87 matches
-
cădea fără vuiet cu blândețe în lacuri peste casa cu acoperiș de trestie în care improvizam luminișuri cu un muc de lumânare de seu copil înspăimântat de zvonuri de impozite de cotele ce trebuiau date la stat de apele pârâului piuind peste pietre ca puișorii de cloșcă de ciorovăiala sălciilor în furtună de nopțile când oasele morților scoteau flăcări verzui în cimitire după o zi sumbră ca o sperietoare de păsări înspăimântat de tovarășii în haine albastre împrăștiind prin sate manifeste
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
și și-a luat una din plastic, că era mai cool. În plus, dacă te urci în ea și încerci, ca tot omul, să porți o conversație, e imposibil. E imposibil, fiindcă sînt p-acolo tot felul de lucruri care piuie. Dacă nu e antiradarul, e unul dintre cele două telefoane ale șoferului, dacă nu e unul dintre telefoane, e palm-ul, dacă nu e palm-ul, nu știu ce-ar mai putea fi, dar ceva sigur mai e și își
2358 de cuvinte despre “brandul” Dragoş Bucurenci by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21201_a_22526]
-
e antiradarul, e unul dintre cele două telefoane ale șoferului, dacă nu e unul dintre telefoane, e palm-ul, dacă nu e palm-ul, nu știu ce-ar mai putea fi, dar ceva sigur mai e și își manifestă existența piuind. Bine, toate astea, în afară de antiradar, le cară după el și cînd nu e în mașină, însă în spații mai largi, piuiturile se mai dispersează și parcă nu mai sînt așa de traumatizante. Despre telefoanele, agendele electronice, laptopurile și alte divaisuri
2358 de cuvinte despre “brandul” Dragoş Bucurenci by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21201_a_22526]
-
momentul acesta alături de alte mămici, internate în același salon. A trait groază această clipă de clipă. Sebi făcea crize dese de apnee (uită să respire), apoi a fost diagnosticat cu diplazie pulmonară. Într-una din zile, aparatură a început să piuie foarte tare, medicul, intrat val-vârtej, a dat-o afară pe mămică. Jumătate de oră a tremurat incontrolabil simțind că se întâmplă ceva grav. Abia când a văzut-o pe doctora ieșind zâmbind din salon, și-a recăpătat suflul normal. A
O picătură de viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82432_a_83757]
-
calculatoarele de la Bruxelles, unde numele marilor securiști români sunt bine arhivate în computere sigure. Ca și cum abia ar fi așteptat un semnal, Ion Iliescu s-a grăbit să scoată din rezervația proprie de securiști persoane care, vorba lui Roșca-Stănescu, fac să piuie demențial "hard"-urile serviciilor secrete occidentale. Adunătura de la vârf își închipuie că dacă românul necăjit nu știe cine-a fost Alexandru Tănăsescu, de pildă, nu știu nici agenții din țările NATO. Ei bine, Alexandru Tănăsescu, zis "Bebe", e unul din
Spre NATO, cu securiștii-n frunte! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15881_a_17206]
-
sunat apa-n cap și m-am rostogolit de două ori. Am țipat încă o dată: -Pentru Dumnezeu, vă rog, dați-mi un iepure! Atunci, Mister Ornic...mi-a mai dat. De mi-au clipocit valurile în urechi și mi-au piuit toți neuronii. Am căzut în genunchi împreunând mâinile a rugă, bâlbâind printre sughițuri: șa-se, șa-se, șa...șa...se, se. Asta l-a supărat rău de tot, că a-nceput să răcnească, de parcă l-aș fi tăiat:aaa! aaa
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
cer .,, Să te audă Dumnezeu !”- zisesem eu cu gândul acasă la voi și la fata aia pe care o lăsasem acasă la cumnatu-meu... Și-ncepură primele salve de artilerie pe centură, scurte, înfundate, trăgând parcă în baloți de vată, fluierau, piuiau ,urlau și se spărgeau undeva pe cer. Apoi au început să cadă bombele, la Cățelu’ , la Spitalul militar, la Scoala superioară de război, pe Panduri...Praporică ieșise în stradă, jucând și cântând : ,,La Cățelu, la Cățelu/ S-a-mbătat aseară Mielu...” Juca
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
mai sus". În rest totul este perfect. Este cumva, cineva nemulțumit?! De ce? Nu se poate!!! Ia să vedem cum Îi putem aplica legea, ca să nu mai Îndrăznească să caște gura. Sărac Îl facem! Gata cu el, nu mai Îndrăznește să piuie că l-am pus la pământ! Să zică mersi că nu l-am băgat la zdup, să fie chiar fericit că pușcăriile sunt suprapline. Și ce dacă am umplut pușcăriile cu tineri, floarea țării, care ar fi putut să facă
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
