21 matches
-
auzit un fel de ecou. Era glasul mamei ce mă indemna să caut calea și ciocul ei m-a ajutat să ies din ou. Și i-am mulțumit cu un piuit... Am realizat mai târziu că nu eram singur. Alte piuituri îi mulțumeau... Și piuiturile se încurcau în alte piuituri... Apoi privirea mi s-a oprit în țărână căutând să cresc. Hrana îmi venea de acolo, iar cloncănitul gingaș al mamei mă îndemna să continui. Am realizat încetul cu încetul că
PUIUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gabriel_todica_1420276660.html [Corola-blog/BlogPost/357824_a_359153]
-
ecou. Era glasul mamei ce mă indemna să caut calea și ciocul ei m-a ajutat să ies din ou. Și i-am mulțumit cu un piuit... Am realizat mai târziu că nu eram singur. Alte piuituri îi mulțumeau... Și piuiturile se încurcau în alte piuituri... Apoi privirea mi s-a oprit în țărână căutând să cresc. Hrana îmi venea de acolo, iar cloncănitul gingaș al mamei mă îndemna să continui. Am realizat încetul cu încetul că există pe pământ și
PUIUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gabriel_todica_1420276660.html [Corola-blog/BlogPost/357824_a_359153]
-
mă indemna să caut calea și ciocul ei m-a ajutat să ies din ou. Și i-am mulțumit cu un piuit... Am realizat mai târziu că nu eram singur. Alte piuituri îi mulțumeau... Și piuiturile se încurcau în alte piuituri... Apoi privirea mi s-a oprit în țărână căutând să cresc. Hrana îmi venea de acolo, iar cloncănitul gingaș al mamei mă îndemna să continui. Am realizat încetul cu încetul că există pe pământ și târâtoare... josnice animale fără coloană
PUIUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gabriel_todica_1420276660.html [Corola-blog/BlogPost/357824_a_359153]
-
e palm-ul, nu știu ce-ar mai putea fi, dar ceva sigur mai e și își manifestă existența piuind. Bine, toate astea, în afară de antiradar, le cară după el și cînd nu e în mașină, însă în spații mai largi, piuiturile se mai dispersează și parcă nu mai sînt așa de traumatizante. Despre telefoanele, agendele electronice, laptopurile și alte divaisuri ale lui Bucurenci, pot să zic că se schimbă foarte des. Telefonul lui de săptămîna asta rar seamănă cu ăla de
2358 de cuvinte despre “brandul” Dragoş Bucurenci by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21201_a_22526]
-
lucesc băltoacele în soare. În vîrful nucilor din grădini graurii fluieră de zici că-s oameni, atrăgînd grăurițele cu fluierături care de care mai ademenitoare. Prin pomii mai joși botgroșii vor să le dea replica, dar nu scot decît niște piuituri caraghioase. Oamenii au ieșit prin grădini: se aprind focuri, se sapă, se fac straturi, se pun aracii la vie. Fumul din grădina noastră se încolăcește într-o parte și-n alta, trece peste garduri, amestecîndu-se cu fumul din grădinilor vecinilor
POLITICA SEMINŢELOR de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Politica_semintelor.html [Corola-blog/BlogPost/348213_a_349542]
-
uimitoare prin aparență, vor apărea faptele de bine ale unui băiețel, care, apostrofat deopotrivă de mamă și de îngrijitori, va mângâia leii: „Priviți! Leii nu reacționează.“ sau va salva puii unei găinușe pitice, după ce le intuise nevoia de ajutor în „piuiturile slabe, ca niște strigăte disperate de ajutor“. Între omul modern și o preocupare naturală precum scăldatul, sunt atâtea aspecte de marketing, dificil de întrecut, astfel încât autorul printr-o parafrazare a unui celebru text de Ion Creangă, pretinde aproape necondiționat o
Un carusel al timpului pentru toţi by http://revistaderecenzii.ro/un-carusel-al-timpului-pentru-toti/ [Corola-blog/BlogPost/339675_a_341004]
-
În aceeași clipă execuția aceea a fost întreruptă de o detunătură puternică, ceva infernal, care mi-a luat piuitul. M-am prăvălit la pământ, așteptând să mor, dar nu simțeam nici o rană, corpul îmi era intact, rămăsesem doar cu acea piuitură care mi se prelungea în creieri ca un lung fluier de locomotivă. Când am deschis ochii, în spatele meu se deschidea o groapă, un fel de hău, și un pustiu peste care zăceau bucăți de carne de om: mâini, picioare, trunchiuri
