87 matches
-
cam așa: "Ai răbdare Petre! Imediat voi face și oamenii!" Nimeni nu poate garanta că întâmplarea este adevărată, însă neamul a dăinuit până în zilele noastre, ceea ce constituie un merit, în sine. Și dacă unii - răutăcioși, cârcotași, ori de-a dreptul pizmași - îl bârfesc în fel și chip, subminându-i mândria și minimizându-i calitățile, este numai și numai pentru că, mai totdeauna, omul bun e luat drept prost. Fiind recunoscători proniei cerești pentru harul investit în țara lor, erau teribil de credincioși. Și
Folclor pentru drepcredincioși by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/12504_a_13829]
-
Tiptil, lîngă mine, jumătatea care îmi poartă de grijă,/ care îmi ține de urît înainte de somn./ |n fiecare noapte eu împart noaptea cu ea, pe o singură pernă" (Lupta). "Îngerul luminii" divine se vede secondat și "corectat" de lucifericul duh pizmaș, care-și dispută cu Mesagerul Domnului sufletul dedulcit la poezie: "Chiar și acum, în clipa aceasta,/ în timp ce îngerul luminii dă buzna în mine/ și mă răsfoiește filă cu filă, el îi calcă pe urme, tiptil,/ caută prin manuscrise: ar face
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
primești complimente De la cei ce, doar în silă, Grațiile îți admiră, Ca să n-o pățești cumva Cum s-a întâmplat la stână Cu Măgarul lui nea Fântână 1: Pe când ronțăia la umbră, Un gând neghiob prin cap îi umblă, Privind pizmaș spre un cățel, Ce nu îi era drag defel: Nu pricep și nu-nțeleg Cum un netot așa bleg E atât de agreat Și de stăpâni alintat. Aduce el vreun folos? Eu car poveri în sus și-n jos Și
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
talenteCa să primești complimenteDe la cei ce, doar în silă,Grațiile îți admiră,Ca să n-o pățești cumvaCum s-a întâmplat la stânăCu Măgarul lui nea Fântână 1:Pe când ronțăia la umbră,Un gând neghiob prin cap îi umblă,Privind pizmaș spre un cățel,Ce nu îi era drag defel:”Nu pricep și nu-nțelegCum un netot așa blegE atât de agreatși de stăpâni alintat.Aduce el vreun folos?Eu car poveri în sus și-n josși primesc, drept mulțumiri,Doar ciomege
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
ori mai accidentat, omul se revoltă ori se supune, râde ori plânge, iubește sau urăște, trăiește ori moare. Iar aceste gesturi fundamentale asigură coerența lumii dincolo de fragmentare și derizoriu. În Nuvele norvegiene, Lars Saabye Christensen era prezent cu proza Frizerul pizmaș, mică bijuterie despre condiționările omului de către om. Angrenajul social este inevitabil asupritor și frânează manifestarea liberă de sine a omului chiar dacă nu va putea fi raportat la un regim politic dictatorial. Prozatorul amănunțește, cu ironie gravă, hipnotică, viața umană până la
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
marea gârlă. Asta fiindcă cele mai multe curg de acolo și între timp distanța s-a micșorat fiind invers proporțională cu viteza, iar zona deversărilor a devenit sinonimă cu întreg teritoriul românesc, văzut nu de puțini ca un imens portavion în coasta pizmașului muscălesc. Merg pe varianta mesajului esopic fiindcă eu chiar cred în ideea că pe baza unor asemenea date eronate prin definiție, nu putem avea decât o percepție în consecință, dar și fiindcă s-a promulgat legea ce a completat și
INFLAȚIE NEGATIVĂ, CREȘTERE NESĂNĂTOASĂ, OPTIMISM INCURABIL [Corola-blog/BlogPost/92662_a_93954]
-