și păsările zborul. Adăstaseră pitite în cuiburi, în frunzișul pomilor, supraveghind din gămălia neagră și ușor brumată a ochilor forfota și zbaterea de jos, apoi, la urmă, răspunzând la o chemare neauzită de urechea oamenilor, începură să chirăie și să piuie zvârlind pădurii și câmpiei mii de semnale scurte, agitate, zburătăcind de ici-colo, ca-n preajma unei furtuni. Adunându-se în stoluri, se înălțară cu foșnete grele umplând văzduhul de dangăte ca de clopote. Norul zburător întunecă cerul. Lumina stelelor păli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ziar fără tiraj, fost fiu renegat de propriul tată, fost posesor de bulldog francez (da, nu știai?), fost. FOST. În sfârșit, bilete de avion. Documentul „alx“ (Alex?) împachetat într-o valiză. Pașaport. Pantofii și cureaua puse pe banda rulantă. — Ai piuit? — Nu. — Nici eu. 11. Eușiel Când eram foarte mici, David și cu mine eram, nici nu știu cum să spun... apropiați, cred. Un corp comun, fascinat de reviste cu Rahan. Tu nu ai cum să le ții minte. Nici numele nu ne
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
operă a scriitorului, e recurentă degradarea fizică și psihică a femeii. Ne amintim de apariția cutremurătoare a mamei lui Tarabas, suferind atît din cauza soțului, cît și din cea a fiului: printre păsările din curte, bătrîna, "îngăimînd găinile, scotea sunete ascuțite, piuia, cotcodăcea. Șuvițe de păr gri-gălbui îi cădeau pe față, de sub bonetă. Mama însăși avea ceva dintr-o găină cotcodăcitoare. Arăta din cale afară de țicnită, o nebună bătrînă, îmbrăcată în negru și era evident că proastele orătănii erau, de mulți ani
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
pentru el să-și protejeze scheletul. Vedeți voi, le spunea elevilor la sfârșitul demonstrației, când aclamațiile tribunelor din mintea lui se potoleau, vedeți, așa se joacă mingea, măi, băieți. Așezată cu picioarele sub ea, pe celălalt capăt al canapelei, Nina piuise, de câteva ori, mici bârfe legate de fauna de cancelarie, după cum o numea ea, bărbatul sesiză bine unda ironică din tonul femeii și o acceptă fără prea multe scrupule, ba trecu repede de la ironie, la sarcasm și caricatural. Avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înălțând la cer genele lui de purcel de lapte, iar medicul, Iolanda, a sosit imediat după masa de prânz, adulmecând nenorociri, în impermeabil de cauciuc și cizme de pescar de bacalhau, împodobit cu un stol de papagali de mare care piuiau printre alge. Corbul, mai potolit în ciuda pinilor care zbârnâiau pe malul opus valurilor, s-a deșurubat pe scara de la etajul întâi mormăind calcule de vernier. Caporalul a arătat spre nașa mea cu degetul mic, iar doctorul, cu sprânceana competentă, s-
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
de cârciumărese, petunii, crini și multe altele, spălate de roua de dimineață... Și cum cloșca de alături simțise numaidecât, din adăpostul ei de sârmă împletită, să nu dea iama Ionică în păsări, - Ionică, auzi, cotoiul vecinului și în puii care piuiau veseli ciugulind mălaiul. Raiul, Nelule, raiul pe pământ!, exclamă doctorul, spre încântare celuilalt, a prietenului său, - când, deodată, Nelule... (trucul vechi al prozei, suspansul)..." Cloșca se alarmează subit. Cloncăne înspăimântată. Puii de strâng grămadă. Se cațără unii peste alții pe
Cotoiul Ionică by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6517_a_7842]
-
struguri, zice că sunt acri. Cel de care-ți spun eu, cel din casă, nu cel din mănăstire, este adevăratul Dumnezeu; la acesta să te-nchini; celălalt, pentru monahi și trândavi! Bătrâna vorbea, și cu cât vorbea, se aprindea; vorbi, piui, își vărsă năduful, se liniști; atinse umărul tânărului: - Să mă ierți, flăcăul meu, spuse ea, dar am avut un fiu, zdravăn ca și tine, într-o dimineață înnebuni, deschise ușa, plecă, merse la mănăstirea din pustiu, la Vindecători, rău timp
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
și a bulucurilor să primbla, Pupădza ca ceaușii la alaiu îi aședza, Căile din fluiere șuiera, Brehnăcile înalt pentru paza străjilor să înălța. [...] Mînie ca aceasta vărsară, vrăjmășie ca aceasta arătară, gătire ca aceasta făcură, tunară, detunară, trăsniră, plesniră, răcniră, piuiră și din toate părțile cu mare urgie marile acestea jigănii asupra micșoarelor musculițe să răpedziră. Ce, precum să dzice cuvîntul (Fată munții și născură un șoarece), că pre cîtă groază arătară atîta de batgiocură rămasără“ (Partea a IV-a). Autorul
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
pe vecină și rugându-se în gând puii să-i vadă venind. Timpu-acesta, Doamna Rață, pasăre foarte isteață, scoase din pământul moale câțiva viermișori, la soare și să vezi, că de îndată, sub poiată, se arată ciocuri mici și pofticioase piuind cam zgomotoase! -Iată unde-ți sunt fugarii, dau năvală ca barbarii când e vorba de mâncare, fără nici o supărare, râde măcăind vecina, bucuroasă că găina poate să se liniștească și să se gospodărească toată ziua-n continuare, fără nici o supărare
