1,038 matches
-
de la moulin rouge" (zece). Noțiunile categoriale devin un fel de alveole goale, de faguri pe care autorul le umple cu miere metaforizantă. Astfel timpul e o rugină pe care actantul o strînge în nări ca pe-o făină fină și plămădește din ea o ciocolată molatecă-amăruie, uitarea și moartea sînt la fel de grele, de mocirloase și pîntecoase fără nici un hotar la nici unul din punctele cardinale, tăcerea ce desparte cuvintele se duce pe apa sîmbetei cum buștenii putrezi la vale pe rîul mîlos
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
pentru că așa-i la modă și nu pentru că îl caracterizează în vreun fel... Interpretarea negativă a cuvântului “fitos” e dată e forma fără fond, de peliculă de la suprafața care nu sprijină pe un substrat, de gustul fin care nu e plămădit din bunul gust. Fițele unui om cu “clasa” diferă de fițele măruntului personaj pentru care elegantă gusturior înseamnă să ți le împui în funcție de ultimul “trend-setter” promovat în reviste... Fița maximă e să ai fițe autentice. Dar e nevoie de gust
Meditaţie despre fiţe by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82760_a_84085]
-
că testează coduri de comunicare atît de variate nu reprezintă, în absolut, decît dovada unei mari neliniști spirituale și mărturia unei imense generozități. Artista este un fel de enciclopedie a momentului, o conștiință cumulativă în care se absorb și se plămădesc toate marile tensiuni ale epocii. Privirea sa este panoramică, mătură orizontul și adulmecă în germene, la izvor, marile aluviuni ale generației. Din această pricină ea nu este un artist de prim-plan prin nici una din proiecțiile sale - așa cum de prim-
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
depășește orice funcționalitate măruntă spre a intra în categoria gratuității contemplative, faptul de a fi contemporanul propriului tău centenar bate semnificativ în capodoperă. A lucra în timp, adică a modela sau a ciopli timpul așa cum ai ciopli piatra sau ai plămădi lutul, este o artă pe care puțini artiști au avut harul de a o ilustra. Dacă Pop-Art-ul și Op-Art-ul, dacă Body-Art-ul și Land-Art-ul, și încă multe altele din aceeași categorie, sunt concepte comune într-o lume a produselor simbolice atît
Pe marginea unei capodopere by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14235_a_15560]
-
abilitate parcă dincolo de puterile ființei umane diverse obiecte de recuzită, creând din ele și din propriile trupuri un decor de o cinetică extrem de energică, inundă scena. Arhitecturări în spațiu și orchestrări coloristice exuberante, călăuzite de fantezia luxuriantă a regizorului se plămădesc sub ochii spectatorului căruia aproape că-i este imposibil să ajungă pentru moment la semnificațiile de substanță, o atare operație transformându-se într-o temă pentru acasă sui-generis. Din când în când, Hamlet, un tânăr cu o frumusețe de efeb
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
nici o tristețe mai adâncă decât aceea pe care o acuză când este departe de ei. Între Preludiu și Voicu Enăchescu s-a instituit acea fraternitate capabilă să pună în funcțune partajul reciproc al inimii, al muncii și al talentului. Să plămădești o orchestră din glasuri umane este ca și cum ai construi o corabie cu care vrei să înconjuri lumea. Mai întâi trebuie să-ț alegi materialul; apoi să-l asamblezi bucățcă cu bucățcă, polisându-l în cele mai ascunse unghere, și-ț vei
Fraternitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13802_a_15127]
-
te omoare aici... Au cuțite de oțel făcute din oțelul șinelor moarte și din cauza asta sînt cumplite". Diogene mi-a spus trecînd pe acolo: - Bună seara... Da, eu sînt... Așa erau ruinele și vremea mea... Sînt din același lut dar plămădit în altă olărie... Singurul lucru pe care îl respectă constructorii și cei care fac drumuri sînt locurile astea de la marginea căilor ferate... Cîteodată chiar mai mănînc cîte o găină din astea ce umblă slobode și nimeni nu știe ale cui
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
în urmă deși urma nu mi-a fost lăsată pe nisipul trupului uitat într-un schit cu umerii de piatră m-am zidit al nimănui să fiu deși fost am fost să fiu odată trist copil al unui lut sălciu plămădit de ochi priviți prin pată masă cu vinațuri și amici cu trei vorbe spuse la-ntîmplare n-am să pot să fiu pe-aici omul trist scăpat de supărare nici cumva lăsat cu răni pe trup de vreo mână cu inele
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
