711 matches
-
Dar nu la modul conceptual, printr-o ,filosofie" a raportului în chestiune, ci organic, printr-o sudură a ființei cu materialitățile care-și semnalizează misterul fără a ieși din cercul prezenței lor. Apare astfel o poezie ce oferă imagini ,obiectivate", plăsmuite parcă fără voia și deplina înțelegere a autorului, precum un vis care nu se îndură a cristaliza în simbol, păstrîndu-se într-o enigmatică imanență. înregistrăm un soi de descripții sau anecdote în care detaliul nu se distinge de esențial, tîlcul
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
mai presus de spirit și există un punct mort în care carnea, pentru că e carne, este mai plină de virtuți, mai îmbătătoare, mai spirituală decît spiritul pur, care nu mai înseamnă nimic și e laminat de carne". Corpul devine "inteligent", plăsmuindu-și dublul poetic, peisajul său inedit, aplicat universului ca o sfidare: "Odihnă ți-era carnea, nunta mea, mi-era frică/ Să privesc înfățișarea țipătului vrăjitor,/ Îndrăzneam să mă înzestrez numai de inversul apei./ Te revăd în acest parfum sublunar de
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
univers aproape de concret, poate de aceea și asocierea cu optzeciștii. însă punctul de diferențiere apare în momentul în care aceste obiecte nu se constituie într-un univers exterior, vizual, sensibil. Pentru poet, "dintr-o cutie veche de Coca-Cola / se poate plăsmui o candelă / sau chiar câteva grămăjoare de fosfor / și nu te mai uita la mine / prin ochii aceluiași pește zburător / ajuns deasupra nisipului." Puține obiecte concrete, geografia camerei de subsol, sunt toatedisparate, însingurate și metafizice, ele au un echilibru static
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
apanajul tuturor, fiecare adaugă un segment, chiar dacă uneori unul contrazice pe celălalt, versiunile tind să ajungă legende. Nu se mai poate garanta că fantasma are un izvor de țîșnire real și se potrivește cu mentalitatea comună sau e un miraj, plăsmuit după culcare. Postamentul pe care e zidit romanul Povestea Marelui Brigand, deci întîmplarea care se spune că s-a petrecut odată, dar nimeni nu o mai poate reconstitui în întregime, se păstrează în penumbră. Pe un spațiu epic întins persistă
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
necesar poetului. În versurile sale, Iurka era exact ceea ce simțeam, ceea ce însemna viața noastră însăși: "Acesta-s eu, Cel ce vă cheamă la adevăr și răscoală, pe alții nu mai doresc deloc să-i slujesc, Rup lanțurile negre, de smoală, Plăsmuite din minciuni ce nu mai contenesc." Ca și el, noi, toți ceilalți, simțeam cum din această disperare, din revoltă, crește și renaște personalitatea liberă și independentă: "Nu-mi trebuie pâinea voastră amestecată cu lacrimi. Și cad și mă ridic, zbor
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
neantului, jurnalul din celelalte vârste servește, resuscitant, prin prospețimea datelor, pentru că un autor de monografii nu și-ar fi iertat lapsusuri în cea proprie, iar memoria își are vacanțele ei, criptând voluptățile ce nu vor fi numite, precum imaginația poate plăsmui - nu și celui ce ține un jurnal. Epoca este aceea a beznei de peste patru decenii prin care cu toții am trecut, cu consecința timpurie că, adâncindu-se într-însa, cel abia ieșit din adolescență constata că nu mai are unde și
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
aceste preferințe, însă într-o manieră plină de vanitate ce le preschimbă în atribute ale unui actor. Ar fi exagerat să afirm că relațiile dintre noi sunt ostile; eu trăiesc, eu îmi îngădui să trăiesc pentru ca Borges să-și poată plăsmui literatura, iar literatura aceasta mă justifică. Trebuie să recunosc, totuși, că a scris, într-adevăr, câteva pagini izbutite, însă ele nu pot să mă salveze, poate din pricină că ceea ce este bun, nu mai e în stăpânirea nimănui, nici chiar a celuilalt
Din nou Borges by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14169_a_15494]
-
ca să lase timp pentru pregătirea farsei. Făgădui mașini de fabricat ploaia, crescătorii mobile de animale domestice, balsamuri ale fericirii ce aveau să facă legumele să crească în solul arid și ciorchini de clopoței la ferestre. Cînd văzu că lumea-i plăsmuită era gata, o arătă cu degetul. - Așa vom fi, doamnelor și domnilor - strigă. Priviți. Așa vom fi. Publicul se întoarse. Un transatlantic de hîrtie pictată trecea prin spatele caselor, și era mai înalt decît casele cele mai înalte din orașul
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
