24 matches
-
până în prezent. Cam pierdută și slăbită, dar mai merge pe picioare, scarmănă lână, face grăunțe. Sunt în al patrulea an de pensie și nevastă mea e angajată și ea la un atelier de confecții din satul Călimănești. Și croitoreasă și plăpumăreasă, mai câștigă și ea până aproape de 1000 lei. Ți-am scris aceste mici detalii, ca să știi din bucuriile mele. Necazurile nu le mărturisesc toate, poate că unde sper să le înlătur rând pe rând. Am 2, 3 și un nepoți
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și uniformele cu pătrățele ni se umpleau cu pulberea moale. Cea mai frumoasă și mai veche amintire din fișierul cu gesturi pierdute este însă dintr-o dimineață de grație cînd, în loc să mă duc la grădiniță, am rămas acasă cu două plăpumărese. Era iarnă, și masa din mijlocul camerei era în întregime acoperită de apele ondulate ale mătăsii vișinii. Femeile își vedeau de treaba lor, tăiau, potriveau și coseau cu gesturi uriașe viitoarea plapumă, în timp ce eu îmi vedeam de treaba mea. Urmăream
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
ifose nu putem scăpa nici în Evul Mediu, mai adăugă ea, cu obidă, scuipând un oscior.” Arthur nu mai pierdu timpul. Încălecă val-vârtej și călări toată noaptea până la Londra. În zori, orașul îl primi somnoros, dar cu porțile deschise. Târgoveți, plăpumărese, gunoieri, halvițari, geambași și zarzavagii se perindau agale spre locurile lor de muncă. Potcovari și tocilari își ascuțeau sculele. Primele nuclee sindicale mijeau la colțurile străzilor. Miros de mititei proaspeți venea de pe grătarele încinse. Castraveți murați și varză acră erau
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
pe care nu era imprimat niciun țipăt, nici de pasăre cu limbă de șarpe, nici de șerpi cu cap de pasăre, nici de rău, nici de pace, nici de foșnet. Fiecare nimb era așa cum îi stătea bine unui nimb: tăcut. Plăpumăreasa D acă ar fi cunoscut-o, Federico Garcia Lorca ar fi scris piesa Nemaipomenita plăpumăreasă. Pentru că renumele îi depășise granițele Universului. Într-una din tinerețile ei, făcuse plăpumi pentru recruții din Oastea Domnului, prin cazărmile îndepărtate din spațiu, acolo fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de șerpi cu cap de pasăre, nici de rău, nici de pace, nici de foșnet. Fiecare nimb era așa cum îi stătea bine unui nimb: tăcut. Plăpumăreasa D acă ar fi cunoscut-o, Federico Garcia Lorca ar fi scris piesa Nemaipomenita plăpumăreasă. Pentru că renumele îi depășise granițele Universului. Într-una din tinerețile ei, făcuse plăpumi pentru recruții din Oastea Domnului, prin cazărmile îndepărtate din spațiu, acolo fiind tot timpul frig, pentru că soarele era mutat în locurile unde trebuiau să se nască oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din stelele cerului pe piept, n-au mai folosit arhaica plapumă. Și fiindcă molia bătrână nu-și mai dădea seama dacă trăiește sau a murit, și acum coase, tot plăpumi. Dar, fie din cauza bătrâneții, fie din cea a pretențiilor oamenilor, plăpumăreasa s-a împotmolit în meserie taman la Mioara Alimentară, care îi comandase o plapumă eterică, dar cu eterul îmbuteliat între romburile învelitorii, în așa fel încât să nu fie nici rea, nici caldă, nici tristă, nici parfumată, ci așa cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zise baba după ce pipăi atentă urma cusăturii. Nu mai văd! Mi-o fi și mie, maică!" Și, trântindu-se îmbufnată, adormi, sprijinită în genunchi cu dosul în sus, cu capul frânt și mâinile dislocate, 37 de zile. Vestea că bătrâna plăpumăreasă avea să meargă la doctor zgudui lumea. Simbolul veșniciei fiind bolnav, scurtă oamenilor speranța de viață. Îngrijorarea nu a durat mai mult de trei zile. Ziua întâi de după hibernare se sfârși după o îndelungă anticameră la renumitul medic oftalmolog al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fiind bolnav, scurtă oamenilor speranța de viață. Îngrijorarea nu a durat mai mult de trei zile. Ziua întâi de după hibernare se sfârși după o îndelungă anticameră la renumitul medic oftalmolog al vremii, Eliza Gabrovescu, la fel de matusalemică și uscată ca și plăpumăreasa. Pacienții, programați dinainte de a se naște, așteptau, acum în cârje sau în cârca vreunui nepot, să le vină rândul. Cei muriți demult erau aduși în racle criogenice, întru refacerea vederii pentru lumea cealaltă! În busculada creată de un extraterestru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