alungat ca pe un criminal, fără milă, cu o sabie de foc. Și oare de ce? Pentru că el este Dumnezeul zavistiei și pizmei. În locul libertății propovăduiește robia, În locul revoltei, supușenia, În locul desfătării, schimnicia, În locul cunoașterii, dogma... Oh, popor samarinean, oare nu pizmașul acesta ți‑a distrus casele? Oare nu el a trimis pe ogoare seceta și lăcustele? Oare nu el a pustiit casele de ciuma năprasnică? Și‑atunci, ce fel de Dumnezeu este ăsta, ce fel de preacinstit, așa cum glăsuiesc apostolii, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lui de pescari și care, deși se trăgea din oameni simpli, cum suntem și noi, zicea Karl, ajuns bogat și vestit n-a mai vrut să știe de sărmana lui mamă. A aflat și de frumoasa Lara Djonggrang, preschimbată de pizmașul Bandung În statuie de piatră, după ce, printr-un șiretlic, izbutise să nu se mărite cu el. Pe când Karl Îi citea povești, Adam privea cum se retrag apele la reflux, când marea abia unduiește, iar prin recifuri rămân doar băltoace. Îi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să mai vină, ne dai în schimb o rază de lumină a speranței! Întocmai așa va fi! Nădejdea spre mai bine vă va însoți mereu! Deși acel bine se va ivi de fiecare dată tot prin năpăstuirea voastră că sunteți pizmași, dezbinați și pârâcioși împotriva voastră înșivă!.. Când i-am dat și ovreiului o capră, toți ceilalți au venit la mine să le dau și lor câte una, în schimb ai voștri m-au rugat să omor capra omului!.. Chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
aceea de a-și putea imagina și trăi viețile unor timpuri uitate din care să recompună destinele care s-au pierdut tocmai în descoperirea acestei libertăți”. Dar farmecul acestui roman este asigurat și de figuranții simpatici sau inimoși, desfrânați sau pizmași precum Frau Erika, Șloim, Rashela și surorile ei ce vor fi duse în America, Gertrude, mama lui Gorgias, diverși călugări puși să-l spioneze pe falsul Veniaminis, Marghiolița Calimah etc., dar și detaliile ce se compun fie în tablouri, portrete
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > DOI PASAGERI Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2113 din 13 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Avem nevoie zilnic de o arcă, Să traversăm oceane de mister. Cândva, aveam o inocentă barcă. Un vânt pizmaș, a aruncat-o-n cer. Avem nevoie zilnic de o navă, Să evadăm spre insule, timizi. Cu un copac căzut peste etravă. Cu paravane roase de omizi. Sărim din luntre, valuri ni se sparg în sentimente cu native pulsuri. Doi
DOI PASAGERI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384339_a_385668]
-
probabil că aceasta era otrava despre care era vorba. Ascult! Uite, promit să nu te mai întrerup. Cunoscând că Negru era hapsân la băutură dar și zgârcit nevoie mare și nu cumpăra mai mult de un butoi odată, cei trei pizmași se hotărâră să vorbească cu boieroaica, începu să povestească mai departe Ileana după o scurtă tăcere. La început aceasta nici nu voise să audă de uneltirile celor trei dar pe urmă, ispitită de promisiunile lor, cum că o vor îngropa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
alungat ca pe un criminal, fără milă, cu o sabie de foc. Și oare de ce? Pentru că el este Dumnezeul zavistiei și pizmei. În locul libertății propovăduiește robia, În locul revoltei, supușenia, În locul desfătării, schimnicia, În locul cunoașterii, dogma... Oh, popor samarinean, oare nu pizmașul acesta ți-a distrus casele? Oare nu el a trimis pe ogoare seceta și lăcustele? Oare nu el a pustiit casele de ciuma năprasnică? Și-atunci, ce fel de Dumnezeu este ăsta, ce fel de preacinstit, așa cum glăsuiesc apostolii, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sau bătrân de tot Făceau rugă și-nchinare Către Domnul Savaot. Tot pe-atuncea, ne zic bunii, Într-un loc îndepărtat, Lâng’ o margine de codru Își avea moșie-un sat, Plin de oameni fel și chipu, Răi și batjocoritori Și pizmași în toate cele Și de-arginți mari iubitori. Tot acolo, zice basna, Într-un bordeiaș făcut Din te miri ce crengi și paie Cu ai săi pereți de lut, Cic-ar fi trăit ferice O minune de codană, O orfană