răsucită intens ar lucra cu atâta dragoste, să curățe pardoseala de scânduri vechi? Ori cine s-ar înhăma pe câmpul de foc al hârtiei de scris, fără întâmplările astea petrecute în dimineața cețoasă de aprilie, sub salcia din spatele bisericii? Băiatul plămădit din sângele unui bunic revoltat și tăcut și dintr-un tată extrem de egoist era foarte mulțumit de subiectul de examen, pe care se hotărâse să-l abordeze excentric, pentru că el era, de asemenea, născut de o mamă foarte emancipată. Devotat
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
spre exemplificare, "romantismul" unei scene de amor dintr-o vreme pe care, din fericire, am început să o uităm: Se uită atent la Clavdia care intră în cameră, așteptînd să zărească aburi înălțîndu-se din trupul ei de parcă ar fi fost plămădit din țărînă și iarbă cosită, uscate la soare, apoi răcorite cu stropii norilor. Și totuși efluviile de Rexona îi pătrunseră în nări, destrămînd farmecul clipei de reverie. Închise ușa aproape trîntind-o; de ce te-ai enervat atît de brusc? întrebă ea
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
Gabriel și am să le indic să-l accepte pe fiul dumitale în aceeași clasă cu întîiul meu născut, Jorge. Mai puțin de atîta, ar însemna să rămînă în mizerie. Pălărierul făcu ochii cît cepele. La colegiul San Gabriel se plămădea crema înaltei societăți. - Dar, don Ricardo, eu n-aș putea plăti... - Nu ți-a spus nimeni că trebuie să plătești vreun sfanț. De educația băiatului o să mă ocup eu. Dumneata, ca tată, nu trebuie decît să spui da. - Dar sigur
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
de pămînt roșu și toate astea se frămîntă bine Firește că încă nu pot lua culoarea soarelui mistuit în mare Căci nicicum să se lege terciul ăsta fără albuș Ci mai trebuie stropit cu vin roșu Și așteptat pînă se plămădește cu sîngele (și pîndit cu urechea: cînd sîngele clocotește ca un gheizer în vrie) Iar cînd sîngele se învolbură și se obrintește în vene se taie cu un ciob vasele de la mînă apoi iar se frămîntă terciul pînă se încheagă
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]
-
etc...., da' nu ne lăsăm! ZIUA 17-a. Azi am citit câte ceva din Biblie și am dedus că, după ce "Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său." (Genesa, 1 - 27), cu ocazia unui control inopinat, a observat că făptura plămădită din lut hoinărea cam dezorientată pe plaiurile edenico-mioritice, așa că a întrebat-o: - Ce faci, fiule ? De ce umbli ca un zăbăuc prin Grădină? - Caut niște boabe de tămâie să-mi procur un televizor, că mi-e urât singur, Prealuminate. Atunci Creatorul
...Dintr-un jurnal haralampyan by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11710_a_13035]
-
fotbal cu valoare europeană. Dinamo și Steaua n-au fost lăsate s-o strice, prin ademenirea sau, pur și simplu, prin rechiziționarea jucătorilor în serviciul militar. Nici azi nu se știe cu exactitate dacă marea echipă a oltenilor s-a plămădit fiindcă echipele de București n-au luat-o în seamă decît prea tîrziu sau dacă a existat o decizie politică împotriva dezmembrării. Experimentul s-a încheiat după scurt timp. De spiritul echipei începuseră să se molipsească și neoltenii tot mai
Craiova minima by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11803_a_13128]
-
sunt supranaturale. Elocința aceasta tratează despre adevărurile prin care ne eliberăm de toate cele rele trecătoare și ajungem la toate cele bune veșnice. Rolul oratorului creștin, a celui care catehizează pe cei care încearcă porțile lui Cristos, este de a plămădi suflete întru Cristos. Augustin spune că e o sarcină măreață și mai grea ca oricare alta. Căci una este să-i înveți pe alții evanghelia, și alta să compui un elogiu al trandafirului sau al laurului. Vrea să spună Augustin
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
990. Dumnezeu nu poate fi găsit decât În tine la fel ca și moartea, de aceea fiindu-ți teamă de moarte Îți este teamă de tine și de Dumnezeu. 991. Nu Înșela niciodată Cuvântul Lui Dumnezeu din care ai fost plămădit dacă nu vrei să te Înșeli pe tine. 992. A-L asculta pe Dumnezeu Înseamnă a te privi În oglinda lumii și a te Întreba dacă-ți place ce vezi. 993. A fi, trebuie să fie pentru noi a iubi
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
-mă așa jupuit cum ești cu sîngele tău și cu carnea ta șiroind de pe tine și scrie-mi pe dedesubtul pîntecului poemele care nu se vor pierde niciodată de pe suprafața pămîntului și scrie-mi pe măduva albă a oaselor cum plămădești tu din carnea ta roșie șiroindă soarele lumilor viitoare hai nu țipa de durere durerea te ține viu durerea te face nemuritor și veșnic durerea te face zeu hai nu-ți mușca limba de durere ci chiar durerea mușc-o