doctoriță să își facă pe calculator astrograma zilei pentru a ști exact interferența dintre linia mediană a inimii și elipsa lui Saturn în vederea consultului. Era ora 1433 a celei de-a doua zile și timp de 16 zile trecură prin fața plăpumăresei toate literele și cifrele din alfabetul și numerologia popoarelor lumii. Conjuncția orbitei lui Saturn (din al cărui inel, un asteroid cu pretenția de satelit fugise magnetizat de frumusețea Lunii), cu cea a lui Mercur declanșă alarma. Pe când sus, antica Eloiză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Conjuncția orbitei lui Saturn (din al cărui inel, un asteroid cu pretenția de satelit fugise magnetizat de frumusețea Lunii), cu cea a lui Mercur declanșă alarma. Pe când sus, antica Eloiză manevra Touch-Screen-ul monitorului electronic pentru scanarea fundului de ochi al plăpumăresei, Povestitorul fu străluminat de nașterea Traviatei chiar în clipa în care Tribunalul Morții, anunțat de un virus trădător, hotărî ca executorii judecătorești să-și pornească marșul în piano forte (ghidați prin GPS) spre cabinetul doctoriței. Un cărăbuș rătăcit din toamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spate lângă pupitrul robotului electronic, în fața căruia Eliza părea o cracă uscată la poalele Everestului. Ea își lipi fruntea smochinită de manșonul scanner-ului bipolar, apăsând încet cu vârful subțire al arătătorului tasta de sonare a spațiului intergalactic din scăfârlia plăpumăresei. Se ridică brusc privind fix la insecta insalubră din fața sa. Fără un cuvânt, deschise ușa larg, lăsând timpul să intre vâjâind în cameră și, pășind printre nămeții vârstei, porni ață spre Cimitirul "Sfânta Maria" de pe Calea Galați. Virusul își făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mucegăită de atâta așteptare. Florilegiul trezi din somn microorganismele, care, împreună cu cele ale ploii timpului, porniră să ronțăie încet din carnea cutată a zdrenței umane. Ultima picătură din sufletul ei prăfuit a mai avut timp să vadă holograma din creierul plăpumăresei, întipărită pe retina lăcustei (în cabinet) și care o și trimisese hotărâtă spre mormânt. Prin tunelul timpului, hăt, la dracu' în praznic și mai departe de el, la capătul capătului, se vedea incredibil de frumos, ceea ce nu se putea tăgădui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acest timp designerii, pictorii scenografi, Baronul metaforei românești, piloții, surferii și vatmanii lumii alergau ca să găsească cele mai rezistente și inedite materiale pentru rochia Alimentarei cu care urma să facă furori alături de iubitul ei Mitică Petrache, la balurile de la Versailles, plăpumăreasa hotărî să-și facă toate analizele medicale pentru a ști dacă se va apuca de plapuma Mioarei Alimentară sau de propriul trusou de moarte. Uite că la aceasta chiar nu se gândise! Pentru că nu-și planificase să moară vreodată. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sentimentelor și alungarea vidului din ei, năuciți de frumusețea deșertăciunii. Ilustrațiile, inspirate de profunzimea versurilor, certifică plăpumăria ca pe o ocupație aleasă, cele 24 de expuneri color adeverind universalitatea acestei jonglerii cu inefabilul, care se cheamă arta de a plăpumări. Plăpumăreasa la spital primul filtru F emeile de serviciu care își fac veacul din generație în generație prin spitale și policlinici, acești cerberi fără de care nimic nu mișcă, nimic nu se schimbă fără știrea lor (astfel toate mecanismele funcționării cabinetelor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
partidă mortală de sex cu un nou partener media, Cosașul șef își printă fițuicile anonime și le vârî sul pe gaura cheii de la ușa Cumetrei ca să facă borș cu ele după ce-și va satisface mendrele cu gogomanul. Baba suferea. Plăpumăreasa era bolnavă. Baba ecloza. Din mugurii răspândiți pe tot corpul, scoteau timid capul, flori. "Dacă o ține așa, vom fi invadați de albine", spuseră specialiștii. Doctorul Talancă hotărî izolarea. În rezerva ei se putea intra doar cu costume de cosmonaut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ecologică mâncare din Univers. Mioara Alimentară strângea cu fărașul microbii vagabonzi, îi vâra în plicuri, pe care Doctorul Talancă îi și trimitea la Laborator, pentru a fi analizați, scanați, înregistrați, educați, ventilați, licențiați, îmbuteliați și expediați. Mioara, dezamăgită de eșecul plăpumăresei, se erijă în îngrijitoare latentă, atentă, stringentă, opulentă, pertinentă, vizavi de bătrână. Vizavi, pentru că urmărea evoluția bolii pacientei pe ecranul monitorului special. Proteinele plasmatice își țâșniseră prin pistil florilegiul de mucegai, prin porii mugurilor de rochița-rândunicii și prin petalele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bolii pacientei pe ecranul monitorului special. Proteinele plasmatice își țâșniseră prin pistil florilegiul de mucegai, prin porii mugurilor de rochița-rândunicii și prin petalele de gura-leului care se înmulțiseră cu o lăcomie de nedescris, vidul părând a fi mediul lor preferat. Plăpumăreasa nu se mai vedea dintre culorile care explodaseră spiralate. Lanțul polipeptidic, presărat cu punctele negre al aminoacizilor, o învăluiau, producând un murmur pe care aparatura electronică teleportată din Universul paralel care nu cunoscuse comunismul, ci cognitivismul, o expunea pe scala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
