30 matches
-
nu a fost votat câte un înalt demnitar deoarece populației nu-i convenea nici unul din cei scriși pe listă. De ce n-am fi și noi asemenea? Ba chiar într-un orășel din Germania a fost ales un primar scris cu plaivazul de aproape toți votanții pe buletinul de vot. Așa DA! Voinței alegătorilor. Sre știință, materialul analizat mai sus: PIRAMIDA PUTERII MONDIALE Nivelul „0” Nivelul “0” este FORȚA SUPERIOARĂ reprezentată prin ochiul care vede/înțelege realitatea. Foarte important : Înțelegerea Forței din
CULTURA ŞI GEOPOLITICA. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1403082648.html [Corola-blog/BlogPost/352279_a_353608]
-
Și ne umplú de ocară La un colț de iarmaroc Cu limbajul lui baroc, Tutungiul de pe scară El sudalmă, eu - o palmă Un țignal pentru vardist (Cel mai ponosit și trist Da' nu-i ședea rău pe cal mă'!) Un plaivaz, o terfeloagă Și ne trase o amendă Ca să intre în agendă Ziua asta de oloagă Pălăria lui, pe ceafă Nasul meu - un castravete Ca să vezi și tu băiete Cum e slujba fără leafă! Referință Bibliografică: Bucuria unui clop / Ion Untaru
BUCURIA UNUI CLOP de ION UNTARU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Bucuria_unui_clop.html [Corola-blog/BlogPost/355910_a_357239]
-
ce privește prestidigitația electorală. Grație acestei virtuozități, cei 8000 de alegători s-au pomenit deunăzi, ca după un cataclism, reduși la nici o mie, spre marea glorie a d-lui Dumitru Voicu, primarul comunei, carele a săvîrșit miracolul numai cu un plaivaz și șase ore de veghe. Dimineața, cînd locuitorii s-au dus să-și cerceteze numele în listele electorale, au constatat 7225 omisiuni, cei 225 din mie, zice-se, șterși așa, „de gust”, fiindcă dl. Voicu mai găsise un răgaz de
Scene din campania electorală din București: Alegerile din 1927 văzute de Filip Brunea-Fox () [Corola-website/Science/295803_a_297132]
-
s-au prăsit mulți prooroci de ocazie pe ospitaliera noastră planetă, Petru Dumitriu a găsit cu cale să se asemuiască, prin aluzii, cu însuși Prometeu, semizeul a cărui biografie lacunară permite impostorilor încolțiți să vorbească în numele său. Muindu-și, deci, plaivazul în Vechiul Testament, în Evangheliști, în Apocalips, în "inițiați", în ezoterici, în ocultiști, în hermetiști, în cabaliști, în teozofi, în Krishna Murti, în Dostoievski (prădat copios și acesta!), Dumitriu își încropește o compilație confuză, o apă chioară, sălcie și stătută, pe
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
cum joacă ne interesează. Cred că răspunsul direct e cel mai nimerit: joacă bine, joacă foarte bine, joacă minunat. Dar e un violonist fără vioară, un sculptor fără argilă, un pictor fără pânză și, ca autorul Mioriței, un scriitor fără plaivaz. S-a ivit prematur într-un punct geografic nepotrivit și într-un gen inexistent. Genul e în devenire. Tănaste există și-l așteaptă, matur. Păstrând proporțiile necesare, e un Talma papuaș, sau un Leonardo lapon.Dacă s-ar fi născut
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
unor celebre trusturi de avocatură autohtone. Uneori, tocmai jurnaliștii se află printre pionerii tentativei de îmbogățire nu prin muncă, ci prin hotărâre judecătorească. Atâta vreme cât Dumnezeu ți-a dat harul - mai mic ori mai mare, nu contează - de a folosi un plaivaz, un microfon ori o cameră de filmat, cred că ai tot ce-ți trebuie spre a-ți apăra onoarea. Jurnaliștii ar trebui să-i lase pe ceilalți muritori să-și apere demnitatea în sălile de tribunal. Că este vorba mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
și se indigna, pe drept cuvânt, de temeritatea cu care tânărul Liviu Rebreanu (Închis și el la Văcărești pentru un furt de paltoane, cum pre tindeau autoritățile maghiare, sau ca martir al cauzei naționale, cum pretindea Împricinatul) se silea, cu plaivazul său neas cu țit, să descrie, pentru „fraierii“ de cititori ai Convorbirilor critice, mediul, vrednic numai de pana unui Dostoievski sau a unui Gorki, al Închisorii, Mihalache Dragomirescu, directorul revistei și primul dintre fraieri, bătându-se cu palmele peste fese
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
că „tot ce facem e istorie literară”, că se poate descoperi literatură și în ce zice badea sau lelea Cutare etc. Poartă, de aceea, mereu, un carnețel în care conspectează „pe țăran și pe academician”, nășește pe oricine ține un plaivaz în mînă, de la „șoimul patriei” la veteranul din Primul Război Mondial, îndrăgește prezidiile reuniunilor culturale, „oficiază” vernisaje, seri muzicale, „se implică” în simpozioane științifice etc., fără teamă că se repetă și se banalizează cu fiecare nouă apariție în public. Deși
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bună purtare" este CNSAS-ul. Orice altă instituțe sau persoană care-și arogă o astfel de misiune comit o infracțune. Mare și tare, dl. Timofte știe cine a executat și cine n-a executat activităț de "polițe politică" și, cu plaivazul chimic udat între buze, aplică O.K.-ul pe fruntea cui vrei și cui nu vrei. Nu știu dacă șeful S.R.I. e dotat cu puteri supranaturale, dar îl avertizez, așa cum avertiza domnia sa în urmă cu trei ani, că riscă să
