16 matches
-
mai multă fericire Decât unii oameni vii. Dar mai fericiți că toții Șanț cei ce nu s-au nascut Fiindcă relele din lume Încă nu le-au cunoscut. Însăși orice iscusința Si-orice muncă pe pamant Șanț mai mult din pizmuire Și din goana după vânt. Nebunul se mutilează Și la fel și cel ce-i harnic Deci mai bună e odihnă Decât să muncești zadarnic. C-am văzut un om prea singur, Fără fiu și fără frate Ce trudea fără
ECCLESIASTUL SAU PROPOVADUITORUL CAP.IV – ZADARNICIA AVUTIEI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1465220934.html [Corola-blog/BlogPost/373444_a_374773]
-
în formulări în adins (și ușor) desuete sau pseudo-ironice, pentru o evaluare cât mai exactă a gradului de încovoiere a șirei spinării - în funcție de poziția ocupată într-o ierarhie și-așa instabilă și supusă bășcălelilor de tot felul. Dar și neostoitei pizmuiri. Hramul clientelar al dregătoriei (de partid și/sau de stat) este elevat conținut în eticheta puțin măgulitoare „supusul Cotroceniei Sale!”... Iar protagoniștii, ce tind spre o astfel de condiție, sunt mult prea mulți decât ar (mai) putea să (-i) încapă
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 by http://confluente.ro/Decorticari_de_limbaj_iii_.html [Corola-blog/BlogPost/366699_a_368028]
-
le-a fost./ Zeii-n van îi tot certară/ Că se ceartă fără rost. Noi, urmașii lor de sânge,/ Calea le-am bătut prin veac./ Niciodată și niciunde/ Nu aflarăm flori de leac. Veșnic ne stă-n fire cearta,/Blestemata pizmuire/ Și ne-am cununat cu vrajba,/De la Herodot cetire... Noi, scriitorii, am fost uniți până acum vreo 8 ani și cred că dădeam un exemplu bun românilor, dar au apărut doi „cai troieni” în asociație și după un timp au
Interviu cu scriitorul Alexandru Cetateanu, Canada by http://uzp.org.ro/interviu-cu-scriitorul-alexandru-cetateanu-canada/ [Corola-blog/BlogPost/92428_a_93720]
-
cred, lui se închină, Sumnakaste pakian, leskă banghiardion, Și lumea lor de rău e plină. Thai lengo sumnal pherdo'ilo nasulimos. Ce să doresc, a lor mândrie? Șo te kamau, lengo phukiarimos? Zâmbire cu fățărnicie? Hohaimasa asaimo? A lor nebună pizmuire? Lengo dilo nadehimo? A lor deșarta strălucire? Lengo strafinimos nango? Zamfira Dar acolo sunt curți frumoase, Tale othe și shukar baria Petrecere în adunări, Gulimos kidimatende, Sunt multe lucruri arătoase; Și but bukia shukarore; Și fetișoare de boieri. Thai raiorengă
ȚIGANII DE PUȘKIN TRADUS ÎN LIMBA ROMANI/ ROMII ÎN LIRICA LUMII/ IMN CĂTRE AGNI DIN RIG-VEDA de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_nutu_carpaci_1479364037.html [Corola-blog/BlogPost/344152_a_345481]
-
Rodiul nebun Poftă matinală de-a pune întrebări „a perdre haleine” În aceste curți copleșite de alb unde bate vântul de sud Șuierând prin cămări arcuite, spuneți-mi, este rodiul nebun Cel înfiorat în lumină, risipind râsul lui roditor Cu pizmuiri de vânt și de șoapte, spuneți-mi, este rodiul nebun Ce se zbate-n frunzișurile nou-născute în zori Dezvăluind înaltului toate culorile cu fiori de triumf? Când pe câmpiile abia trezite fetele goale Cu mâinile galbene adună trifoiul Reîntoarse din
Din nou despre poeții greci by Ion Brad [Corola-website/Journalistic/4846_a_6171]
-
voi spune, Magnetul felului tău de a fi, Atrage fierul gândurilor bune! Nu caut umbră vreunui copac, Ci coroanei copacului dau prețuire, Pentru soarele crengilor de cerneală, Lăsate pe zăpadă de hârtie. Pentru îndrăzneala de a fi tu însuți, Nelăsând pizmuirea (ni)micilor să fie o piedeca, Pentru c-ai aruncat buzduganul simțirii de vers Și unde-a căzut s-a înălțat o biserică. Ziua ta de nastere va fi mâine, în 10, Precum cărțile tale, ziua să-ți fie frumoasă
POEM DE RĂZVAN DUCAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Moment_aniversar_nicolae_baciut_55_poem_de_razvan_ducan.html [Corola-blog/BlogPost/351499_a_352828]
-
cu atâta drămuire și „motivată” zgârcenie de puternicii zilei, zice-se, din înalte „rațiuni de stat”!. Cartela(bonul) era identitatea și măsura zilnică a zbaterii pentru supraviețuire, într-un timp când făloșenia făcea „casă bună” cu pliscul închis, cârteala generalizată, pizmuirea celui care cu alte surse sau mijloace (!), căuta să trăiască mai bine (aici binele, pretențiile și comoditățile pot fi standardizate, ca și sărăcia!). Nu iau în discuție natura lor, dar nici nu pot uita umilința de a sta pitit dup
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 by http://confluente.ro/Iertare_doamna_invatatoare_aretia_rauta_.html [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
trebui povestite, dar ceva îmi spune că nu ai fost niciodată curioasă, că pentru tine orizontul vieții începea și se termina în curtea, grădina și fâneața gospodăriei și poatea fost mai bine așa, cu toate că n-ai fost scutită de frustrări, pizmuiri, dușmănii mărunte și toate cele. Ai fost prigonită un timp pentru că ai adus pe lume un copil din flori, acesta purtând ca o tinichea de coadă blestemul incriminatoriu al condiției de bastard, dar nu s-a predat, a muncit și
