35 matches
-
-n care șoacăți vîră botul în apa-n care broaște-s, și-n noroi, Și broaștele rîioase-și fac sălașe, Guzgani, șopîrle, șerpi își fac sălașe, Iar șerpi și cu șopîrle trec de-a-notul, Și alte-asemeni sacre lighioi, Răsfripte fie-aceste limbi pizmașe! Să fie fripte-aceste limbi pizmașe! (Baladă - zisă a blestemelor) (Baladă a limbilor pizmașe) Mare iubitor de omofonii și polisemantisme, traducătorul uzează de ele cu prisos. Versul ,în Pariisoți, la nuntă-n sindrofie" se poate citi în trei interpretări: ,1) Parii
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]
-
în apa-n care broaște-s, și-n noroi, Și broaștele rîioase-și fac sălașe, Guzgani, șopîrle, șerpi își fac sălașe, Iar șerpi și cu șopîrle trec de-a-notul, Și alte-asemeni sacre lighioi, Răsfripte fie-aceste limbi pizmașe! Să fie fripte-aceste limbi pizmașe! (Baladă - zisă a blestemelor) (Baladă a limbilor pizmașe) Mare iubitor de omofonii și polisemantisme, traducătorul uzează de ele cu prisos. Versul ,în Pariisoți, la nuntă-n sindrofie" se poate citi în trei interpretări: ,1) Parii soți - cele două grinzi (una
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]
-
noroi, Și broaștele rîioase-și fac sălașe, Guzgani, șopîrle, șerpi își fac sălașe, Iar șerpi și cu șopîrle trec de-a-notul, Și alte-asemeni sacre lighioi, Răsfripte fie-aceste limbi pizmașe! Să fie fripte-aceste limbi pizmașe! (Baladă - zisă a blestemelor) (Baladă a limbilor pizmașe) Mare iubitor de omofonii și polisemantisme, traducătorul uzează de ele cu prisos. Versul ,în Pariisoți, la nuntă-n sindrofie" se poate citi în trei interpretări: ,1) Parii soți - cele două grinzi (una - verticală, cealaltă - orizontală) ale spînzurătorii. 2) în Paris
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]
-
pretutindeni, cu ciocul ascuțit Din putregaiu-acela cu coaste ciuruite. Îi erau ochii găuri, din pântecu-i scobit Se prelingeau pe pulpe hâd mațele afară, Casapii lui feroce cu pliscuri și cu gheară Mușcând cu sârg din dânsul lăsatu-l-au scopit. Pizmașe patrupede roiau pe la picioarep Cu boturi ridicate urlând și adulmecând. Și-o fiară mai voinică se agita bolând La mijloc, ca un gâde-asistat de ajutoare. Localnic al Cytherei, născut de cerul sfânt , Tu rabzi cu resemnare insultele murdare, Plătind în
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
de sentimente profund românești, cât și Principatele Române, prăzile predilecte ale marilor Imperii. Scăpat de tăișul iataganelor ienicerilor fundamentaliști, Manuc, liberalul și reformistul european, artizanul din umbră al Păcii de la București, nu va scăpa de otrava gazdelor ruse, ipocrite și pizmașe până la vărsare de sânge. Cel ce a reușit să aducă la masa tratativelor doi adversari ireconciliabili, pe Kutuzov și pe emisarul Sublimei Porți, nu este scutit de paharul prigonirii, de soarta bietei marionete în puterea despoților lumii; cu toate astea
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
aceea nu se cuvine să le dai crezare... Nu se poate! Nu se poate! Așa ceva nu este cu putință, vornice! Sunt absolut încredințat că așa ceva nu se va petrece nici măcar într-un vis urât! Îți ordon să pui stavilă uneltirilor pizmașe împotriva unor viteji neînfricați și credincioși cuvântului dat Măriei Mele! Asta trebuie să înțelegi, vornice Moțoace! O dată pentru totdeauna! Că și neamul tău din vânzători de domni s-a plămădit... Da, Măria Ta... Vornic ai fost și vornic Țării de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ascensoare, le