demersul eseistului e bucuros congruent cu umbra lui dubitativă, dacă nu de-a dreptul negativă. "Vinovat fără vină", Livius Ciocârlie își inventează la tot pasul felurite obstrucții, ezitări, impedimente mai mult sau mai puțin insurmontabile, care-i îngăduie a-și plăsmui un "personaj". Unul desigur impur, care nu poate ocoli, după cum are grijă a ne informa, infidelitatea, risipa, dezorientarea, în ultimă instanță "neadevărul", dar absolutoriu prin coerență, prin verosimilitate. E o idealizare în răspăr, cu miză estetică: "De la începutul secolului, la
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
reproduc, din ce în ce mai agresiv, imaginea stăpânilor. Uităm împrejurările în care Ion Iliescu a pus mâna pe putere. Uităm că lichelele din jurul lui, precum și lichelele din jurul lichelelor, sunt niște fiare scăpate din cuști, întărâtate de mirosul sângelui și-al prădăciunii. În lumea plăsmuită de cruzimea inflexibilă a lui Ion Iliescu au făcut pasul înainte toți cei alcătuiți după chipul și asemănarea acestui politruk zâmbăreț înnebunit de putere. Dincolo de morga lui Beuran, dincolo de cinismul lui Brădișteanu presimți niște indivizi alcătuiți cu totul altfel decât
Grup organizat de profanatori by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13448_a_14773]
-
o ficțiune; firește că pentru scrierea ei s-a documentat enorm și chiar a stat mult timp în Franța mergând pe urmele celor doi protagoniști, dar sunt atâtea „goluri", mărturisește autorul, lipsesc atâtea evenimente din viața lor, încât a intervenit, plăsmuind și povestind altfel cu talentu-i inconfundabil. Există deosebiri și există asemănări între cele două lumi. Dacă pentru Flora Tristán sexul reprezintă un mijloc de oprimare a femeii de către bărbat (de unde și înclinația ei lesbiană), pentru Paul sexul este o forță
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
folosind un termen de psihanaliză; cât despre aceste distorsiuni, așadar, acești monștri (nu neapărat sacri) se pot găsi destui rătăciți și în partea de veghe... De care în mod firesc e mai ușor să te ocupi, dacă îți aparțin, tu plăsmuindu-i, făcând parte din închipuirea ta. În plastică există o sferă întreagă de reprezentări în această privință. Muzeele mari ale lumii cu pânzele lor celebre agățate de pereți sunt panoramare inubliabile de gesturi, atitudini, fizionomii ale genului uman. La Luvru
Despre roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10411_a_11736]
-
trupului”. (Sf. Ambrozie al Milanului, Despre văduve, IX, 55, P.L., XVI, col. 251) Dumnezeu ne-a lăsat, spre mângâiere și folos, moaștele sfinților mucenici ,, Arătând Iubitorul de oameni, Dumnezeu, întru tot deosebită purtare de grijă față de neamul omenesc, nu a plăsmuit numai toată zidirea, nici n-a întins doar cerul și marea, ori a aprins soarele și a făcut să strălucească luna, nici doar a dăruit pământul spre locuire și ne-a pus la îndemână toate ale pământului spre hrănirea și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
îl privește sticlos pe mopete./ mopete știe că nu-și va scrie niciodată marele său/ roman - se joacă numai cu vorbe cu înțeles rău" (însă și bufetul nurca). Apare și o confruntare a lui mopete, acest alter ego al autorului plăsmuit din retractilitățile d-sale funciare, cu voluntarul, incandescentul, spectaculosul el midoff, "ca un tigru, tigru arzînd/ luminos în pădurile nopții". Indubitabil e o aluzie la Leonid Dimov. Visătoria abulică în fața tabloului "junglei" pe care-l oferă energia suverană a confratelui
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
sunt aceleași doar privite din direcție opusă. Clădirile capătă însă o alură amenințătoare. Perspectiva este aproape blocată de un grup de personaje îmbrăcate în culori întunecate, cu ochii măriți, trăsături stranii, neindividualizate ce te duc cu gândul la caractere similare plăsmuite de James Ensor. În locul unui pașnic peisaj urban, ești confruntat cu o atmosferă de neînțelegere și izolare. S-a subliniat nu o dată importanța relației dintre biografia artistului - marcată de o sănătate șubredă, alunecări în alcoolism, instabilitate mentală ereditară - și arta
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]
-
cu plăcerea celor aleși, Nu e prea înalt pentru vârsta sa, nu e nici prea voinic, Dar are ochii deja deschiși spre miracole. Dacă pe cântărețul-cu harfă, viteazul cu praștie, Sculptorii Florenței, acolo, la Curtea Medicilor mei, L-au plăsmuit plin de o regalitate adolescentină, Pe el numai Angela ar putea să-l deseneze, tremurat, Siluetă parelnică, pășind alunecat mereu pe vârfuri... Poate, nici nu are nevoie de prea mult pământ, de sprijin. Pronunță unele sunete mai greu, e drept
David by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6162_a_7487]
-
o/ spirală/ a reînnoirii» - cu două picioare de vițel descărnate lîngă mine” (Chemat la căpătîiul celei ce dă semn). În versurile lui Liviu Ioan Stoiciu transpare incredulitatea ironică și jovială, tristețea înclinată spre bufonerie a fibrei naționale românești, care a plăsmuit Cimitirul vesel de la Săpânța.