SCRISOARE CĂTRE MAMA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Scrisoare_catre_mama.html [Corola-blog/BlogPost/355982_a_357311]
-
le-a fost. Zeii-n van Îi tot certară Că se ceartă fără rost. Noi, urmașii lor de sânge, Calea le-am bătut prin veac. Niciodată și niciunde Nu aflarăm flori de leac. Veșnic ne stă-n fire cearta, Blestemata pizmuire Și ne-am cununat cu vrajba, De la Herodot cetire. Mă-ntâlnesc cu toate gândurile mele Mult mai des și Încă tot mai des, mai des. Și nu știu: de vină dacă-s eu sau ele Sau doar timpul care crugul
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Science/76_a_282]
-
Pravilniceasca Condică, Alexandru Ipsilanti (1774-1782) trasează atribuțiile fiecărui dregător implicat în actul de justiție, astfel de la zapcii la boierii judecători, de la logofeți la ispravnici, toți ar trebui, cel puțin teoretic, să se poarte „cu dulceață, fără dă nici un fel dă pizmuire și cu dăsăvârșită nepărtinire la nici o parte, să asculte cu bună luare aminte făr dă mâhnire toate cuvintele celor ce să judecă și să nu cuteze a înjura pă cinevași sau să-l oprească de a-ș arăta curgerea pricinii
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
cele ce țin de om și lume; iubirea este chibzuită și Îndurătoare față de lucruri sau precarități omenești. Luate separat, cele două acte se situează la antipozi, unul fiind - să zicem - „rău”, iar celălalt fiind „bun”. Cunoașterea dezbină și conduce la pizmuire; iubirea unește și generează alte efuziuni afective. Prima conduce la fală și individualism, a doua la smerenie și generozitate. Cunoașterea poate Înrăi (pe cei ce cunosc sau folosesc adevărul), pe când iubirea Îmbunează (pe cei atinși de aripa sa). Cunoașterea este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
O, de-aș fi păstrat ai zilei căi pe pajiști de argint! O, refuzat-am domnului zilei caii prințului sau! O, cum mi-am mai ferecat haznalele cu bolti de piatră tare Și ai Palatului pereți întunecatu-mi-am cu pizmuiri și ura! O, Nebun! să cred că aș putea s-ascund de-atotpătrunzătorii-i ochi 215 Aurul și-argintul149, pietrele scumpe, sfîntă lucrare a mîinilor sale! O, Nebun! să pot uita că rază care-mi umplea sferele strălucitoare Era reflecție a feței lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
condiția noastră, ci calitatea sufletului nostru ne face fericiți”; sau cu cea a lui J. Joubert: „În componența fiecărei fericiri Întră ideea de a o fi meritat”. * „Fericit este acela a cărui nenorocire ajunge a fi de ceilalți privită cu pizmuire.” (M. de Cervantes) Observația aceasta este pertinentă, pentru că nu oricine se poate lăuda , de exemplu, cu un spirit incoruptibil al dreptății (care, se știe, dincolo de invidii, produce atîtea resentimente și chiar dușmănii pentru cel care-l deține!). * „Fericirea are nenorocirea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
trupească, ne-ai dăruit nouă pocăință până în clipa morții; nu ne lăsa pe noi, ticăloșii, să murim în faptele noastre cele rele, nici pe începătorul răutății și pizmuitorul și pierzătorul să-și râdă de noi. Că știi, îndurate, câtă pizmuire și vrajbă are asupra noastră și câtă este și pătimirea și slăbiciunea și nepurtarea noastră de grijă. Ci, Te rugăm, nu ne lipsi de bunătățile Tale, pe noi, care Te mâniem în toată ziua și în tot ceasul, prin călcarea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
apărute la noi de la Istoria literaturii române a lui G. Călinescu. VALERIU CRISTEA * Este legenda pe care o Întreține familia. Iancu Văcărescu, fiul lui Alecu, scrie aceste versuri criptice: „Om care În veacuri abia-l dă firea, În grab’ răpitu-ne-l-a pizmuirea...“ În niște documente publicate recent (Alecu Văcărescu și sfîrșitul său tragic, În Manuscriptum, 3/1980), Nestor Camariano elucidează chestiunea morții poetului. Motivele sentimentale rămîn În subsidiar. Alecu fusese Învinuit de adversarul său, Scarlat CÎmpineanu, că a pus la cale asasinarea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
șoptite de pelerini... Se apropie ora cinci dimineața, fiecare și-a găsit un locușor pe terasă de unde așteaptă miracolul luminii dintre frunțile Încărunțite ale steiurilor bazaltice. Pentru câteva clipe 437 s-a așternut o liniște, aproape nefirească, când toate necazurile, pizmuirile și grandomania, discrepanțele sociale, economice, religioase dispar topite În creuzetul emoțiilor pure, unde licărește timid sămânța de umanitate de la Începuturile creației din jocul dumnezeirii. Cu ochii dilatați și buzele tremurând, fără grai, privim hipnotizații, cei câteva mii de oameni răsăritul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]