cere pretutindeni, în birouri, - Big Brother întîrziat, gata să cheltuie nesăbuit, pentru hăituială polițistă, într-un edificiu unde ambianța se degradează întristător, unde arhitectura arată jerpelit și tot mai penibil. Ba chiar, plăcere tentaculară, cei vizați de atenția pizmașă a prezidentului se trezesc și cu urmăritori în preajma propriei locuințe, cîte trei pe parcursul a două sute de metri, oameni din Radio care salută și deschid îndată telefoanele celulare, parcă spre a notifica amănuntul traseelor, pentru uzul vreunui păianjen ce petrece undeva
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
înfășurate în clar-obscur, sprijinite pe pseudonime și camuflate în secrete de stat, n-au nici o căutare pe bulevardele cosmopolite ale Parisului. Cum de a izbutit atunci să le bage pe gât gazdelor sale istorioarele de bârfă măruntă, ecourile de țață pizmașă, cu care a bătut la ușa lor? Cum de i-au achiziționat marfa incomprehensibilă și infamă? Vina sau meritul stă poate în facultatea lui Dumitriu de a intra pe fereastră când e scos pe poartă afară. Căci nu s-a
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
captiv în a ta pânză mă tot zbat adeseori? Pe-al meu trup și-n al meu suflet, n-ai să lași măcar un semn, Dacă tot e să fiu singur, hai să-ncerc să trăiesc demn! Ce te bucurai, pizmașo, când vedeai cum sunt respins, Cerșetorul de iubire pus la punct, lovit, învins, Nu știu-n coșul vieții mele câte zile mai adun, Dacă tot e să fiu singur, hai să-ncerc să fiu om bun! Ai fi vrut ca
DACĂ TOT E SĂ FIU SINGUR de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382905_a_384234]
-
Mișcarea neașteptată și strigătul speriară calul, care se smuci Într-o parte brusc, făcându-l să piardă sprijinul scării. Ateriză cu toată greutatea În noroi, ridicând stropi și abia mai izbutind să se țină pe picioare. În spatele său izbucniră râsetele pizmașe ale străjerilor, care se solidarizau cu tovarășul lor din gardă. Nici bargello nu reușise să Își Înăbușe un zâmbet. Între timp, atrași de larmă, pe bastioane Începuseră a se Îngrămădi ceilalți soldați din corpul de gardă, care căscând sonor, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de opal se-ntinde larg umbra unui surâs! Cântecul glăsuit de ea, într-o timbralitate de violoncel, e atât de fermecat încât i-ar acoperi orice vină, afară doar de vina de a contraria iubirea. Dar n-a fost niciodată pizmașa celor ce se iubesc, ci sora lor! În fiecare melodie ce o cântă e o traversă de mătase, în fiecare înger al iubirii e o melodie a sa! Pe scările conștiinței sale romancierul și-ar construi arhetipuri de eroi, în mijlocul
FLORALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364769_a_366098]
-
și fericită în palatele ei din împărăția nevăzuta de ochiul omenesc, a munților de cleștar și argint din înaltul cerului, de desupra norilor. Tihna însă i-a fost spulberata când a fost vrăjita cu mărul iubirii dat de o vrăjitoare pizmașa. Îmbiata cu vicleșug de vrăjitoare, ea a gustat din mărul iubirii și al discordiei și a pierdut toată liniștea, pacea sufletească de până atunci și s-a îndrăgostit de Mărțișor. Acesta era un tînăr chipeș, isteț și iscusit la mânuirea
VARVARA MAGDALENA MĂNEANU, MĂRŢIŞOR ŞI GHIOCELUL. LEGENDĂ de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350379_a_351708]
-