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
slăvite și, în primul rând, Putna lui Ștefan cel Mare; în fine, scriitorul îi „urăște” și pe acei străini care, de multe secole, ocupaseră vechea Dacie Superioară, unde fuseseră așezate capitala lui Decebal și apoi a împăraților romani, unde se plămădise sinteza românească și unde „ducele Gelou, un anumit român”, domnise pe la anul 900 peste români și slavi. În fine, Eminescu îi numește „dușmani” și pe „străinii” de la sud și est de Carpați, de la intrarea Dunării în țară și până pe Valea
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
creează și legătura cu Dunedinul. După cum am spus mai înainte, orașul este ctitoria emigranților scoțieni de la 1848 și această grupă a fost condusă chiar de un nepot al poetului, preotul Thomas Burns. Acest mai tînăr Burns pare să fi fost plămădit din cu totul alt aluat decît unchiul său. Era adeptul unei morale și discipline severe. Scopul său a fost să realizeze o așezare calvinistă model, ceea ce nu i-a reușit chiar întru totul. După moartea lui, cînd comunitatea a ajuns
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
în același pat când n-o mai suport las gândul meu negru să-i închidă scâncetele ca pe niște sertare Siluetele erau șapte la număr înalte mult prea înalte le puteai bănui șoldurile sânii goi brațele încolăcite deasupra capului frumusețea plămădită din lut semănau cu niște lumânări în întunericul osos Mă zidește un om seară de seară cu mâinile pline de spaimă și eu strig să mă lase în pace el mă liniștește sărutându-mă apoi își duce lucrul mai departe
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
cele scrise în Mesopotamia, trecând apoi prin imperiul hitit, Egiptul faraonic, Grecia clasică și elenistică și terminând cu Evul Mediu european. Trei mii de ani de gânduri exprimate de omenire în regiunile unde s-a născut civilizația și care au plămădit spiritul și cultura europeană. Pe lângă texte cunoscute de orice om cultivat, de pildă fragmentul din Teogonia lui Hesiod, Imnurile homerice, versurile lui Teocrit, cititorul va întâlni poeme pentru prima dată tălmăcite în limba română, cum sunt imnul în cinstea zeiței
Trei milenii de poezie by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/11626_a_12951]
-
rupt de lumesc și de tot ce e legat de istoria necruțătoare. Și totuși un rol în proiectarea spre universalitate a lui Valeriu Gafencu l-a avut familia sa. Valeriu Gafencu și-a tras sevele originare ale credinței din pământul plămădit cu sângele martirilor al Basarabilor de dincolo de Prut. Nu putem înțelege plenitudinea unei vieți dăruite lui Dumnezeu fără să ne oprim asupra familiei lui Valeriu Gafencu. Mucenicul basarabean era legat funciar de seva mirabilă izvorâtă din locul nașterii și de
TATĂL SFÂNTULUI ÎNCHISORILOR de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380602_a_381931]
-
flori?/ Nu ți-e teamă că macii ar sângera/iar câmpia și-ar plânge cu lacrimi de rouă trecutul?/E prea dimineață pentru mâhniri,/caii zburători au obosit de atâta visare./ Mai bine hai să ne-ascundem între anotimpuri,/să plămădim consecințe./ Cele mai multe drumuri nu mai duc nicăieri./ Te rog, înainte de a lua urmele norilor,/du-mă la fântâna cu ciutură/de la marginea timpului./ Nu vezi că am tălpile pline de cer?//. Putem vorbi de o poezie a maturității plină de
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
înspumată din tainicul tău gând Ascunse o gheișă de dragostea flamândă. Ca să-i zidești iubirii necontenit altare Ți-a picurat în suflet sclipiri de diamant, Arpegii cristaline întoarse din neant Și grație de nimfă scăldându-se-n izvoare. Te-a plămădit Preabunul din coastă de bărbat Să-l însoțesti oriunde ca umbra lângă trup. Să-i porți sămânța vieții ca matca într-un stup Și să-i rămâi aproape, suflet îngemănat. Referință Bibliografică: Femeie, suflet îngemănat / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN
FEMEIE, SUFLET ÎNGEMĂNAT de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380655_a_381984]
-
a se retrage în singurătate și a frământa cuvintele ca pe aluatul dospit, pentru ca din ele să iasă o pâine rotundă. Însă nevoia de împărtășire este foarte puternică și atunci, poetul iese la rampă și-și oferă roadele gândurilor tainice, plămădite-n cuvinte. Se pare că anotimpul predilect al poetului este iarna: „În pădurea adormită / S-au înscăunat tăceri / Prin zăpada viscolită / Sosită de nicăieri. // Fulgi de nea plutesc alene / Cu un alb nemaivăzut / Țes covorul de troiene / Peste-un an
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]