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
oare Umanitatea?) iar conflictul - modern - dintre Literatură și Științe provoacă o alegorie crepusculară fin de siècle în care aceste două mituri sînt chemate să-și arate binefacerile: sîntem oare, atunci ca și acum, mai mult Spirit, sau mai mult Rațiune? “Plăsmuiți din Vise” (ca în Furtuna shakespeariană), sau din Gene?... Fără a bagateliza întrebarea printr-un răspuns convențional, scenaristul James Dale Robinson (autor, la rîndul lui, al unor romane de benzi desenate și al unui scenariu intitulat www3.com), reușește să
Clubul personajelor dispărute by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13245_a_14570]
-
rigoare a conceptelor se situează pe o bază irațională, atestată într-o manieră neechivocă de însuși autorul Memoriilor, a vagului muzical, a inefabilului unor dispoziții sufletești. Pe de-o parte expresia limpidă, de-o fermă tăietură a celui ce-a plăsmuit nu doar pagini de critică aplicată, ci și un sistem estetic de-o solidă articulație, de cealaltă parte un "subsol" decisiv, incontrolabil, al eului neconceptualizat. "Am precizat încă din primul volum al acestor Memorii, scria E. Lovinescu, natura muzicală a
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
cît de variate și vaste, pe atît de absorbante prin trunchiul comun al spiritualității de vîrf: estetică, filosofia culturii, istorie, istoria artei, stilistică etc. E. Lovinescu deplînge "dezertarea" celui mai înzestrat "critic de generație" din arena publicisticii, unde și-l plăsmuise intrat viguros "pentru a pocni din bicele severității și ale independenței morale". Pînă tîrziu, cînd ecoul polemicii dintre ei mai stăruie doar în cenușa din "epoca primului Sburător", regretă cu înțeleaptă resemnare hotarîrea fostului colaborator de a se destina unei
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
lumi (,această lume umplută cu tot felul de trupuri trecătoare de cealaltă lume, aflată dincolo de simțuri, unde viețuia, înconjurat de lumina Domnului, sufletul nemuritor"), din credință și tăgadă, din fisurile care unesc/despart trecutul și prezentul, unde, iată, se poate plăsmui noua lume - hua-hua a lui Bikinski: Fisurile dintre trecut și prezent trebuiau să constituie ingredientul necesar pentru coagularea unei noi istorii și a unei noi omeniri": o nouă istorie și o nouă omenire prin ,omul nou" Bikinski - (anti)eroul din
Roman burlesc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/11587_a_12912]
-
lumi. „Eu în altă Varșovie am avut treburi,” spune Evelyn Sonjacoffski, confruntat cu imposibilitatea fizică de a se fi aflat în orașul cu pricina. „Varșovia în care hălădui eu e limbajul meu privat.” Lumea pe care cuvintele Elenei Pasima o plăsmuiesc este, de cele mai multe ori, una imundă, precum cea a Crailor de Curtea Veche, o lume a contrastelor în care promiscuitatea sordidă se împletește cu estetismul diafan, elitist, o lume pentru care nu cred că există o mai potrivită caracterizare decât
Arheologie literară by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12949_a_14274]
-
chiar un coșmar, ca la Joyce, e, în orice caz "Un mit pe care l-am creat și de care avem nevoie ca aerul. Unii. Poeții spun de multe ori adevărul, chiar fără s-o știe. În final, istoria își plăsmuiește realitatea din literatură" (p. 8). Privind dintr-o asemenea perspectivă esențializantă, pe Liviu Georgescu îl atrage - firesc - arta locurilor pe care le vizitează. Călătorește printr-o Franță culturală, în Olanda merge la Rijksmuseum - "palatul și casa maeștrilor olandezi" -, iar în
Adevărata dimensiune a călătoriei by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9045_a_10370]
-
ai ascuns tinerețea de ieri? În afara timpului viețuiesc, În afara secundei mă las mistuit de-o șopârlă cu buze de viață arzândă. Cine să recunoască acest genocid inventat de Poet? Cine se mai Înfrigurează la dulcea vipie În așteptare? Nedefinitul aripi plăsmuiește! Șindrilă despuiată și amară de-o cucuvea În somn! Bucurie a copiilor de chihlimbar, viilor, morților dinspre vaduri, ridicați privirea spre mine! Veni-va un Moș Niculae, cel cu banul de aur În ghete, și-n semn de ispită toiagul
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
Precum Ziditorul tuturor a avut în Sine, înainte de a face toate din cele ce nu sunt, cunoștința, firile și rațiunile tuturor lucrurilor, ca un Împărat al veacurilor și ca un mai înainte știutor, așa l-a făcut și pe omul plăsmuit după chipul Său, ca împărat al zidirii, să aibă rațiunile, firile și cunoștința tuturor lucrurilor în sine<footnote Cuv. Nichita Stithatul, Cele 300 de capete despre făptuire, suta a treia, cap. 10, în Filocalia..., vol. VI, p. 295. footnote>. Un
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]