spulberând omătul. Un castel dăltuit în gheață se conturează, maiestuos Natura se dezlănțuie, biciuirile furioase ale vântului lovesc obrajii. Frigul pătrunde prin straiele subțiri, bărbatul îi cuprinde mâna cu degete fierbinți, sărutul născut din căldura iubirii îi cuprinde inima. Iarna pizmașă, privește cu ochi răi, reci. Cui îi pasă? E invidioasă, în lumea ei încremenită nu va avea parte, niciodată, de flacăra ce arde ființa. O clipă de nemurire, atât de prețioasă. Femeia inspiră profund, aerul rece și proaspăt îi inundă
CÂNDVA... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351424_a_352753]
-
a creditat cele câteva gânduri de-a lungul paginilor și cu scuza că nu toate i-au răsplătit curiozitatea, nici exigența sau înzestrarea intelectuală, am să mă opresc, într-un oarecare final, la “Stratosphere”! Îl “ciuguleam” cu priviri neîncrezătoare și pizmașe de la ferastra camerei de la “Circu-Circus” și boscorodeam și eu ca țăranul lui Preda silișteanul, mormăiam și-mi spuneam că neapărat o să-l ating cu palmele, poate, ziceam, e castelul din visul Consânzenei noastre, a Albei ca Zăpada și Scufiței Roșii
STRATOSPHERE DIN LAS VEGAS (XIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355652_a_356981]
-
lespezi îngropate Rest de-amintiri, peroane, punți de uitări răpuse, Frânturi de umbre terne, s-or ridică în coate Și-n ochi îți vor sapă rău de-ntrebări nespuse. Din teama, nepăsare sau poate chiar din vina, Vei implora ninsori pizmașe peste gânduri, Dar ne-nțeles vor crește printre țăruși și țină, Cruci vii plimbându-și dorul, pe umeri, printre ziduri. Târziu, după negari și amânări deșarte, Cănd nesupuse clipe se învrăjbesc cu visuri, Cu suflet frânt de iele, în ropote
VIS RĂNIT de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369791_a_371120]
-
Toate Articolele Autorului Ce-aș fi fără tine, Doamne? Aș fi un Orb, un Cerșetor, Netrebnic Rătăcitor- Hulit de câini și de calici, Aș gusta din hrana lor. Un Târâtor cu gânduri mici, Umblând prin marile orașe, Vierme în privirile pizmașe. Aș fi un Surd sau, poate, Mut! Când m-ai plămădit din lut, De mine grijă ai avut: Mi-ai desenat perechi din toate, Dar mi-ai pus pândar o Moarte! Și-o umbră Tu mi-ai aruncat: Un petic
MONOLOG de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357782_a_359111]
-
lespezi îngropate Rest de-amintiri, peroane, punți de uitări răpuse, Frânturi de umbre terne, s-or ridica în coate Și-n ochi îți vor săpa râu de-ntrebări nespuse. Din teamă, nepăsare sau poate chiar din vină, Vei implora ninsori pizmașe peste gânduri, Dar ne-nțeles vor crește printre țăruși și tină, Cruci vii plimbându-și dorul, pe umeri, printre ziduri. Târziu, după negări și amânări deșarte, Când nesupuse clipe se învrăjbesc cu visuri, Cu suflet frânt de iele, în ropote
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
fi-vor sub lespezi îngropateRest de-amintiri, peroane, punți de uitări răpuse,Frânturi de umbre terne, s-or ridica în coateși-n ochi îți vor săpa râu de-ntrebări nespuse. Din teamă, nepăsare sau poate chiar din vină,Vei implora ninsori pizmașe peste gânduri,Dar ne-nțeles vor crește printre țăruși și tină,Cruci vii plimbându-și dorul, pe umeri, printre ziduri.Târziu, după negări și amânări deșarte,Când nesupuse clipe se învrăjbesc cu visuri,Cu suflet frânt de iele, în ropote
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
