtea specimene care au servit cercetărilor medicale într-un sens strict
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mijloc un loc minuscul, unde abia dacă încăpea o coală de hârtie. El, la biroul lui, încadrat de rafturile metalice pentru cărți ce acopereau în paralel pereții, cu sertare în partea de jos, blestematele de sertare unde se aflau PLICURILE. Pitulată într-un fotoliu, sau pe canapea, cu picioarele sub ea, Nina, micuță, vioaie cu părul ondulat permanent, răvășit peste sprâncene și ochi, spionând, cu capul aplecat spre spate, ca să poată vedea, când pe Carmina, când pe soțul ei, cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îngălbenite, nemișcate, șuvița de fum mlădia spre tavan. Scrumul adunat la capătul țigării creștea în timp ce aceasta se consuma singură puțin câte puțin. Apoi scrumul se încovoie ușor și, în sfârșit, brațul bărbatului se întinse, la timp, către scrumiera plină. Mică, pitulată într-un colț, ciufulită, soția profesorului își curăța pielița de la unghii cu o jumătate de lamă, sugându-și degetul ori de câte ori se tăia și operația îi absorbea toată atenția. Carmina privea nedumerită când spre unul când spre celălalt, dar nimeni n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
brațele, puncte fierbinți îi sfredeleau mușchii, tegumentele i se contractară de parcă i s-ar fi făcut foarte frig. Privi furiș către Nina. Cu pleoapele plecate, femeia întorcea alene paginile colorate ale almanahului. O simțea caldă, catifelată, așa cum ședea ea acolo pitulată în colțul canapelei, cu cotul delicat sprijinit de marginea din piele. Și din nou furnicături de-a lungul brațului. Într-o zi am să paralizez, presupuse. Alexe măsura imperturbabil odaia, milimetru cu milimetru. Tăcerea se înălțase ca un zid înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
apă fierbinte să-i dezmorțească țesuturile. O clipă realiză că duce cu ea însăși o luptă inutilă și fu gata să renunțe. I se părea atât de zadarnic totul! Nici vocea interioară nu mai spunea nimic, ședea și ea resemnată, pitulată într-un colț, ca o găinușă plouată. Ieși din cadă înfășurată în două prosoape mari de baie, se duse ca un automat la șifonier, își alese sutienul, chilotul, dresurile, din seturile ei noi, păstrate pentru înmormântare, luă o rochie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu pian... Odată cu comunismul și mai ales cu necazurile care au dat peste tata, săraca de ea a trebuit să se rupă de toate "reminiscențele burgheze" și a suferit mult. Eu eram mai tot timpul pe lângă tata, la vedere sau pitulat pe unde puteam, încercam să îi fiu mereu în preajmă. Când am început să înțeleg mai bine, adică pe la șapte ani, îmi plăcea să asist la discuțiile lui cu prietenii, uneori foarte numeroși, care îl vizitau. Azi știu că mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Bătu de opt În turla Carmeliților Desculți. Și aproape imediat, de parcă bătăile de clopot fuseseră un semnal, un zgomot de copite se făcu auzit la capătul drumeagului, după colțul gardului de piatră al mănăstirii. Diego Alatriste privi spre cealaltă umbră pitulată În cadrul portiței, iar fluieratul refrenului obsedant Îi dădu de știre că și colegul său era cât se poate de atent. Dezlegă șnurul care Îi ținea capa și se descotorosi de ea ca să nu-l stingherească În mișcări, lăsând-o Împăturită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu căruța ce ,înaintează încetinel și rătăcește fără de țăl, după bunul plac al mîrțoagelor arominde sau după presupusul de vînat al tămădăianului căruțaș,. Oamenii locului sînt ,vînători de dropii de baștină, cari neam de neamul lor au rătăcit prin Bărăgan, pitulați în căruțele lor acoperite cu covergi de rogojină și, mînînd în pas alene gloabele lor de călușei, au dat roată, ore, zile și luni întregi, împrejurul falnicilor dropioi - cărora ei le zic mitropoliți -, sau cînd aceștia, primăvara, se întețesc în