separat de computer. Lipoproteinele din fracțiunile β2, α1 și q2 transportau în cârcă, atât cât trebuia, colesterol și fosfolipide (și aici muzica avu întreruperi ca de gong răgușit de teatru). Imunoglobulinele nu mai creșteau la număr, ceea ce însemna că sângele plăpumăresei nu mai răspundea substanțelor active externe. Doctorul Talancă dispuse aplicarea metodei colorimetrice, determinându-se fotometric culoarea albastră a proteinelor injectate cu reactivul Weichselbaum: NaOH, 10% sodiu și potasiu 45 grame, hidroxid de sodiu, 30 grame, iodura de potasiu, 15 grame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
precum și moartea clinică în care se scufundă în zilele de weekend, în afară de acelea în care populația mergea la vot! -, nesupravegheată decât de Mioara Alimentară, care visa la rochia pentru balurile de la Versailles, țesută în culorile proteinelor ARN și ADN, viața plăpumăresei n-ar fi intrat în faza de eclipsă. Virusurile dezvoltaseră o strategie replicativă atât de puternică, încât niciun genom nu mai era funcțional. Bucătăresele salivau când vedeau pe monitor râtul rozaliu, bun pentru piftie, al picornavirusurilor. Tentația de terapie antivirală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și se contractase pentru adversari -, la fel și doctorul Talancă fusese învins de teleconferință. Când, după 28 de ore de convorbiri înfocate, bietul ministru epuizat avea să se refacă timp de 6 luni într-un sărman bungalow din Insulele Canare, deja plăpumăreasa dispăruse. Bolnavă de veșnicie, plăpumăreasa muri prin implozie, devenind o gaură neagră septică. "Cum, a murit?!" se miră întrebând doctorul. Asistentele, bucătăresele, femeile de serviciu, brancardierii (adevărata bancă de date a tuturor spitalelor) arătau spre crematoriu. Numai că aici intervenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la fel și doctorul Talancă fusese învins de teleconferință. Când, după 28 de ore de convorbiri înfocate, bietul ministru epuizat avea să se refacă timp de 6 luni într-un sărman bungalow din Insulele Canare, deja plăpumăreasa dispăruse. Bolnavă de veșnicie, plăpumăreasa muri prin implozie, devenind o gaură neagră septică. "Cum, a murit?!" se miră întrebând doctorul. Asistentele, bucătăresele, femeile de serviciu, brancardierii (adevărata bancă de date a tuturor spitalelor) arătau spre crematoriu. Numai că aici intervenise Mioara Alimentară. DVD-ul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
murit?!" se miră întrebând doctorul. Asistentele, bucătăresele, femeile de serviciu, brancardierii (adevărata bancă de date a tuturor spitalelor) arătau spre crematoriu. Numai că aici intervenise Mioara Alimentară. DVD-ul pe care se afla toată înregistrarea războiului contra cronometru pentru salvarea plăpumăresei fusese extras cu abilitate din sertarul computerului și înlocuit cu cel care repeta la nesfârșit o singură imagine într-un idilic amurg. PE HOLURILE PUSTII ALE SPITALULUI, SE RETRĂGEAU ÎNCET, ALBE ȘI GRASE CA FRUMOASELE VACI ALE LUMII, BUCĂTĂRESELE... Asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ca și cum o arteziană de rotunjimi grațioase ar fi izvorât Înainte-mi, asistam, vă jur, la un adevărat cadril al formelor, de la Emanuelle 3 Încoace nici un muritor nu Întâlnise un asemenea rafinament. Pe lângă Amy a mea, Jenna Jameson se dovedea o plăpumăreasă nepricepută, iar Nicole Sheridan o biată reumatică, degetul ei arătător trăgea tigheluri perfecte pe piele, apoi medita puțin asupra năsturașilor și ridicăturilor Întâlnite pe traseu și, când era gata să dispară Într-unul dintre pliurile ființei ei perfecte, hopa!, revenea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
incendiu, fără să-mi dea voie măcar la un pipi, pentru a-și exersa el nu știu ce procedeu literar răsuflat? Mi-a băgat În pat zeci de vampe, curviștine virtuale, spioane, secretare, lucrătoare la poștă, dansatoare, hangițe, ba chiar și o plăpumăreasă. Nu mai rezist! Sunt și eu om. — Spune-mi, dragul meu, experiența cu clonele a fost chiar atât de traumatizantă? Întrebarea ei mi-a readus brusc În memorie pijamaua din cerculețe roșii care-mi venea ca turnată. Ne-am lăsat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]