AJUTORUL (POEZIE PENTRU COPII) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384625_a_385954]
-
E!... uite cu asta îmi luă mințile și zisei: -Hai bă, nu mă-ngălbeni! Ia, arată-mi și mie unul! Fugi într-o baracă și se-ntoarse cu o minune mică și pufoasă, alb gălbuie, cam cât pumnul, așa, care piuia din toți rărunchii, și zice: -Mă crezi, nu mă crezi, e ieșit de azi dimineață din găoace și deja cred că are 150 de grame(?!) E din rasa Brahmaputra(?!) și, în câteva luni, se face mare, de 15 kg bucata
VĂRU’ DODU RĂSCĂBĂU ȘI OUĂLE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384638_a_385967]
-
să trăim cu el. În duminica aceea, urcasem mai sus decât de obicei, nu cine știe ce, câteva zeci de metri în plus, nu fusesem prea atent, și asta din cauza unui sturz pe care îl urmăream pas cu pas, în timp ce el plana piuind și târându-și o aripă lovită pe care străluceau două sau trei picături de sânge. Nefiind atent decât la pasăre, ajunsesem pe creastă, care nu e deloc o creastă decât după nume, fiindcă o pajiște mare îți lasă impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
greu de atins de generațiile actuale și viitoare. M.V.Ghioroiu: Spuneți cititorilor noștri câte albume muzicale ați realizat și ce titluri poartă. Steliana Sima: Albume muzicale, ale căror melodii au devenit șlagăre, sunt: UNDE-I SATUL DE ALTĂ DATĂ, ȘASE PIUI DE PREPELIȚĂ, DĂ DOAMNE ANII ÎNAPOI, TINEREȚE, SCUMPĂ FLOARE-I DRAGOSTEA, MARIE, DRAGĂ MARIE și altele. În ele aflaț sufletul Stelianei Sima care-și împărtășește sentimentele de dragoste nețărmurită pentru satul copilăriei, părinți, vecini; crezul în puterea demiurgului căruia îi
PARTEA A I-A ÎN CETATEA CÂNTECULUI ŞI DANSULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361208_a_362537]
-
cer .,, Să te audă Dumnezeu !”- zisesem eu cu gândul acasă la voi și la fata aia pe care o lăsasem acasă la cumnatu-meu... Și-ncepură primele salve de artilerie pe centură, scurte, înfundate, trăgând parcă în baloți de vată, fluierau, piuiau ,urlau și se spărgeau undeva pe cer. Apoi au început să cadă bombele, la Cățelu’ , la Spitalul militar, la Scoala superioară de război, pe Panduri...Praporică ieșise în stradă, jucând și cântând : ,,La Cățelu, la Cățelu/ S-a-mbătat aseară Mielu...” Juca
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
de făcut atunci? - Ai putea căuta în pădurea de lângă fermă, fu de părere șoricelul, am auzit că acolo are loc câte un concert în fiecare zi. - Dacă ar fi participat cineva la un astfel de concert, am fi auzit cu toții, piui neîncrezător puișorul. Singurele concerte adevărate sunt cele pe care le face cocoșul dimineața. - Dacă nu ați auzit voi, păsările de curte, nu înseamnă că alții nu au auzit! Iar cocoșul nu e singurul care cântă. Alții o fac chiar mai
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
încălzea repede și-mi plăcea să ascult lemnele trosnind așa că mai mult aceste elemente de decor sporeau senzația de confort termic, decât căldura în sine. Mă obișnuisem cu liniștea de care nu prea ai parte la oraș, că uneori îmi piuiau urechile din cauza ei! Doar vreun lătrat de câine care simțea apropiindu-se vreo pisică sau cântatul unui cocoș, punctau trecerea nopții. Altminteri, destindere completă și echilibru pe toate planurile. Mai ales pe cel psihologic și care contează cel mai mult
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 5 de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348085_a_349414]
-
A intrat în casă și pur și simplu m-a îmbrăcat, apoi a sunat și a chemat salvarea. Când mi-am revenit era trecut de ora zece și mă aflam întins pe un pat alb legat la niște aparate care piuiau din când în când. Lângă mine, fratele meu, terminat de durere, prietenul meu Sergiu, doi veri, o mătușă, o asistentă și un medic, care verificau rezultatele unei radiografii și, cu mâna dreaptă în mâna ei, prietena mea, de doar o
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
pe care a rănit-o într-un moment de furie, necugetat. Moment pe care l-a regretat mult timp, dar pe care nu-l putea șterge cu toate regretele din lume. Iar noi? Năuciți, aiuriți, ca niște pui rătăciți care piuie bezmetici, când vulpea înhață pe mama cloșcă. Nu pricepeam o iotă din întâmplarea asta, nici consecințele sale... Degeaba încerc acum să dau timpul înapoi și să schimb acel nefericit moment cu altul în care domnișoara Iulia se răzgândea, se întorcea
DOMNIŞOARA IULIA-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365585_a_366914]