SÂNZIANA de LEONID IACOB în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363868_a_365197]
-
ei tot mai arzândă Se intețește focul în cuptoare Și flăcări prind să urce, să coboare Cu ochi flămânzi stau zorile la pândă. Cuprinse de invidii, spun vorbe de ocară Și vorbele nedrepte din gură curg pârâu, De gândul lor pizmaș ce-l răspândiră-n țară Se scutură de râs chiar bobul mic de grâu. Referință Bibliografică: Poem mirosind a pâine / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 229, Anul I, 17 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
POEM MIROSIND A PÂINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360852_a_362181]
-
cui le-aș Îngâna plâns de mânie? Triști români și românași Fără vlagă și mândrie, Turmă de naivi și lași Izgoniți în pribegie, Fără câini și ciobănași Transhumând din veșnicie De Carpați și de Oași Spre fatidica băcie A străinilor pizmași Ce vă smulg bucăți de glie De sub sat, de sub oraș Să vă-ntoarcă-n iobăgie, Din stăpâni și arendași, Robi pe propria moșie Să vă facă, și slujbași Pe plantații cu simbrie Cât o soldă de ocnași, Fi-le-ar
ROMÂNIE, CUI MĂ LAŞI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364801_a_366130]
-
disputei dintre fasrisei și ucenici cu privire la spălările rituale, Iisus Hristos afirmă cu claritate că consimțirea cu gândul păcatului îl spurcă pe om: „Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoțiile, uciderile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înșelăciunea, nerușinarea, ochiul pizmaș, hula, trufia, ușurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru și spurcă pe om (Marcu 7, 21-23). Părinții duhovnicești dezvoltă tema săvârșirii păcatului arătând că în zămislirea acestuia se parcurg mai multe etape care în esență se reduc la patru: atacul sau
MEDIA DIN PERSPECTIVA VIEŢUIRII ŞI A TRĂIRII DUHOVNICEŞTI ÎNTR-O LUME MULTIMEDIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349594_a_350923]
-
întemeiate, cu rezerve mineraliere și energetice, și cu aproape patru miliarde de dolari creanțe în cont. Plus cu o clasă muncitoare relativ calificată. Dar Popescu n-are talent să conducă, să dezvolte, să administreze și să cucerească. El e lălâu, pizmaș, chichiritos, șmecher, tâmpit, face pe politicul căci nu știe altceva, vrea pricopseala și imagine, se lasa mituit, cumpărat, ca ultima jigodie, sau ia măsuri dubioase. Acest Popescu (numit și Iliescu, Constantinescu, Băsescu s.a.) dă cu țara de pământ, o distruge
DESTRĂMAREA ROMÂNIEI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344528_a_345857]
-
nenorociți, care n-au știut cum să mă urască mai tare și să-mi susure la ureche vorbe mieroase. Or fi fericiți?! Mă îndoiesc! Ura este o rană viermuindă a sufletului bolnav de avariție. “Veșmîntul trist pe trupul de vestală/ Pizmașul mărăcine sub petală ... ” Are dreptate Miron Manega: asta este “Povestea zăpezii”! Iată frazele: “Chiar dacă un individ de genul lui Boran reușește să lase Justiția cu ochii în soare, Justiția are datoria să-și repare eroarea. Doar n-o fi oarbă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
