5 matches
-
s răsfățături.” În ziua a 19‑a, ouăle sunt mutate în eclozionatoare. Trei cabine mai mari, în altă sală huruitoare, cu alte grafice de temperatură și umiditate. Ouăle stau acolo trei zile, până ies puii. Prin ușile grele se aude piuit, pionieri care le dau și celorlalți semnalul. Înăuntru e întuneric și oamenii aprind lumina doar dacă e musai, fiindcă puii s-ar îngrămădi spre ea. Acum fac o concesie, câteva minute de lumină, până sună alarma. Ferestruica de control e
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi by https://republica.ro/scurta-si-curioasa-viata-a-puiului-de-craiesti-o-poveste-adevarata-despre-ce-mancam-azi [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
ar putea să-l aprecieze domnii locatari amatori de muzică facilă. Muzica și incestul au ceva comun, fiindcă amândouă sfidează opozițiile distinctive, aporii ale culturii, ale socialului și lingvisticului. Ceea ce vorbește în corp este un fel de muzică, fie ea piuit, fluierat, sau respirație pe care cârtița din Vizuina o aude. Când îl evocă pe Flaubert, trupul, procreația și scrisul, Kafka vorbește de "plămânii care vor începe să cânte din flaut (foarte frumoasă expresie pentru a desemna muzica pe care medicul
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
este cunoscut ca mâncător de cadavre ("... mai niciodată ciolan proaspăt ciocniia sau sânge cald gusta") (II, 185), ospăț la care pot fi văzuți alături corbul și vulpea (care de "stârvurile împuțite nesăturate sunt") (I, 57, 59-60, 87). Cantemir cunoaște glasul piuit caracteristic vulturilor. Neamul acvilelor este reprezentat prin pajoră (pajură acvilă-de-câmp Aquila heliaca) cu penele "pestrițe" poate pentru penele deschise de pe umeri și albul din coadă și care, după Cantemir, se hrănește cu șerpi; toate acvilele preferând carnea prospătă hoitului. (I
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Emil Brumaru Ce-i clatini peste viața-mi piuită De măcăleandri, toarsă-n flocul lînii Din caiere de vis, fiartă pe plită. Ca la ciuperci picioru-mi este umed De dragoste înfiptă-n clisa groasă. Sînt șoldurilor tale prins în plasă Cum musca în dulceața ce mă-ncumet S-o
Temeinicia rugii mele-s sînii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9180_a_10505]
-
a căror pregătire era mare meșter Îde aceea i se mai spunea și Griboedov), strecurând ici colo-n coșuleț și câte-o mânătarcă, doar-doar s-o petrece strașnicul Nebunelea de pe cea lume. Dar iată că Barbă-Cot scoase deodată un trist piuit și căzu pe spate: o fiară nemaivăzută i se ivise deodată înainte. Era groaznica și balabusta Hâca, o dihanie înfiorătoare, căreia poporul de prin partea locului i-a dat sumedenie de nume, care mai de care mai firoscoase. Astfel, Hâcăi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]