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
iluștri pensionari ai statului, prevăzuți cu scăunelul, plasă de rafie și paltonașul de rigoare pentru a lua cu asalt, din zori, cozile socialismului biruitor. Sursă îmbogățirii acestei categorii e foarte simplă. Câțiva dintre ei, măi iuți de mână și de plaivaz, au "privatizat" rapid întreprinderile care mai produceau câte ceva. Alții, punându-si în acțiune relațiile și complicitățile stabilite cu multă vreme în urmă, au acaparat rețelele de import-export, producția de petrol, au menținut în stare de semi-faliment IAS-urile, doar atât
Conturile noastre n-au asemănare! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17599_a_18924]
-
o importanta instituție de presă, contribuția lui sfida orice act de memorie a colegilor cu altă atribuție. Pe documentul lui indubitabil, se situa în redacție factúra exactă a evenimentului, se completa și se corecta episodul deformat de imaginația ziaristului cu plaivaz. Fapte diverse și solemnități, momente politice și sportive, catastrofe și serbări, drame colective și manifestări sociale, în sfîrșit tot ce poate destăinui, public sau particular, cotidianul - au poposit o clipă în cutiuța ageră, înainte de a se mistui în neant." Cine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7419_a_8744]
-
de pământ. I se părea, vedea cum gospodăria treiera prima ei recoltă și Ilie știa pe dinafară câte zile-muncă are fiecare. Da, se cântăresc sacii așa cum văzuse el că se făcea la gospodăria de Dor Mărunt. Brigman, magazionerul, stătea cu plaivazul la ureche și făcea prinsoare cu Niculae Burcea că au să iasă peste 2500 de kilograme la hectar." "La Marin Preda (...) visul e, în mod curios, un corolar al stării de semitrezie, în care conștința continuă, pe anumite parcele, să
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
moliciunea de cocă și element genezic, încât penița se împotmolește năclăită. Cuvântul aburind se supune de îndată oricărei deformări, oricărei presiuni din afară: Dumnezeu e zeul Dumne, calamburul e asinambur, contemplativul - contemplagiu, dăscălia - puericultură, vârful - vârfete, Parlamentul - Parlavrament, gazetarii - osârduitorii plaivazului etc. Sensul se instalează în sonoritățile cele mai pline de concretețe. O comedie a limbajului se desfășoară într-un roman oral, de o neobosită inventivitate și imprevizibilă vivacitate. Verva se substituie epicului fără să dea nici o clipă impresia lipsei de
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
ceea ce, -n Les Djinns, făcea Hugo...". „Gratuitatea" unor atari dezlănțuiri de dionisism cultural nu ezită însă a face loc și unor referințe la ambientul epocii. Ochiul autorului e sensibil inclusiv la dizarmoniile din preajmă pe care le comentează sarcastic. Cu plaivazul caricaturistului, d-sa adnotează de exemplu poeziile afișate de o vreme prin tramvaie, resimțindu-le nu altminteri decît o prelungire a imundelor inscripții de pe pereții toaletelor. Dacă lucrurile stau așa, de ce să nu le îmbogățim pe cele din urmă? „Cred
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
mai citit. Alexa Gavril Bâle atestă și o mondializare a rurarului carpatic - fără precedent în scrisul nostru, cred. Uneori simt totuși o neadecvare (trecătoare?) între noi și veac, între noi și chemare. Nu-i vorba de diferența de viteză dintre plaivaz și computer (deja rezolvată de unii). Ci văd autori predestinați unei cărți mari care, însă, ard ca și "în treacăt", făcând în principal altceva, ca să subziste. Oricum, "destinul de a fi scriitor", sau de a da "the book of the
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
și biografie, era doar micul anonim din spatele (poză pe coperta a IV-a? Nici poveste...) cărții! A fost un flux al memoriei jalonat de bucăți din pagină, acelea pe care le găsești subliniate gros cu roșu-creion (chiar așa, țineți minte plaivazul cu două capete, roșu și albastru, unul scria, altul corecta, modelul retro de no.2 cu radieră?) în cărțile care au o vîrstă. Mai pe urmă, aceleași amintiri (viață, lectură, ce se scrie din ce se vede) intră într-un
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
Simona Vasilache Procopseala unui liceu cu nume nu se-adună, peste ani, din cifre înșirate de plaivaz funcționăresc. Din topuri, adică, pe țară, pe județ, pe oraș. Și nu fiindcă n-ar avea importanță - atîrnă, firește, greu în decizii, în glorii, în dușmănii - ci, mai curînd, pentru că, luate-n vrac, statisticile nu prețuiesc, nicidecum, cît o (mică
Întîmplări de școală veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10902_a_12227]
-
total imposibilă): "nu mai îmbracă haine de la APACA, nici măcar din cele de export. Trebuie să fie "firmate". Să fie brand-uri. Și pantofii. Și ceasurile. Și amărîtul de pix. Dacă n-are o marcă pe el nu iese din categoria "plaivaz de contabil"" (editorial, EZ 8 iulie 2002).