tale mănăstiri Bucură-te, pom pururea neveștejit, plin de sfintele rodiri Bucură-te, că pe colina neprihăniților ai viețuit întru nevoință Bucură-te, că dragostea de Dumnezeu ți-a fost armă și iscusință Bucură-te, că ai sfărâmat puterea celui pizmaș și dușmănos Bucură-te, că te-ai împodobit cu frumusețea Domnului Hristos Bucură-te, că sufletele întinate de păcat le curățești Bucură-te, că mulțimea credincioșilor o veselești Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! Condacul al 5
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
de ce nu s-ar numi chiar așa: Catedrala Înălțării? Mi s-ar părea mult mai soft și mai duhovnicesc, și nu cred că și-ar împuțina nici importanța, nici frumusețea. Pentru că în plan arhitectonic va fi monumentală. O vor admira pizmaș și tăcut chiar și cei care astăzi cârtesc. Așa e lumea! Reamintesc un fragment din replica aceea: ... Problema voastră-i Catedrala, dar nu de ea ni-i goală țara, ci de cei care s-o iubească, iar nu furând-o
CÂTEVA GÂNDURI SINCERE, IMPRESII MĂRTURISITOARE ŞI IDEI APOLOGETICE DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369218_a_370547]
-
Petre într-un târziu, după ce a tras o gură de aer în piept mare cât un văzduh, ce am văzut eu pe pământ nu este bine! Oamenii, în loc să se facă mai buni, mai miloși, s-au făcut mai vicleni, mai pizmași, mai păcătoși... E multă prostie și răutate pe pământ, Doamne, multă lăcomie, multă hoție, multă dușmănie ... - Așa este, a oftat Dumnezeu, lăsându-și capul în jos de durere și de supărare, mă așteptam la asta... A mai oftat el încă
DUMNEZEU, SFÂNTU PETRU ŞI ROMÂNII de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358583_a_359912]
-
de OTV. Luciu - leta, goliciune cu pușculiță și chibz. Bahmuțeanca - pricinașă cu logoree și pârțag fardat. Lavinia Șandru - figurantă în teatru de bâlci. Maculatura docilă trezește pofte, deșucheate, amintiri și manoperă ... Pofticioși, puțoi, pensinari, neveste negliiate, săteni fără căpătâi și pizmași privesc struguroii acri sau indecențe. Muc și sfârc. Pitiș fără ascunziș, card de silicon, agățătoare de nădragi, muieret cu târtițan vânj ... măciuci ... Andreșana, pântec franjurad de calapoade. Miha-elan-berg, de la escu la junior, cu elen în oțel abandonat, Ileana-riuc - șarm înodat
BUNGHIALĂ DE VIP-URI ÎN TABACI ! (I) DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359624_a_360953]
-
pe cât mai mulți. Printre aceste curse se numără cele ale ocultismului, ale vrajitoriei etc. Dintre toate definițiile deochiului date de Părinții Bisericii mi s-a părut interesantă cea a Sfântului Vasile: “Deochiul este o acțiune a diavolului săvârșită de oameni pizmași”. Apoi, medicina ne spune despre deochi că este o boală numită demonofobia sau frica de spirite. Oamenii atinși de aceasta boală reușesc să-și autosugestioneze diferite stări pe care ajung, în cele din urmă, să le traiască cu adevărat. Astfel
CE ESTE DEOCHIUL ŞI CUM POŢI SCĂPA DE EL? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378311_a_379640]
-
Fragmentele din „Viața Sfântului Antonie“ în care sunt prezentate diferitele lupte pe care le ducea sfântul cu diavolul ispititor au rămas ca exemplu de secole pentru asceți, dar și ca sursă de inspirație pentru artiști: „Iar urâtorul de bine și pizmașul diavol nu suferea văzând un tânăr cu o nevoință ca aceasta. Ci, cele ce a cugetat să facă, a început asupra acestuia să le aducă. Mai întâi îl supăra pe dânsul ca din nevoințe să înceteze, aducându-i aminte de
PĂRINTELE SPIRITUAL AL MONAHILOR CREŞTINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382060_a_383389]