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
tot zilnic șutesc și eu câteva foi pentru cartea mea cu pești pe care le ascund cu grijă și le rearanjez mereu exact unde se vede mai bine, în colțul în care cade lumina atunci când se deschide ușa - le-am pitulat artistic sub aceeași foaie bine boțită și mânjită la fel de simțit în nuanțe tari de verde și căcăniu. În culorile astea vâscoase și în contextul vrăjelii cu igiena personală, treaba este, cred eu, în concordanță atât cu meniul, cât și cu
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
crăpături așa de înguste încât nici nu visezi că acolo ar încăpea la o adică și trei pâini. Ba câteodată chiar mi se năzare, când marea mă înghesuie și dau cu trompa de grindă ca disperatul, că m-aș putea pitula eu însumi acolo lângă carte și iac-așa aș putea scăpa și eu de lume ca tot omul când ajunge acasă. Îmi pare mie că Pobjoy a mirosit ceva, dar se face că nu-i pute: să-i fie de
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
-i luna-n toi, Izmenindu-se-n zenit, Ca un turkestan balșoi.) în căldură? mai nu spun Că am încetat să sper. Pas de-ar fi niscai zăbun Atârnat colea-n cuier! Clopu-i bortilit nițel, în schimb, șalul iaște ioc! ...Pitula-s-ar neica-n el Ca-ntr-un guler de cojoc! Și de-atâta bocnă-n sat, Câinii-s, hămăind, puțini. Ca în iernile de-al' dat': Crapă calciul în găini. . . Din tavan până-n papuc, Numai ger stereotip! Doamne, oare
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
cu coroana arzîndă: le pipăiam cu buricul degetelor rădăcinile ca pe niște frînghii, ca pe niște artere (sau ca pe niște corzi de harfă la care trebuia să cîntăm) stăteam cu urechea ciulită la foșnetul frunzelor și la cîntecul păsărilor pitulate printre crengi; priveam luna și semnele zodiacale, Calea lactee încrustată în palmele noastre bătătorite de muncă; odată cu pămîntul aduceam și firele de iarbă răsărite pe cîmp, norii îi mutam dintr-un loc în altul, și vîntul; număram totul - fiecare pumn
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
întâlnit Iubirea! Pe drum de seară luminat de vise Am întâlnit Iubirea lăcrimând... Purta pe brațe taina omenirii Cu doruri și speranțe fremătând... Erau mulțimi de gânduri adunate Din corturi, din palate sau căsuțe Rostite cu speranță-n rugăciune Sau pitulate-n colțuri nevăzute... Și m-am oprit mirat în dreptul Ei Căci ochii-i erau triști, înlăcrimați Pierduse undeva, pe drum de zbucium Iubirea dintre oameni...dintre frați... Cutremurat de-atâta suferință Am vrut cumva...ceva să-I dăruiesc Și-atunci
OMAGIU DIVIN 20 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385154_a_386483]
-
stea cu ea. Să fi trecut un minut ori mai mult de când intrase?! Mira nu știa. N-o mai asculta pe vară-sa. La ce bun?! Se conectă la realitate abia când se găsi în fața odăii Marietei. Deschise ușa încetunel, pitulată în spatele imensului buchet. După salutul firesc, înaintă spre pat în vârful picioarelor, să nu tulbure liniștea încăperii. Marieta îi răspunse printr-o grimasă ce se voia zâmbet și două lacrimi i se prelinseră spre tâmplele adâncite. Abia de mai semăna
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
de la dangătul clopotului care dăduse stingerea? Se simțea dezorientat. Căută cu privirea un semn care să Îi redea sentimentul timpului, Însă, dincolo de fereastra Îngustă, cerul negru nu arăta Încă nici o urmă a zorilor. Se ridică În tăcere și stinse lumânarea, pitulându-se lângă ușorul ferestrei. Își ținu răsuflarea, Încordându-și auzul spre a surprinde cel mai mic zgomot. Dincolo de ușă, zăngănitul continua, ca și când soldații s-ar fi agitat așteptând ceva anume. Mâna lui Dante se strânse pe mânerul armei. Auzi două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]