"De firmă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14356_a_15681]
-
sugativă? Știe cineva ce va să zică o radieră? Nu vă mai suflecați mâne cile, înainte de-a scrie, așa cum își scuipa în palmă plugarul înainte de-a se apleca pe coarnele plugului? Păi, atunci, ce să mai înțelegeți din orfevrăria cu plaivazuri boante a lui Arghezi? Cum să mai pricepeți mania caligrafiei eminesciene? Măcar dumneavoastră, prietenii Dilemei, crema cremei (cum ar fi zis bietul a.l.ș.), fie congeneri, fie părinți mai tineri, încercați într-o bună zi, cu copiii sau nepoții
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
să te revoluți împotriva unui tată? Ce suntem noi, verii lui Oedip?! Surorile Medeei?! Ce schimbare mai așteaptă cei aproape șapte milioane de pensionari? Dar funcționărimea blocată într-un sistem de muncă învechit? Cum să-l strămuți pe mocofanul cu plaivaz după ureche de la registrul lui soios la tastatura computerului? Cum să-l motivezi pe profesorul îndobitocit de rutină, pentru care manualul "Humanitas" e echivalentulul torționarului care-l supune la cele mai insuportabile cazne psihice și intelectuale? Dar pe directorașul de
Libertatea de-a alege lanțul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12823_a_14148]
-
aproape jumătate de secol de atunci. Dolfescu! Nume obscur, cine tresare oare la o asemenea împerechere de silabe? Mormântul este inutil." Ioanide își goni reflecțiile cu violență, ca să nu-i turbure încrederea profesională în valoarea operelor umane, și scoțând un plaivaz de tâmplar începu a face socoteli pe marginea lespezii mormântale. Își adună pe o coloană veniturile pe care le aștepta în campania de vară, despărți totalul în sume primite, sume imediat reclamabile și sume de primit în toamnă; apoi înșiră
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de amurg violet. Ochiurile de jos ale rețelei erau sparte, plumbul de ligament cu totul rupt, lăsând un spațiu prin care un om se putea foarte bine strecura. Ioanide zări la ieșire pe mormântul Dolfescu socotelile sale bănești făcute cu plaivazul. Unul care trebuie să fi știut foarte multe lucruri era fără îndoială Tudorel. Acesta nu spuse nimic, nici nu fu întrebat de Ioanide. Arhitectul trecea privirile asupra lui ca asupra unui obiect neînsuflețit. Nu ura pe Tudorel, simțirea paternă era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Broanteș nu-l auzea. Noaptea dormi greu, zvârcolindu-se și visând că era când Dante, când mitropolitul Dosoftei. Bâiguia prin somn, cerând mereu apă și Cetatea Albă. De pe scăunelul lui, eunucul îl privea cu milă și nota tot cu un plaivaz. Broanteș se trezi în jurul prânzului, se îmbrăcă iute și trecând pe lângă eunucul ațipit și el, ieși în urbe, postându-se într-un colț al pieței Balgi-Bașlâc. Cosette apăru la ora 5. Văzând-o cum se furișează unduindu-se pe lângă ziduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cât e de sensibilă. Adică, era. Becherul, anonimul, turmentatul de amor, numai pe Zoițica o voia. Soră-mea, c-o știi, adică știai. Care vasăzică noi urmărim expeditorul, atât, acolo-i buba. Adrisantul cunoscut, dar expeditorul... D-aia scriem cu plaivaz: „expeditorul necunoscut“ ori „nu se află“ ori „mort, ierta-l-ar Skaraoțchi“. Urmărim expeditorul până la moarte și după, asta facem. Dacă găsim expeditorul, pac. Expeditorul, becherul care imitează slova oricui, numa’ să nu fie prins. Ca să enfluențeze moralul lui pápá
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ale piesei O scrisoare pierdută. El este cel care găsește scrisoarea care declanșează conflictul. Fostul „împărțitor la poștie” restituie scrisoarea în virtutea unui gest de automatism profesional: „Și-d-atunci, care va să zică, eu dau scrisoarea după andresă. Dacă nu găsesc andrisantul, scriu pe cu plaivaz: andrisantul necunoscut ori nu se află, ori mort care va să zică fiecare după cum devine... dar dacă găsesc andrisantul, i-o dau andrisantului...”. Mircea Tomuș, interpretând din acest punct de vedere „morala piesei”, arată rolul acestui personaj de a restabili ordinea și a
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]