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1443032141.html [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
fericire, m-a lovit la timp revelația și am scăpat de etichetă înainte să se lase cu supershow. Îmi și imaginez cum ar fi fost să trec ca o mândră prin porțile alea electronice și să declanșez un festival de piuituri. Să fi venit oamenii ăia să mă ia la întrebări și să mă fi găsit cu eticheta atârnată de mine. Și dă-i și explică-le că n-ai furat bluza, că vii cu ea de la tine de-acasă, că
Cum am umblat cu eticheta pe mine by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19313_a_20638]
-
pure, fără nici o umplutură), după cum acest gest însuși înfruntă blazarea, stare existențială așijderea suverană: "Strînsoarea gazdei, conducîndu-mi, fără poticniri, pașii, prin desișul petrecerii, din care se dezlipesc, la mici intervale, ca-n benzile sonore ce-nsoțesc imagini din junglă, vaiere și piuituri, hîrșcîieli și foșnete, îmi face bine, e o strînsoare de menghină gata să-mi oprească sîngele deasupra cotului, dar convingătoare în agresivitatea ei, cu atît mai mult cu cît vine de la acest nabab atît de faimos și de răsfățat. În
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
și la magazinul Nordquist. Coincidență ciudată pe aeroport. Aceeași stewardesă care s-a ocupat de hippie-ul cu parașuta. Nu-și amintește de subs. Nu-i rău să stai și să scrii în avion; te distrage și nu mai auzi toate piuiturile și manevrele motorului. 17 iunie Liber. Am dat dracului afacerea Düsseldorf. Toată dimineața cu familia în excursie pe la biserici. Tofta Eskelhem Västergarn Klintehamn Fröjel. Promis lui Malin să mergem pe insulele Karlsö când o fi vreme frumoasă. Biserica Fröjel foarte
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
spectacol, apoi dau semne de plictiseală, scot din buzunare telefoanele mobile sofisticate și încep să facă fotografii. „Fotografia se plătește, vă rog să nu folosiți aparatele de fotografiat”, intervine prompt și anacronic ghida, depășită de generația Facebook, printre șuierăturile și piuiturile unui aparat de aer condiționat pornit intempestiv în timpul reprezentației. După patru minute, spectacolul de sunet și lumină ia sfârșit, copiii se ridică bucuroși de pe mocheta pe care fuseseră așezați. O voce metalică și sigură de profesoară cu vechime se aude
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
podețe șubrede, străbătînd codri deși (te aștepți să dea nas în nas cu Gollum din Stăpînul inelelor și să iasă împreună la poalele Muntelui Osîndei), urcînd o scară interminabilă (din fericire și-a adus pantofii cu toc), însoțită mereu de piuiturile, pîrțurile electronice și ding dong-urile de western spaghetti ale muzicii lui Mircea Florian. Deci, jos cu plăcerile trecătoare și cizmulițele roșii (ca ale lui Gheorghe Cozorici în ștefan cel Mare), sus cu privirea tragică și broboada neagră ! Cărmăzan trage mult
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
dat întreaga măsură. Camil Petrescu nu publicase nici unul dintre romane, Ion Barbu mai avea un an până la Joc secund, Arghezi era abia debutat editorial. Și, peste toate, o a treia generație, numită mai târziu generația 27, ieșea din ou cu piuituri grozave, voind să cucerească repede piața și să seducă opinia literară. „Mărturia unei generații” este, prin urmare, un titlu inapropriat: noi, astăzi, vedem limpede că liniile de demarcație nu sunt acelea ale lui Aderca. Lipsa de unitate a punctelor de
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
