166 matches
-
o utopie, iar România arată atât de jalnic. Ei, cei care au murit, nu au nicio vină pentru cum se încredințează aceste lucrări unora, nu au nicio vină că oricare dintre cei care n-au câștigat o licitație îl va pizmui, cu neagră invidie, pe cel care a câștigat, nu au nicio vină că ne jucăm toți, dar mai ales unii, cu informații, atâtea câte știm, mai mereu puține, subțirele, din domenii din care, de fapt, nu știm nimic, la care
Cum vad eu tzeapa by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83040_a_84365]
-
suntem în cofă și cu franchețe când ne aflăm pe val. Iar noi îi povestim deopotrivă izbânzile și înfrângerile, adoptându-l ca pe unul de-al nostru, cu care uneori ne lăudăm ori ne sfiim, alteori ne confruntăm sau ne pizmuim. Aproape am uitat că este englez, că statutul său de profesor de dirijat și de compoziție la Universitatea din Huddersfield (unde funcționează una dintre cele mai importante facultăți de muzică din lume) este intim legat de spiritualitatea britanică, în sfârșit
Barrie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14527_a_15852]
-
aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, și ea, zămislind, a născut pe Cain și a zis: Am dobândit om de la Dumnez u. Care, mai târziu, preferă jertfa lui Abel ce seamănă cu eroul tragic al Mioriței, Cain îl pizmuiește din cauza aceasta pe fratele său binecuvîntat și îl ucide, pedepsit desigur de Cel de sus, însă cu o dispoziție blândă, surprinzătoare pentru noi, justițiarii, de a nu fi totuși ucis, oriunde va fi găsit, ...ca și cum ar avea circumstanțe atenuante.. De
Facerea (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12355_a_13680]
-
spre unirea cu El și să o canalizeze spre tot ceea ce împiedică această firească lucrare. Adam în Grădina Edenului nu cunoștea altă dorire și plăcere decât cea a desfătării în Dumnezeu, numai în El aflându-și întreaga sa desfătare. Diavolul, pizmuindu-l pe om, l-a sfătuit și l-a îndemnat pe acesta să-și mute dorința de la Dumnezeu, spre sine însuși și spre cele sensibile, pentru ca să afle în acestea desfătarea. Și Adam a ascultat glasul ispititorului. Din acea clipă a
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
de neînțeles pentru un intelectual ca el, - la redactarea putrefacției poeziei, pamfletul odios antiarghezian, apărut sub semnătura dinastiei A. Toma, tot în organul „Scânteii“ la care acum se uita ca la o zdreanță. Autorul periferic al Cânticilor țigănești poate că pizmuia în secret Florile de mucigai ale poetului din Mărțișor, tot periferice și ele, însă cu totul altfel. O generație întreagă șubrezită de presiunea teribilă a stalinismului, cu toate derivațiile lui intervenite, mai bine sau mai prost mascate. Nu-i vorba
6 ianuarie 1971 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13007_a_14332]
-
desfăt, Cu soarele în față și bezna îndărăt. Corul Cîntec funebru Singur, nu! De-ai fi oriunde! Căci noi te cunoaștem, parcă; Orice inimă-ți răspunde, Ziua-ți cînd nu-i să se-ntoarcă. N-am prea vrea noi tînguire, Pizmuim destinul tău: Cîntăreț, erou din fire, Mare, sub semn bun sau rău. Te-ai născut să ți se-arate Fericirea pe pămînt; Prea devreme, din păcate, Floarea tinereții-ai frînt. Ageri ochi să scurmi în lume, Piept năvalnic, simțitor, Ai
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
imaginea canaliei animată de setea de a face rău, de parcă arătarea ar lucra în solda cuiva, interesat de ani buni să distrugă această universitate particulară, apărută în peisajul academic ieșean acum 25 de ani. Universitatea nu ar trebui să fie pizmuită de UMF Iași, de exemplu, pentru că este o instituție relativ mică, cu doar o facultate de medicină și una de științe ale comunicării și jurnalism. Cu toate acestea, studenții de la UMF vin în laboratoarele de la Apollonia pentru a profita de
PARATRĂSNET SÂNGE CALD DE APOLLONIA [Corola-blog/BlogPost/93808_a_95100]
-
Uneori nici nu știm c-am murit ieri, aflăm din ziare... Nimeni Nimeni nu te mai cântă patrie, privighetorile tale înjură și beau basamc la bodegă, la fereastră iarăși pâcle siberiene și iarăși căpitanii tăi profanează mormintele, Vântul din grajduri pizmuiește vântul din crângurile de stânjenei, norii urăsc ploaia, croitorii cei mari din Valahia cos straie noi din mantale vechi, cei ce rabdă și tac încurajează întotdeauna, cei ce urlă n-au nici o părere, suntem lefteri și de crăpelniță. Ieșiți din
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
