98 matches
-
marcat specială pentru mame și copii. În România, Noua Experiență Happy Meal s-a realizat prin introducerea a două noi produse: Fish Fingers și a sucului de portocale, copiii având posibilitatea de a adăuga la Happy Meal ca desert o plăcințică de caise, un măr, un iaurt Danonino sau un baton de cereale Nesquick. În cursul acestui an, Meniul Happy Meal va avea un ambalaj nou, reprezentat prin jocuri, puzzle și alte activități interactive distractive. C. B. ochi și... urechi l
Agenda2004-16-04-general9 () [Corola-journal/Journalistic/282318_a_283647]
-
busuiocul dacă-i ziceau Fondănțica sau Drajeuța? Nu-i sigur. Aș băga însă mâna-n foc că ar fi refuzat vehement numele Choux à la Cremuța. L-ar fi schimbat, în mod sigur, cu ceva mai discret: Ecleruța, Clătituța sau Plăcințica.
Cum să te cheme Bombonica? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21156_a_22481]
-
le scuturăm, dar în care, dacă nu le scuturăm, nu se întâmplă nimic. Ei bine, pe vremea aceea exista pe acolo o piață de mărfuri în fiecare sâmbătă, iar hoțomanii de noi profitam de învălmășeală ca să șterpelim niscai portofele, fructe, plăcințele și alte produse care, schimbate apoi pe mărunțiș, ne dădeau oricum câte ceva. Totul mergea de minune până ce, într-o dimineață în care adunaserăm o sumă bunicică, au apărut în piață soldații Regelui. Ca să facă o razie - și să ridice tot
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
săptămâna nu e completă, nu se mai dă ca mic dejun nimic, nici măcar jumătatea de pachet de unt); La prânz o pâinică cât palma (uneori mucegăită !), o farfurie de supă (porție fixă !), un polonic de cartofi fierți; ca cină,o plăcințică mai mică decât o merdenea sau o cană de compot și o eugenie (porție fixă și asta !). Ashramistul este pus de conducerea MISA să plătească: impozitul pe clădiri, întreținerea (curentul electric, apa, canalizarea, căldura, gunoiul, gazele) - care de obicei este
Adepții MISA se revoltă. Dezvăluiri uluitoare- Vezi scrisoarea by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77432_a_78757]
-
și vecinul lor de ghetou, fostul boxer Ben) o istorie personală tragică. Kawabata dispare pentru o vreme și o altă Kawabata, o ființă cu structură de înger, îi ia locul temporar în viața lui Antoniu. Tânăra cu acest nume, devenită Plăcințica grație fabulației onomastice a lui Antoniu, poartă în sânge microbul vagabondajului, fugise de acasă la cincisprezece ani să cunoască lumea și, deși suferise din cauza răutății oamenilor în aventurile ei de nomadă, continuă să vadă pretutindeni, ca un daltonist, numai lumină
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
suferise din cauza răutății oamenilor în aventurile ei de nomadă, continuă să vadă pretutindeni, ca un daltonist, numai lumină și frumusețe. Cu făptura ei neverosimilă, "amestec de soare și miros de scorțișoară, de muzică și farmec ciudat, de candoare și bunătate", Plăcințica încarnează inocența și speranța, pe care Antoniu le exilase demult din sufletul său, înlocuindu-le cu patima autodeposedării și cu rutina mizeriei. Antoniu și Kawabata pune pe tapet, chiar dacă travestită sub hainele ficțiunii, o temă sensibilă de natură social-politică: problema
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
bine să fii un paria, să te naști direct pe pămînt, să mănînci de prin gunoaie, să furi, să cerșești, să-ți înflorească în plămîni tuberculoza ca un trandafir, decît să te schimbi peste noapte în cine știe ce locuitor al speranței". Plăcințica hoinară, care nu-l mai recunoaște, a fost și ea o iluzie, a ajuns jurnalistă și "apostol" al Uniunii Europene, pierzând însă lumina și privirea îngerească. Cu toate îngrijirile lui Antoniu, blândul Kawabata se stinge împăcat. Imaginar, dialogul lor continuă
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