pe care trupul lui Belle de jour o lăsase pe mal. Nici o urmă. Doi canari își disputau un firicel de iarbă. În cele din urmă, unul din ei îl ciupi cu ciocul de gât pe celălalt, care se îndepărtă scoțând piuituri plângărețe. Am așteptat un moment, fără să mă gândesc la ceva, poate doar la Clămence și la micuțul care se afla în pântecul ei. De altfel, îmi era puțin rușine, țin minte, să mă gândesc la ei, la fericirea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Este principalul suspect În anchetarea unei crime. Trebuie considerat deosebit de periculos. Asistenta se retrase de lângă targă, ștergându-și mâna de partea din față a halatului ei albastru, iar latexul mănușilor ei chirurgicale scoase un sunet sec, ca un scârțâit, printre piuiturile și semnalele regulate. Logan Își frecă delicat gâtul. — Am să postez un agent lângă el, spuse, Înghițind dureros. Asistenta Îi zâmbi nesigur, dar doctorul deja Împungea și palpa trupul zdrobit al lui Dougie. Inspirând adânc, Își ridică umerii și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sunt verificate În mod regulat. Nu era mort la nouă fără un sfert. La zece și-un sfert, era. Inspectorul Insch Îi mulțumi, iar ea se pregătea să-i mai spună ceva, când pagerul de la șold emise o serie de piuituri. Îl apucă, citi mesajul, Înjură, Își ceru scuze și fugi din cameră. Logan privi În jos la rămășițele Însângerate ale lui Bernard Duncan Philips și Încercă să-și imagineze cine Îl adusese În asemenea hal și dintr-o dată fu străfulgerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fără a aparține în mod obligatoriu speciei umane sau vreunei alte specii cunoscute), în aceste filme, cu seriozitate și competență, apasă pe butoane și trag de manete în încăperi ornate cu beculețe multicolore, ca pomii de Crăciun, pe fondul unor piuituri și sunete sfîșietoare, venite parcă de pe alt tărîm, printre uși ce se se deschid și se inchid singure și obiecte cu forme stranii. Nichita Danilov este un optzecist atipic. Fantezist inconturnabil, poet și prozator de mare rafinament stilistic, Nichita Danilov
Mașa față cu postmodernitatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10819_a_12144]
-
-urile, elicopterul Poliției care monitoriza traficul, toate mergeau în marșarier. Îndrăgostiții se plimbau agale pe alei, cu spatele înainte, semnalul sonor nu mai era claxonul, ci piuitul. Fiind un trafic de retragere spre casă, tot orașul era un univers de piuituri. Girofarul ambulanțelor se rotea în sensul invers al acelor de ceasornic și sirena suna de la Do la Si în octava a II-a. Un câine fugărea prin iarbă o pisică, cu coada ridicată ca o lance, vibrând amenințător pe la botul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
drept pentru care, într-o zi, plecă hotărâtă la drum. Din ciorchinele de îngeri de pe umărul drept, unul îi căzu adormit în poală. Mașinile se fereau din calea ei cu spatele înainte, clipind din stopuri și semnalizându-și trecerea cu piuituri, se cățărau pe stâlpii de telegraf. Tramvaiele își modificau traseele, luând-o direct pe caldarâm, cu pantograful bălăngănind, trecătorii își schimbau brusc atitudinea. Din oameni pașnici pe care îi știa, se încăierau, cel mai vânjos făcea pârtie printre grupurile curioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
e drept, poate chiar și femeii numite Dina și Gina șoptiseră, în trecut, cuvinte ce nu s-ar fi cuvenit, probabil, să fie rostite către urechea cu pricina. Cuvinte furate, adică. Ori, dacă nu chiar cuvinte explicite, atunci măcar acele piuituri. Clănțănituri de surpriză. Fâșâituri. Ori suspine, emise de vreuna dintre fragilele aparținând popoarelor de femei adulterine. Și care, cu ușurință, pot fi confundate cu îndemnuri de a scrie despre dânsele povestiri de peste un milion de dolari. 339 CEI ȘAPTE REGI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bunica mă scotea în luncă și-mi arăta cum răsar și trăiesc ierburile. Plin de însuflețire, eu mă încleștam de mîna ei, vînoasă și uscată. În ograda peste care plutea cu murmur neîntrerupt căldura, sfîrîiau toate lemnele; se auzeau cotcodăceli, piuituri, bîzîiala gîzelor care-și schimbau locul pe gardurile înfierbîntate. De cum treceam poarta spre luncă, intram însă în liniște, într-o lume ce se preschimba în fiecare zi. Un hulub huruia nostalgic. Un drumeag începea să înverzească. La capătul lui zvîcneau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]