fost făcuți, într-adevăr, spre a fi dumnezei și fii ai Celui preaînalt (Ps. 81,6), știind că din Rai urmau să se mute la o stare mai bună. Diavolul, șerpuitor în purtări, tare în vicleșuguri și cu ochi ademenitori, pizmuind fericirea lor, le-a spus primilor oameni: Veți fi ca Dumnezeu (Facere 3, 5), și în aceasta consta ispita și strategia lui. Căci Adam avea menirea de a deveni Dumnezeu, dar prin participare la Dumnezeu Însuși, în El și prin
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
aprinderea poftei noastre după o îndumnezeire mai înaltă decât cea pe care o aveam, clevetind, începătorul răutății, justețea poruncii lui Dumnezeu<footnote Sf. Grigorie Palama, op. cit., pp. 447-448. footnote>. Diavolul, care înainte de a cădea din cer fusese înger luminat, îl pizmuia pe om pentru că acesta, păzind și lucrând poruncile, ar fi ajuns la fericirea pe care o avusese el mai înainte și din care căzuse. Viclenia nefârtatului va consta atunci în a-l convinge pe om să abandoneze acest statut de
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
și fără mânie. Sfântul Teofilact al Bulgariei surprinde nuanțele acestui verset: Și nu zice a acestora, ci a unora ca aceștia, adică a celor care cu nevoință dobândesc nerăutatea pe care pruncii o au din fire; căci pruncul nici nu pizmuiește, nici nu ține minte răul, nici, bătut fiind de maica sa, nu se depărtează de ea; și chiar de ar fi maica sa sărmană de tot, o cinstește ca pe o împărăteasă. Tot așa și cel ce viețuiește întru fapta
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
trabucele interzise. Peter se îndesa și mai ceru și el una, uitînd că la începerea soarelii îi oferisem, una fără comentarii... Eram că un hiper-milionar care împărțea în jur un produs pe care ceilalți milionari, fiind la începuturile lor, le pizmuiau și mie mi se făcuse milă de ei și le dădeam, generos. Atunci Willy, oarecum împăcat cu soarta că avea de a face cu un contrabandist "comunist" ca mine și care mai pretindea că ar fi fost bun amic cu
IOWA-CITY OCT. 1978 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18013_a_19338]
-
că-i lipsesc două din condițiile ce definesc ascensiunea artistică: celebritatea și prăbușirea. Celebritatea este ecoul indirect al surescitării cu care te privesc adversarii, ricoșeul pe care cîmpul de invidie al rivalilor îl răspîndește în jur. Cu cît ești mai pizmuit cu atît frontul de bîrfă dă naștere unei consternări admirative: e stupefacția cu care vrăjmașii îți contemplă refuzul de a crăpa mai repede. Treptat, conturul ajunge să-ți fie învăluit într-o conspirație respectuoasă, și chiar aceasta e faima. E
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
fiu, Acolo, înger nou și viu, Pătruns de-o nouă strălucire. O, numai să m-asculți cerșesc, Șanț robul tău și te iubesc ! De când ți-am întâlnit privirea Am inceput ca să urăsc Puterea mea și nemurirea. Eu bucuriile lumești Le pizmuiesc ,deși-s deșarte ; Mă doare că nu-s viu cum ești, Mi-e groază să te știu departe. Răcita inima pustie Mi-o rencălzi o rază vie, Si,ca un șarpe-nveninat, Tristeția-n rană-mi s-a mișcat. Ce-I veșnicia
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
Constantin Țoiu Despre împlinirea mileniului unu avem mărturii înfricoșate, apocaliptice, hilare astăzi. Ce se va spune în viitorul îndepărtat despre încheierea mileniului pe care îl părăsim? Mă tem că oamenii veacurilor 24-25 ne vor pizmui pentru simplitatea existenței noastre din prezent. La fel cum ni se par nouă acum scenele de viață din secolul al șaptesprezecelea privite în desenele, picturile epocii sau după literatura vremii. Aceeași pustietate a spațiului citadin mai ales lipsit de vehiculele
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]
-
acestui sfat, dar nu la fotbal, ci în dezbaterile de idei. Urmărind "doar mingea", Marin Mincu și Alexandru George schimbă în permanență taberele, par a fi cînd de partea unora, cînd de partea celorlalți și, în final, ajung să fie pizmuiți de toată lumea. Atent, în permanență la idee, la text, Marin Mincu dezvăluie cu seninătate impostura, lipsa de valoare, veleitarismul, dar și pe oamenii de prestigiu care, într-un fel sau altul, și-au pus numele în joc pentru a susține
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]
-
lacrimi de râs: În iubire, ne place să fim puțin orbi. Îndoială, în filozofie, vine din cât mai multă cunoaștere. Există cure de slăbire și de îngrășare, dar nu pot fi cure de înțelepciune. E cu mult mai ușor a pizmui decât a zămisli ceva. Frontierele unei culturi nu se marchează cu țăruși. Ochii minții lăcrimează discret. O noapte liniștită poate da naștere unor idei furtunoase. Roată istoriei are spițe multe. Perlele spirituale nu le poartă nimeni pe braț.