după moartea mea? Sunt și eu un nimeni al acestui pământ, un nimeni care caută sensul creației antropomorfe. ********************************************** Un fior de gheață îmi cuprinde corpul și spiritul. Titus Andronicus, învingător în luptă a fost transformat în învins de o gloată pizmașă dar a murit răzbunat! Eu nu am nici forța și nici dorința de a mă răzbuna. Lacrimele mele nu cer răzbunare! Fața mea poartă urmele viciului: alcool și tutun! Sunt prea deprimată să mai pot lupta cu cei care îmi
AŞTEPTAREA de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373597_a_374926]
-
s-au petrecut lacrimi: - Fătuța mea! Fătuța mea! Greu te-am făcut! Ad-o la mine! Se hrănise din sufletul mamei și simțea, dureros, cum aceasta era ultima clipă când o mai putea apăra cu adevărat de vinovăția lumii atât de pizmașă. Deși sfârșită de chinul îndelungat o strângea în brațe, îi săruta ochii închiși și gura și creștetul împodobit cu fire de păr negru, îi dăruia din căldura ei, ca un vas cu mir care să-i fie prima bucurie pe
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
unice. Materia din care-s făcute lucrurile nu se deosebește deloc de cea a lui Dumnezeu. Și atunci, cum ar putea el să judece, să condamne, să trimită pe cineva în iad sau în paradis, să acționeze ca o putere pizmașă, rea și mânioasă? 3. A decoda alegoriile. Rezultă o lectură a creștinismului care presupune decodarea alegoriilor. Scripturile au un limbaj obscur, polimorf. Spiritul Liber nu neagă infernul sau paradisul ca atare, ci recuză definițiile catolice, apostolice și romane. Infernul? Bineînțeles
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sin Pătrașco-vodă [cel ce poruncise ca rămășițele jupânesei Caplea, soția marelui postelnic Ghiormea, să fie deshumate din schitul ctitorit de ea lângă dealul de la Mihai Vodă și să fie mutate la Mănăstirea Bolintin, căci boieroaica s-ar fi arătat o „pizmașă! - n.m.] au venit domn de la Poartă, întrând în București august 20 deni, leatul 7092. Și au făcut biserica ce iaste în cetatea Târgoviștii. Și au tăiat pre Mihăilă dvornicul, Dobromir banul și pre Gonțea paharnicul. Și au pus birul curții
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
face semn să vină după el, după ce interzice tuturor, cu un gest scurt, să-i urmeze. O apucă pe un culoar care duce din peristil înspre grădină. — Ieșim prin spate, spune. — De ce? se interesează Plautius Silvanus, surprins de privi rea pizmașă cu care Aelius Seianus l-a salutat pe Paterculus. Nero clatină din cap: — S-ar putea ca în vestibul să mai fie încă o grămadă de clienți. După o clipă, adaugă cu un surâs obosit: — Plevușca. Vântură din mână: — Se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
asta și cui trebuie să-i mulțumești. Vorba cea rea a răspândit-o Gogoașă care, după cum și singur ai băgat de seamă, e un mărginit și-un suflet mic. Și eu, să știi, am avut de suferit din pricina prostiei lui pizmașe: a Îndrăznit să spună În public că mielul dintr-o pictură măiastră a mea ar fi avut coada prea scurtă. În sfârșit... Să lăsăm asta. Acea cutră veninoasă a socotit cu migală unde și cum să-și strecoare otrava. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chiar și cu dovezi grăitoare, toată dragostea s-ar fi prefăcut numaidecât în mânie și mânia în omor. Cine erau acești străini? Așadar mai avea o dovadă că zeii erau născociri omenești, căci erau închipuiți ca niște ființe certărețe și pizmașe, clocotind întruna de mânie și de trufii. Îl trezi din gânduri o întrebare a cîrmaciului: - Îți pare rău că nu ne-am bătut?... Spune-ne încotro e muntele. Auta îl privi încurcat. - De aici nu știu cum să-ți arăt. Dacă ar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]