disperat al unei femei sparge cu brutalitate această liniște, pe care el ar fi dorit-o veșnică. -Las-o Încolo de boală, am să-ți fac dintr-o bucățică de soare pernă, ca să-ți Încălzesc creierul. Zece Într-o bună zi, Plăcințica, pe numele ei adevărat Kawabata, o fată plăpândă, care seamănă foarte bine cu Scarlet Johansson, și care a fugit de la 15 ani În lumea largă, părăsindu-și mama și o pisică birmaneză, l-a Întâlnit pe Antoniu. Trecuseră zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o fată, n-a contat că celebrul scriitor japonez, laureat al Premiului Nobel purtase acest nume și pe deasupra mai era bărbat. A găsit că se potrivește ca sonoritate la fel de bine și odraslei ei de sex feminin. Antoniu Îi spune Însă Plăcințica. Nu poate să o strige pe nume. E un nume pe care l-a ferecat În suflet pentru totdeauna. Și dacă tot i se pare că ea este o alcătire irezistibilă de lapte, miere, făină și scorțișoară, ca un aluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe nume. E un nume pe care l-a ferecat În suflet pentru totdeauna. Și dacă tot i se pare că ea este o alcătire irezistibilă de lapte, miere, făină și scorțișoară, ca un aluat de plăcintă, i-a spus Plăcințica. -De ce a murit? Nu te-ai dus să tragi cloptele? Nu ai aprins o lumânare? -Plăcințico, ți-am spus că a dispărut. Am venit acasă și nu mai era. L-am căutat peste tot, zile În șir, am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a rămas de la el cutia asta de tablă În care sunt câteva țigări fumate pe jumătate și amintirea momentelor În care-l tachinam. -Dar uite, Dumnezeu mi te-a scos În cale. -Era un om bun? -Ce Înseamnă om bun, Plăcințico? unul care nu fură, nu minte, nu omoară, nu cerșește, se roagă zilnic, Își face o familie, respectă legile? Nu, nu era bun dacă ne luăm după toate astea. Dimpotrivă. Pentru mine a fost Însă un om bun, a ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gândurile lui sunt În altă parte. Își dă seama că Uniunea Europeană care Îl frământa atâta de ceva vreme, s-a Îndepărtat În ultimul timp de gândurile lui. I se pare o prostie să-i schimbe cineva viața. Nu vrea. Nici Plăcințica nu vrea asta. Nici Ben nu vrea și nici chiar ceilalți locuitori ai ghetoului, pentru care libertatea mizeriei a devenit un viciu, ca băutura de exemplu și o consumă zilnic În porții egale, gândindu-se că, oricum e mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fii un paria, să te naști direct pe pământ, să mănânci de prin gunoaie, să furi, să cerșești, să-ți Înflorească În plămâni tuberculoza ca un trandafir, decât să te schimbi peste noapte În cine știe ce locuitor al speranței. Antoniu și Plăcințica, sunt de ceva timp, nedespărțiți. S-au cunoscut la gura metroului, pe o arșiță cumplită, În iulie, când pământul fierbea și orașul părea o suspendat În aerul Înăbușitor. Chipul ei inocent și luminos i s-a părut neverosimil În colcăiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
căutare de hrană. Un vagabond, o rotiță din marele mecanism al mizeriei, al sărăciei lucii, al ratării unei vieți cu șanse de Împlinire. Au stat Împreună, până când soarele a luat foc pe cer dispărând, ca o minge aruncată În flăcări. Plăcințica s-a mutat pe ,,strada Păpădiei,, numărul 8, În maghernița În care prezența lui Kawabata se făcea Încă simțită prin cele câteva lucrușoare sărăcăcioase rămase după dispariția lui misterioasă. Cel mai tare a fascinat-o cartea vișinie din care citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dispariția lui misterioasă. Cel mai tare a fascinat-o cartea vișinie din care citea când se trezea dimineața cu voce tare, voce melodioasă de copil, cum nu mai auzise de mult Antoniu, În sălbăticia, primitivismul și degradarea patibularilor din ghetou. Plăcințica avea structură de Înger, așa cum are orice ființă făcută de Dumnezeu din aluat ca al ei. Părea că toate Încercările teribile prin care trecuse În cei zece ani de vagabondaj, adăugaseră de fiecare dată și mai multă bunătate și lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
s-a născut cu această boală, indiferent de sex, educație, condiții materiale, era prelucrat și transformat de creier Într-o stare de bine, seninătate, lumină și o Încredere totală În cei cu care intra În contact. Antoniu era convins că Plăcințica suferea de această stranie boală, fără leac și fără dimensiunea realului. A venit În chip firesc, ca locuitoare a ghetoului, convinsă că nu i se poate Întâmpla nimic rău. Antoniu suferea foarte mult că nu-l mai are lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