Ochii mintii dau discret apa la soricei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19795_a_21120]
-
Fota. Încă din negurii începuturilor și chiar în cele mai pașnice epoci ale ei, civilizația umană a fost fascinată de meșteșugul armelor, de măiestria folosirii lor, iar Evul Mediu rămâne una dintre cele mai rafinate perioade ale acestei arte... bărbătești. „Pizmuită în lumea aceasta care se rotește“ findcă „e așezată pe un pământ înverzit, mănos și e înconjurată de grădini și parcuri de trandafiri“, cetatea Timișoarei a cunoscut stăpâniri succesive, decise întotdeauna cu forța armelor, și s-a aflat mereu la
Agenda2003-3-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280601_a_281930]
-
munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am nimic nu-mi folosește. Dragostea îndelung rabdă ; dragostea este binevoitoare ; dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufeste. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
pentru reconstituirea unor epoci demult trecute sau pentru clarificarea circumstanțelor în care au fost luate importante decizii istorice. După apariția monumentalei (la propriu) Istorii a literaturii române contemporane, 1941-2000, Alex Ștefănescu este omul zilei în critica literară românească. Admirat sau pizmuit de confrați, invitat și celebrat cu fast în orașele de provincie, intervievat de superbe ziariste, Alex Ștefănescu se află mereu în centrul atenției, prezența sa într-un loc este imposibil să treacă neobservată. Chiar și cei care își propun să
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
de înălțime visa să călătorească doar cu avionul, de aceea își crease unul pentru propria ei folosință. Avea nevoie de ficțiuni pentru a umple golul care o chinuise toată viața, deși viața ei era demnă de invidiat, mulți chiar o pizmuiau, era sănătoasă, talentată, cânta la vioară ca nimeni alta, dar viața ei se stricase în mare măsură din această pricină. Cât zdrăngănise cuminte la vioară, interpretând fidel din clasici, avea prieteni cu duiumul, o și copleșeau cu laudele lor, nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un milion de oșteni." Boabele și tulpinile de soia În Perioada Celor Trei Regate din istoria Chinei, Cao Zhi, prințul cel mai mic al regelui Cao Cao din statul Wei, era deosebit de înzestrat. El era tare iubit de rege, dar pizmuit de fratele său mai mare, Cao Pi. În anul 220 î.e.n., Cao Pi a urcat pe tron, devenind rege sub numele de Wendi. Fiind un om mediocru, Cao Pi tare se temea că frățiorul lui, Cao Zhi, ar putea complota
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și slugile sale să ucidă! Ei sunt aleșii! Ei sunt chemați să fie lupi, iar voi, oi. De aceea, popor samarinean, lepădă‑te de Învățătura lor!... Deci nu păcătui, ca ei să‑ți amăgească fetele În floare! Deci nu‑ți pizmui aproapele, căci n‑ai la ce râvni! Ei cer totul de la tine, și sufletul, și trupul, și duhul, și gândul, și‑ți dau În schimb făgăduința; pentru supușenia ta de‑acum, pentru ruga ta, pentru tăcerea ta de‑acum, Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o compătimeau! Alții o invidiau, fiind complet opaci și insensibili la suferința și condiția ei. Până și părintele-confesional vădea prea puțină compasiune pentru Tanti Eugenia; mai degrabă o disprețuia pentru enormitatea sentimentelor și pentru naivitatea ei. În același timp, o pizmuia pentru natura ei pozitivă și capacitatea ei de transpunere și de depășire a realității, pentru talentul ei de-a deveni atât de ușor fericită. Fără a o califica conștient printre cei săraci cu duhul, în fapt, spiritul lui cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mut munții din loc, iar dragoste nu am nimic, nu sunt. Și de aș împărți toate avuțiile mele și de aș da trupul meu să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Dragostea este îndelung răbdătoare, dragostea nu pizmuiește, dragostea rabdă, dragostea nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu de bucură de nedreptate, ci te bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]