el pe Kawabata și toată duioșia de care mai era În stare, se revărsa În acele momente asupra acestui lujer vagabond și naiv.. Prezența ei Încălzea sufletul bătătorit de mizerie al lui Antoniu. Primul gest pe care l-a făcut Plăcințica intrând În viața lui Antoniu, a fost să spele toate cârpele care acopereau priciul ce ținea loc de pat. A umplut ligheanul de aluminiu cu apă, ce curgea la cișmea gata Încălzită de soarele care Înfierbântase totul, a cumpărat apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu te lasă să dormi...Cine-i domnișoara? Antoniu pare că nu a Înțeles Întrebarea și-l roagă să o repete, nu Înainte de-a face câțiva pași fără rost prin fața Încăperii. Ben nu se mai obosește să adauge nimic. Plăcințica spală cu sârg. O Albă ca Zăpada printre munți de cârpe și obiecte ciobite pe care le curăță frenetic Îndreptându-se din când În când de spate și privind cerul. Seara, de un albastru incert se lasă ușor, pe nesimțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Albă ca Zăpada printre munți de cârpe și obiecte ciobite pe care le curăță frenetic Îndreptându-se din când În când de spate și privind cerul. Seara, de un albastru incert se lasă ușor, pe nesimțite ca un văl mătăsos. Plăcințica și-a terminat treaba, a Întins pe crengile unui copăcel uscat și pricăjit cârpele, a aranjat obiectele ,,casnice,, pe așa zisa masă din Încăpere și acum, Îl descoase pe Antoniu, punându-i Întrebare după Întrebare cu un firesc care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o piesă de bază a ei, câteodată o gust cu voluptate, dar de o vreme, aderarea noastră la Uniunea Europeană m-a schimbat Într-un fel. Am devenit mai atent la ce se Întâmplă În jurul meu. -Și ce se Întâmplă? Întreabă Plăcințica studiindu-și degetele mâinilor, cu pielea Încrețită de la spălat. -Nu cred că se Întâmplă mare lucru. -Am auzit că nu ne mai trebuie pașaport pentru multe țări din Europa, spune fata cu un entuziasm copilăresc. Eu m-aș duce În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bomboanele de ciocolată, Îmi place să dorm sub cerul liber, Îmi place tot ce văd și mă bucur de tot ce Întâlnesc. E drept, m-a costat lucrul ăsta, mi s-au Întâmplat multe lucruri Îngrozitoare, dar, asta e !,, oftează Plăcințica, aranjându-și o șuviță de păr care i-a căzut pe frunte. Fragilitatea și farmecul ei neobișnuit Într-o lume ca asta, Îl impresionează pe Antoniu. I se pare dintr-odată că monotonia Îngrozitoare cu care-și trăiește condiția de exilat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și i s-a așezat fetei pe creștet. Îl dor ochii de la lumina orbitoare și Îl sperie gândul că ar putea fi real acest straniu popas al astrului. Își revine imediat și-i Întinde o jumătate de măr din care Plăcințica mușcă cu lăcomie. Aerul cald al verii a uscat ,,rufele,, pe care Plăcințica le strânge și le așează netezindu-le cu migală pe priciul care ține loc de pat. Adorm imediat, adăpostit În propriul vis. Câinele lui Ben roade un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
orbitoare și Îl sperie gândul că ar putea fi real acest straniu popas al astrului. Își revine imediat și-i Întinde o jumătate de măr din care Plăcințica mușcă cu lăcomie. Aerul cald al verii a uscat ,,rufele,, pe care Plăcințica le strânge și le așează netezindu-le cu migală pe priciul care ține loc de pat. Adorm imediat, adăpostit În propriul vis. Câinele lui Ben roade un os, scoțând icnete de plăcere. Șuieratul trenului Îl trezește o secundă pe Antoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la șuvița de apă călâie. Își spală Întâi fața, ca un șofer de tir , coborât din mașină după un drum lung, la marginea unei șosele, după care umple până la refuz vasul de tinichea și revine pe aleea ,,Păpădiei,, numărul 8. Plăcințica Îl Întâmpină În fața ușii, cu un zâmbet luminos pe buze, Îi ia vasul din mână și Își toarnă cu voluptate, toată apa În cap. Părul, tricoul albastru și pantalonii de bumbac, mustesc acum de apă. Pare ieșită dintr-un bazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mână și Își toarnă cu voluptate, toată apa În cap. Părul, tricoul albastru și pantalonii de bumbac, mustesc acum de apă. Pare ieșită dintr-un bazin de Înot. Un șobolan roșcat traversează nestingherit aleea. Antoniu pregătește un atac violent, dar Plăcințica Îl oprește: În Olanda ai fi pedepsit. O asociație de protecție a animalelor, a interzis, cel puțin În interiorul sediului ei, vânarea, chinuirea și omorârea lor,,. -E mai bine să mâncăm cu ei din aceeași farfurie? E mai bine să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]